de Irina Ţolea şi Florica Pintea

În România trăiesc peste 80.000 de oameni cu afecțiuni psihice, cei mai mulți fiind încadrați în grad de handicap. Multe persoane manifestă un deficit de atenție, comunică greu, nu sunt raționale, nu-și coordonează reacțiile și uneori pot deveni violente. Un subiect încă neabordat este cel al sănătății orale pentru această categorie de pacienți. Au aceștia acces la serviciile stomatologice? Cum pot fi ei tratați? Ce detalii trebuie să știe cei care îi îngrijesc? Răspunsuri la toate aceste întrebări și alte aspecte importante privind asistența stomatologică în cazuri speciale, ne-a oferit doctorul Ionuț Leahu (medalion), coordonator al rețelei naționale de clinici stomatologice „Dr. Leahu”.

„Tratamentul impune o formă de anestezie”

- Domnule doctor ce soluții de îngrijire stomatologică există pentru pacienții cu afecţiuni psihice?

- Dacă vorbim despre soluțiile oferite de stat, acestea se limitează la câteva spitale cu specific stomatologic, unde există secții de chirurgie maxilo-facială și unde, astfel de pacienți pot să primească un serviciu numit „asanarea cavității orale”, prin aceasta înțelegându-se că se face o internare și o intervenție cu anestezie generală, cu intubare, în care i se scot dinții cu probleme. Sunt intervenții de urgență, nu se pune nimic în locul dinților lipsă. Tocmai de aceea pacienții, de fapt aparținătorii acestora, se îndreaptă către mediul privat, singurul loc unde se fac tratamente de recuperare și înlocuire a danturii. Și pentru a putea trata un astfel de pacient trebuie să-l poți face să stea liniștit pe scaun, iar o astfel de intervenție impune, clar, o formă de anestezie. Noi ne-am ocupat să ne avizăm pe terapie intensivă, în toate orașele în care activăm.

- Cum decurge genul acesta de intervenție?

- Întâi e necesară o anamneză. Încercăm să ne uităm în gura lui, de multe ori nu se poate, dar realizăm toate investigațiile necesare și abia apoi planificăm intervenția. Avem un protocol pe care îl comunicăm de la prima consultație, pacientul face niște analize de sânge și aduce o serie de documente. Discutăm despre indicațiile pe care le are de respectat înainte de această sesiune și după. Ne informăm despre tot istoricul pacientului, tratamentul curent, evoluție etc. Și în funcție de toate acestea medicul anestezist din echipă își va adapta formula de anestezie.

„Nu recomand aplicarea unui aparat dentar”

- Cei mai mulți pacienți de acest gen nu știu să explice ce simt, cum descoperiți suferința fiecăruia?

- În urma unor investigații radiologice și clinice ample noi vedem oricum mult mai multe probleme dentare decât va reclama pacientul vreodată. Deja de la a doua întâlnire avem totul pregătit, astfel încât să nu facem doar extracții, facem tratamente stomatologice, adică salvăm niște dinți, ori, în funcție de necesități, punem și implanturi. Aceasta făcându-se într-o sesiune care ține aproximativ patru ore, în care pacientul primește sedare intravenoasă, o sedare conștientă, ușoară spre medie, în care pacientul respiră singur nu trebuie intubat, răspunde la stimuli și colaborăm foarte bine, chiar dacă unii sunt un pic mai agitați, din cauza afecțiunilor lor. În plus, pe lângă anestezia intravenoasă, menită să liniștească pacientul, noi facem și anestezii locale pentru ca să nu doară absolut deloc.

- Ce fel de intervenții se pot face pentru acești pacienți, există restricții?

- În general, la genul acesta de pacienți nu recomand aplicarea unui aparat dentar. Putem trata cariile, restaurăm dinți, putem pune implanturi, se pot pune coroane dentare, putem face extracții, absolut tot ce are nevoie, dar nu aparat ortodontic! Un pacient fără discernământ, cu care nu te poți înțelege, nu poate să primească un tratament ortodontic, pentru că medicul lipește aparatul respectiv, dar dacă el îl smulge acasă? Își poate distruge dinții, se poate răni cu el.

