de Călin Popa şi Daniel Alexandrescu
În afară de simptomele imediate și foarte grave, de la piederea unor simțuri cum sunt gustul sau mirosul, până la pneumonii grave și sechele pe termen lung, pandemia de COVID-19 are și alte valuri de urmări asupra sănătății omenirii, care se vor manifesta în deceniile următoare, atestă studiile și specialiștii.
Gânduri de sinucidere
Una dintre cele mai grave urmări ale pandemiei de COVID-19 este creșterea alarmantă a gândurilor de sinucidere. Potrivit unei cercetări extinse a Centrului pentru Controlul și Prevenire a bolilor din SUA, participanții au declarat o intensificare a ideilor de a-și curma viața, cu bărbații fiind mai predispuși la acest tip de gândire, angajații mai expuși decât șomerii și cu lucrătorii din domeniile esențiale mai afectați. O altă cercetare derulată în 21 de țări ale lumii, din Austria în Japonia, a relevat o creștere a numărului de sinucideri în anul 2020, aceste gesturi extreme fiind puse de specialiști pe seama efectelor pandemiei asupra sănătății mintale a întregii lumi.
Alcoolism extins în rândul femeilor
În pandemie a crescut alcoolismul și în general oamenii au băut mai mult alcool în condiții de limitare a mobilității. Izolați în locuințe, alarmați în legătură cu viitorul, tot mai mulți au început să creadă că alcoolul poate ține la distanță infectarea și, în aceste condiții, consumul general a crescut cu circa zece procente în foarte multe părți ale lumii, arată rezulatele unei cercetări a Institutului Național pentru Abuzul de Alcool și Alcoolism din SUA. O descoperire alarmantă a cercetătorilor a fost aceea că femeile au început să recurgă la băuturi alcoolice mai mult decât se estima, cu o creștere numerică de 41%. În același timp, 39% mai mulți consumatori de alcool au înregistrat efecte adverse grave ale excesului de băutură.
Abuz de stupefiante, supradoze de opioide
La sfârșitul anului 2020, consumul de stupefiante și decesele asociate acestei dependențe au crescut semnificativ, oamenii fiind tot mai puțin înarmați psihic în fața provocărilor perioadei pandemice și recurgând la substanțe ale căror efecte se vor perpetua nu doar din perspectiva consumului propriu-zis, ci și din cea a sănătății pe termen mediu și lung. În decembrie 2020, numai în SUA s-au înregistrat peste 81.000 de decese în urma unor supradoze, cel mai mare număr rezultat vreodată în doar 12 luni. Pe lângă cocaină sau metamfetamine, a crescut cu un uluitor procent de 98% statistica morților din cauza excesului de opioide, ceea ce înseamnă că anumite medicamente au devenit, din soluții de vindecare, parte a problemei. De altfel, recent, în California a început procesul prin care un mare producător este acuzat că a făcut publicitate agresivă și nu a detaliat efectele secundare ale opioidelor, ceea ce a generat, spun acuzatorii statului american, moartea a peste 500.000 de persoane în ultimii ani. În ansamblu, rapoartele arată o sporire a consumului de stupefiante cu aproape 20% numai într-o lună din anul 2020, în timp ce peste 36% dintre participanții la sondaje au declarat că în timpul pandemiei au început să consume tot felul de substanțe.
Sindromul deprivării de atingere
Intrată în tabloul general al bolilor, deprivarea de atingere a atins cote alarmante în condițiile restricțiilor pandemice. Dat fiind faptul că atingerea altor persoane este o componentă foarte importantă a sănătății psihice a oricui, distanțarea fizică impusă de urgența sanitară a sporit anxietatea, izolarea socială, chiar tensiunea arterială și galopul unor afecțiuni preexistente, știut fiind faptul că îmbrățișarea unei persoane iubite, de pildă, poate atenua semnificativ simptomele menopauzei sau poate stimula sistemul imunitar al suferinzilor de cancer. „Lipsa atingerii a afectat din perspectiva sănătății 68% dintre participanții la cercetările noastre derulate pe parcursul anului 2020, cu anumite luni în care procentul celor afectați de acest sindrom lung crescând și cu 50%”, explică Tiffany Field, director al Institutului Touch, din cadrul Universității din Miami.
Epuizare cronică în multe domenii
În timpul pandemiei de COVID-19 s-au auzit nenumărați medici - și în general cadre sanitare - afirmând că nu-și doresc decât să ajungă acasă să doarmă. Potrivit specialiștilor, acesta este primul domeniu în care lucrătorii și specialiștii manifestă un sindrom binecunoscut și dinainte, burnout, dar care în pandemie s-a extins îngrijorător și a depășit limitele suportabilității, în unele cazuri. Un sondaj mondial, efectuat de Medscape în toamna anului 2020, pe mii de cadre medicale din toată lumea, a evidențiat că 64% dintre medici acuză epuizare cronică, muncă peste măsură, anxietate sporită în condițiile temerii că s-ar putea infecta - lucru care s-a și întâmplat pentru o cincime dintre cadrele medicale intervievate - și, de asemenea, presiune emoțională generată de decesele din spitale. De asemenea, manifestările sindromului de burnout s-au intensificat și în alte domenii, în sistemul bancar sau în IT în special, în condițiile în care criza economică ce a generat concedieri masive i-a determinat pe oameni să muncească până la epuizare pentru a nu-și pierde locurile de muncă.
Supraalimentare şi obezitate
În timpul crizei sanitare mondiale s-a instaurat un cerc vicios cu potențial de a afecta negativ major sănătatea publică în întreaga lume. Practic, afectați de lipsa de mobilitate și în condiții de anxietate crescută, tot mai mulți oameni și-au căutat refugiul în mâncare. Odată cu supraalimentarea a crescut rata obezității, și așa aflată la proporții de pandemie, persoanele supraponderale fiind cele mai expuse efectelor grave ale pandemiei, după cum au arătat cercetările internaționale. Pe scurt, virusul a generat obiceuri care au adus kilograme în plus, care au expus și mai mult oamenii la… virus. În același timp, potrivit rezultatelor unei cercetări derulate în cadrul lanțului de spitale Apollo, din India, mulți dintre cei care s-au infectat și și-au pierdut gustul și mirosul au început să mănânce compulsiv în timpul refacerii, căzând într-o capcană din care nu au mai putut ieși după ce s-au vindecat. „Foarte mulți dintre foștii pacienți de vârstă mijlocie s-au îngrășat îngrijorător și recunosc că au mâncat peste măsură”, detaliază specialistul Dinesh V. Kamath. De altfel, alarmată de creșterea ratei obezității, Uniunea Europeană anunță schimbarea abordării luptei cu această epidemie agravată de pandemie, considerând că doar prevenția nu s-a dovedit suficientă. „Avem și fonduri, și voință politică pentru a trata obezitatea ca pe o chestiune majoră de sănătate publică”, afirmă Susana Solis-Pérez, vicepreședinte al grupului care se va ocupa de noua abordare europeană împotriva obezității și problemelor de sănătate publică pe care le antrenează.