Main menu

header

833 12 1de Ştefania Băcanu şi Florica Pintea

Atrofia vaginală este o afecțiune des întâlnită în rândul femeilor aflate la menopauză, care apare ca urmare a scăderii cantității de estrogen. De asemenea, alăptarea sau şedinţele de chimio şi radioterapie pot duce la deteriorarea şi uscăciunea vaginului. Elena Cocîrţă, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, ne-a vorbit despre atrofia vaginală, când şi cum apare, ce simptome au pacientele şi cum se tratează, astfel încât acestea să ducă o viaţă cât mai normală.

„Ovarul nu mai secretă hormoni specifici”

- Ce este atrofia vaginală?

- Atrofia vaginală reprezintă o afecţiune specifică menopauzei care constă în modificarea ţesutului vaginal şi perineal, cu subţierea şi pierderea elasticităţii acestuia. Modificările încep să apară din perioada de premenopauză, cu accentuare progresivă, ajungând să afecteze calitatea vieţii pacientelor.

- Când și de ce apare? Care sunt factorii declanșatori?

- Atrofia vaginală apare din cauza schimbărilor hormonale specifice menopauzei. Odată cu epuizarea rezervei foliculare a ovarului, acesta încetează să secrete hormonii specifici şi apar modificări precum uscăciune vaginală. Acestea sunt cauzate, în principal, de scăderea estrogenului.

„Odată cu vârsta, rezerva foliculară se reduce”

- Apare progresiv sau imediat?

- Încă din perioada premenopauzală apar simptome specifice scădererii estrogenului, precum menstruaţii neregulate, bufeuri, tulburări de somn sau atrofierea zonei genitale. Această perioadă poate dura câţiva ani până la instalarea menopauzei şi se asociază cu o accentuare progresivă a simptomelor. În perioada menopauzei, semnele devin din ce în ce mai deranjante.

- Ce anume cauzează scăderea nivelului de estrogen?

- Fiecare femeie se naşte cu un număr finit de foliculi (câteva sute), iar în cadrul fiecărui ciclu menstrual, câte un ovocit este eliberat din folicul. Odată cu vârsta, rezerva foliculară ovariană scade şi apar modificări hormonale atât la nivelul ovarului, cât şi la nivelul altor glande care secretă hormoni ce reglează funcţia ovarului. În consecinţă, ovarul secretă din ce în ce mai puţini hormoni, cum ar fi estrogenul, astfel că, apar semne specifice acestei depletii (micşorare a cantităţii).

„Apar uscăciune, arsură sau prurit”

- Care sunt simptomele? Ce simte o femeie cu atrofie vaginală?

- Odată cu pierderea structurii şi elasticităţii ţesutului vaginal, femeile pot avea senzaţia de uscăciune, arsură sau prurit (mâncărime) la nivelul vaginului sau introitului vaginal. Mai mult decât atât, apare disfuncţia sexuală odată cu scăderea fluxului sangvin vaginal, asociată cu scurtarea şi îngustarea vaginului, ceea ce rezultă în dispareunie (durere la contactul sexual). Un alt simptom care poate să apară este sângerarea vaginală spontană sau după contact sexual, lucru care necesită consult medical pentru a exclude alte cauze. De asemenea, apar simptome genito-urinare, precum durere la urinat, pierderi involuntare de urină sau infecţii urinare recurente.

- Simptomele apar în toate cazurile sau sunt și situații când pacienta nu știe de ce suferă?

- Simptomele specifice menopauzei sau cele determinate de atrofia vaginală apar variabil, în funcţie de persoană. Există femei care prezintă doar o parte dintre manifestări sau ele sunt de o intensitate scăzută. În alte situaţii, unele simptome care pot fi percepute de femei ca fiind cauzate de apariţia menopauzei pot ascunde alte afecţiuni. De exemplu, uscăciunea vaginală poate apărea în cadrul unei infecţii vaginale sau sângerările anormale care pot fi semn în cadrul unei patologii mult mai grave.

„Fumatul este unul dintre factorii de risc”

833 12 2- Există o categorie de femei mai predispusă la îmbolnăvirea vaginului?

- Există factori de risc care cresc frecvenţa sau intensitatea atrofiei vaginale. Aceştia sunt: fumatul, obezitatea, statusul socio-economic, infecţiile vaginale sau anumite tratamente.

- Anumite afecțiuni pot genera atrofia vaginală?

- Există afecţiuni care generează atrofie vaginală şi înainte de instalarea menopauzei. De exemplu, alăptarea produce modificări hormonale care duc la un anume grad de atrofie, dar care este tranzitorie, insuficienţa ovariană prematură, determinată de anumite sindroame genetice sau care nu are o cauză demonstrată, duce la lipsa secreţiei hormonale şi la manifestări ale atrofiei şi chimioterapia sau radioterapia, folosite în tratamentul cancerelor.

„Organele genitale externe au elasticitate scăzută”

833 12 3- Care este frecvența afecțiunii?

- Aproximativ 50% dintre femeile aflate la menopauză prezintă acest simptom, descriindu-l ca fiind mai mult sau mai puţin supărător, dar afectând calitatea vieţii într-un procent semnificativ. Frecvent, femeile sunt jenate în a se prezenta la medic cu aceste acuze, încercând să caute singure soluţii, care, de cele mai multe ori, nu sunt eficiente.

- Cum se diagnostichează? Care sunt pașii pe care trebuie să-i urmeze o femeie cu simptome specifice?

- O femeie cu simptome specifice menopauzei, precum uscăciunea vaginală, care devin jenante, trebuie să se adreseze medicului ginecolog pentru un consult. Diagnosticul este pus în urma discuţiei cu pacienta şi în urma unui consult medical. Astfel, organele genitale externe pot avea o elasticitate scăzută, eventual cu diminuarea pilozităţii pubiene, introitul (deschidere) vaginal poate fi mai îngust, iar mucoasa vaginală este lipsită de secreţia tipică, având o culoare de un roz pal, eventual cu petesii (puncte roşiatice).

„De regulă, tratamentul este local”

- Cum se tratează? Care sunt variantele de tratament?

- Tratamentul oferit este de obicei unul local, cu creme sau ovule care pot conţine: fitoestrogeni şi alte substanţe hidratante sau doze scăzute de estrogen. Acestea din urmă reprezintă cel mai eficient tratament pentru formele severe. Ajută la refacerea epiteliului vaginal şi a florei bacilare, creşte secreţia vaginală, scade pH-ul vaginal, cu diminuarea severităţii simptomelor. Se poate utiliza şi terapie de substituţie hormonală administrată oral, dar aceasta se indică atunci când există şi alte simptome ale menopauzei şi în absenţa contraindicaţiilor.

„Un tratament adecvat ajută la refacerea epiteliului vaginal şi a florei bacilare, creşte secreţia vaginală, scade pH-ul vaginal, cu diminuarea severităţii simptomelor“

„Infecţiile urinare apar mai des“

- Ce se întâmplă dacă nu se tratează? Pot apărea complicaţii?

- În lipsa tratamentului, atrofierea mucoasei vaginale devine mai severă și pot apărea complicaţii. Leziuni şi chiar sângerare la nivel vaginal, asociate cu creşterea simptomatologiei dureroase spontane sau la contactul sexual, apar frecvent în lipsa tratamentului. În plus, simptomatologia urinară se accentuează, iar infecţiile urinare sau vaginale pot apărea mai frecvent.