„Aparținătorii trebuie să se lupte să-i spele pe dinți!”

- Există limite de vârstă la care puteți interveni?

- Nu! Pot să vă spun că am avut și pacienți extrem de mici, adică 2-3 ani. Am organizat special una dintre clinici, acolo unde operăm pacienți atât de mici, avem dotări inclusiv pentru intubare. Iar cei mai vârstnici pacienți ai noștri au peste 90 de ani și chiar dacă suferă de diverse afecțiuni, au trecut fără probleme prin intervenții complexe. Vorbim despre refacerea întregii danturi, cu inserarea a 12 implanturi dentare, cu repararea osului și totul fără absolut nicio complicație.

- Care e cel mai periculos factor care amenință dantura persoanelor cu afecțiuni psihice?

- Cea mai mare problemă pe care trebuie să o înțeleagă cititorii care au copii sau rude apropiate cu astfel de afecțiuni este că trebuie să se lupte să îi spele pe dinți! Pe aceia pe care îi mai au și chiar pe gingii, în cazul în care nu mai au dinți! Cu orice preț trebuie menținută igiena. Pentru că, o mai spun o dată, cele mai mari probleme și infecții la nivelul cavității orale apar din cauza lipsei de igienă. Chiar dacă persoana are probleme cognitive și nu comunică sau sunt copii ori tineri adulți care au probleme grave neurologice, care se împotrivesc, trebuie să facem un efort ca aparținători și să depășim această barieră.

„Bacteriile din cavitatea orală taxează imunitatea corpului”

- În instituțiile de stat și private care găzduiesc persoane cu afecțiuni psihice ar trebui impuse norme de igienă orală?

- Exact! Acolo ar trebui ca această procedură să fie menționată, drept obligatorie în protocolul de îngrijire și pusă în practică, nu doar amintită pe hârtie! Chiar spălatul pe gingii, pe obraji, pe limbă, nu contează dacă omul nu mai are dinți în gură, cavitatea orală tot trebuie spălată. Subliniez: nu te poți aștepta ca o persoană cu care nu poți comunica să înțeleagă că trebuie să se spele pe dinți. Asta deja e responsabilitatea îngrijitorului principal. Și să nu uităm un lucru: bacteriile din cavitatea orală taxează imunitatea corpului în general. Să nu creadă cineva că avem o „imunitate specială” doar pentru gură și o alta pentru restul organismului. Este aceeași! Și dacă o țin ocupată cu bacteriile din gură, o sursă de infecție chiar și când nu mai există dinți, cu greu ne va ajuta când o să facem o altă infecție.

„În stomatologie, singurul lucru care nu s-a schimbat de pe vremea egiptenilor este spălatul pe dinți. Tehnologiile s-au dezvoltat spectaculos, putem să tratăm, să restaurăm şi să înlocuim dinții stricați. Dar secretul pentru a menține acei dinți noi rămâne tot spălatul pe dinți!“

„Suntem parteneri într-o clinică socială“

- Mulți dintre pacienții cu afecțiuni psihice nu își permit tratamente stomatologice. Știu că există o clinică socială, sunt soluții și pentru cei cu venituri modeste?

- Suntem parteneri în această clinică socială! Și, bineînțeles, găsim soluții pentru orice fel de pacient, pentru orice fel de buzunar, cu orice fel de pensie. Trebuie doar adaptate așteptările la posibilitățile financiare. Din păcate, în România statul nu finanțează serviciile stomatologice pentru populație. Cumva dinții românilor au fost „abandonați”, imediat după anii ’90, când s-a stabilit ca stomatologia să fie 100% privată și că, fiecare pacient trebuie să se descurce cum poate. Dar soluții sunt și nu trebuie neglijată sănătatea orală, a celor care nu conștientizează această problemă.