de Ștefania Băcanu şi Claudia Mîţoi

În timpul sarcinii, viitoarele mame se confruntă cu o serie de situații și de complicații ce le dau mari bătăi de cap, iar în cazuri mai grave, viața le este pusă în pericol. Preeclampsia este cea mai frecventă dintre com- plicațiile ce poate apărea în perioada de sarcină. Bogdan Chirculescu, medic specialist Obstetrică-Ginecologie, ne-a explicat în ce constă această afecțiune, care sunt cauzele declanșatoare, când și cum se manifestă și care este cel mai bun tratament.

„Gravidele au tensiunea arterială crescută”

- Ce este preeclampsia? Când apare și cum se manifestă?

- Preeclampsia este o condiție patologică deosebit de periculoasă ce complică unele sarcini. Apare în a doua jumătate a sarcinii, dar se poate dezvolta și în timpul travaliului sau după nașterea copilului. Gravidele cu preeclampsie au tensiunea arterială crescută. Această condiție este obligatorie. În plus, față de hipertensiune, pot apărea proteinuria (proteine crescute în urină) și/sau afectarea altor organe cum sunt ficatul, rinichii, creierul, ochii sau placenta. De fapt, prin afectarea vasculară generalizată pe care o produce, preeclampsia devine o boală sistemică ce poate afecta orice organ, inclusiv creșterea fătului. Astfel, acesta este mai mic decât ne-am fi așteptat pentru vârsta de gestație.

- Ce simptome au pacientele?

- Majoritatea pacientelor cu preeclampsie nu prezintă simptome. Acestea apar în formele severe ale bolii. Principalele acuze sunt durerile de cap, vederea tulbure, diplopia (vedere dublă) sau scotoame (pete în aria vizuală) și durerea abdominală, îndeosebi în partea superioară a abdomenului. Mai mult, aceste simptome sunt nespecifice, adică pot însoți și alte boli. Subliniez în acest context importanța vizitelor și investigațiilor prenatale din cadrul monitorizării prenatale a gravidelor.

„Simptomele apar tardiv, în formele severe ale bolii”

- Care sunt cauzele apariției acestei afecțiuni?

- Cauza exactă a acestei afecțiuni nu este cunoscută. De-a lungul timpului, s-au propus numeroase teorii care au încercat să explice mecanismele de apariție ale preeclampsiei. Actualmente, sunt agreate patru dintre aceste teorii, dar nici una dintre ele nu reușește singură să explice toate cazurile de preeclampsie.

- Cum știm că suferim de preeclampsie?

- Diagnosticul de preeclampsie este, de obicei, stabilit cu ocazia investigațiilor paraclinice efectuate în cadrul vizitelor prenatale. Cum spuneam, simptomele apar tardiv, în formele severe ale bolii. Tensiunea arterială este verificată la fiecare consult prenatal din a doua jumătate a sarcinii. În cazurile suspecte, se verifică prezența proteinelor în urină, dar se fac și alte investigații ce aduc informații despre funcționarea și integritatea diverselor organe. Pacientele la risc sunt sfătuite să își monitorizeze singure tensiunea arterială sau cu ajutorul medicului de familie. O tensiune arterială ce se menține peste 140/90 mmHg reprezintă un semnal de alarmă și aceste gravide necesită o urmărire mai atentă.

„Pacientele tinere aflate la prima sarcină au o incidență crescută”

- Ce femei sunt predispuse la preeclampsie?

- Sunt categorii de gravide cu un risc mai mare de a dezvolta preeclampsie. Dintre acestea, pacientele tinere aflate la prima sarcină au o incidență crescută. Alți factori de risc sunt istoricul familial și personal de preeclampsie, sarcina gemelară, rasa afro-americană, sarcini obținute prin tehnici de reproducere asistată, dar și condițiile patologice materne preexistente cum sunt obezitatea, diabetul zaharat, hipertensiunea arterială cronică, trombofilia sau boli autoimune.

- Este o afecțiune care produce complicații?

- Preeclampsia este o afecțiune extrem de gravă ce pune în pericol atât viața copilului, cât și a mamei. În SUA, reprezintă a patra cauză de deces matern, după hemoragia postpartum, bolile cardiovasculare și trombembolismul pulmonar. Probabil că și în România este aceeași situație. Prin caracterul sistemic pe care îl are, preeclampsia produce complicații în rândul tuturor aparatelor și sistemelor. Cele mai grave sunt cele cardiovasculare, renale, hepatice, neurologice și pulmonare.

„Placenta nu reușește să asigure un flux de sânge adecvat către făt”

- Se poate preveni?

- Singura intervenție terapeutică ce a fost dovedită a scădea incidența preeclampsiei este administrarea de aspirină în doze mici. Noi propunem acest tratament preventiv tuturor gravidelor considerate cu risc, încă de la sfârșitul primului trimestru și se continuă până la sfârșitul sarcinii sau poate fi oprit la 36 de săptămâni. Pacientele cu risc sunt identificate în cadrul screeningului ecografic de trimestrul I, când se calculează și riscul de a dezvolta preeclampsie. Această intervenție este dovedită a scădea cu cel puțin 10 procente numărul de cazuri de preeclampsie și consecințele acesteia.

- Cum este este afectat copilul de preeclampsie?

- Din păcate, fătul este afectat pentru că, în acest caz, placenta nu reușește să asigure un flux de sânge adecvat către făt și nu primește nutrienți în cantitate adecvată. Această situație este cunoscută ca insuficiență placentară. Consecința este creșterea anormală a fătului și diminuarea volu- mului de lichid amniotic. Dacă nu se intervine, situația devine și mai dramatică. Astfel, odată ce mecanismele de adaptare ale copilului sunt depășite, poate surveni decesul fătului intrauterin. O altă posibilă afectare a fătului, de data aceasta indirectă, este prematuritatea, cu toate consecințele sale. Nu sunt puține situațiile când, din cauza evoluției galopante a bolii, să fim nevoiți să propunem nașterea înainte de 37 de săptămâni.

„Prin caracterul sistemic pe care îl are, preeclampsia produce complicații în rândul tuturor aparatelor și sistemelor. Cele mai grave sunt cele cardiovasculare, renale, hepatice, neurologice și pulmonare“

„Cel mai eficient tratament este naşterea copilului“

- Cum se tratează?

- Tratamentul cel mai eficient al preeclampsiei este nașterea copilului. Decizia momentului nașterii este dificilă și depinde de doi factori: severitatea bolii și vârsta sarcinii. În linii mari, ne confruntăm cu trei situații clinice. Sarcini mai mici de 34 de săptămâni, când se încearcă amânarea momentului nașterii, sarcini între 34 și 37 de săptămâni, în care nașterea sau expectativa sunt opțiuni valide și sarcini peste 37 de săptămâni, când nașterea este recomandată. În cazul în care se decide amânarea nașterii, atât mama, cât și fătul vor fi atent monitorizați.

- Există șanse de recidivă?

- Da, sunt șanse de recidivă. Riscul este de opt ori mai mare pentru pacientele ce au avut o sarcină complicată cu preeclampsie, comparativ cu cele fără astfel de probleme. Odată ce diagnosticul de preeclampsie a fost stabilit, monitorizarea pacientei se face de către medic. În formele ușoare, acestea sunt sfătuite să își monitorizeze tensiunea arterială și să urmărească mișcările fetale, iar dacă apar modificări ai acestor parametrii, pacientele trebuie să se prezinte în cel mai scurt timp la spital.