de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna
Uretrita este o acţiune inflamatorie şi bacteriană a uretrei, des întâlnită la pacienţii tineri de până la 30 de ani, care apare ca urmare a unei contaminări pe cale sexuală. Cronicitatea bolii se instalează ca o consecinţă a unei uretrite acute tratată necorespunzător sau, mai grav, ignorată. Este mult mai des întâlnită la bărbaţi decât la femei, pentru că uretra masculină este mai lungă şi permite apariţia mai multor afecţiuni obstructive.
Stafilococul alb este cel mai des întâlnit
Uretra este un organ cu o structură foarte fină, bine vascularizată şi destul de susceptibilă la traumatisme sau la agresiuni, indiferent că vorbim despre cele mecanice sau despre cele microbiene. Tocmai de aceea, uretra, la contactul cu bacteriile, reacţionează printr-un proces inflamator care se întinde pe toată cirumferinţa uretrei. Astfel, se poate dezvolta un ţesut granulomatos care duce la îngustarea calibrului natural al uretrei şi la afectarea procesului micţiunii. Acest proces se numeşte uretrită şi se traduce ca o infecţie la nivelul mucoasei uretrare, canalul care face legătura între vezica urinară şi mediul exterior. De cele mai multe ori, afecţiunea apare ca urmare a unor bacterii instalate în urma contactelor sexuale neprotejate, dar poate fi determinată şi de anumiţi viruşi. Uretra normală conţine în secreţiile sale fiziologice o floră microbiană proprie, care nu produce nicio tulburare persoanei în cauză şi nici nu se manifestă clinic. Vorbim despre multiple specii de germeni (stafilococi, streptococi, colibacili, levuri etc.), dar cel mai frecvent întâlnit este stafilococul alb. Se poate ajunge la cronicitatea bolii din cauza unei uretrite acute tratată necorespunzător sau ignorată. Există şi situaţii în care apare ca urmare a unei prostatite, dar sunt foarte rare.
Se manifestă prin sindromul obstrucţiei urinare joase
În urma uretritei cronice pot apărea complicaţii, cum ar fi, de exemplu, la nivelul structurilor uretrale, adică îngustarea unei porţiuni din uretră, din pricina dezvoltării sclerozei parţiale a pereţilor uretrei. Aceasta poate fi o consecinţă a tratării şi a vindecării defectuoase a unei uretrite mai vechi.
De regulă, afecţiunile uretrei şi ale prostatei se manifestă prin sindromul obstrucţiei urinare joase, iar organele afectate sunt uretra, prostata sau, de cele mai multe ori, ambele. Pacienţii diagnosticaţi cu uretrită acută sau cronică pot avea dureri mari şi disconfort în timpul urinării, sau secreţii uretrale purulente. Pe parcursul evoluţiei bolii, aceste simptome au dus la repercusiuni asupra psihicului pacientului, şi vorbim despre depresie sau diferite fobii (teama de a nu contamina şi alte persoane, ruşine), tulburări comportamentale, iritabilitate sau stări anxioase. De asemenea, afecţiunea se manifestă prin mâncărimi şi durere în timpul actului sexual. Pentru a putea preveni complicaţii cu potenţial sever, sunt foarte importante ecografiile uretrale, peniene şi testiculare, în cazul bărbaţilor, alături de consultaţiile făcute de medicul urolog şi de examinarea microbiologică a secreţiei uretrale.
Sucul de merişoare, un remediu natural
Stabilirea diagnosticului începe cu recoltarea analizelor de urină (sumar, sediment urinar, urocultură). De menţionat faptul că, în timpul examinării, leucocituria şi hematuria (nivelul de sânge din urină) pot fi crescute ca urmare a inflamaţiei epiteliului uretral. Pentru toţi pacienţii cu scurgere uretrală, prelevările secreţiilor devin obligatorii, iar în anumite cazuri, înainte de recoltare, se recomandă masajul prostatic. Principalele medicamente utilizate pentru uretrită sunt sulfamidele şi antibioticele cu acţiune directă asupra agenţilor patogeni identificaţi în urma culturii de laborator. De asemenea, complexele vitaminice pot fi de mare ajutor. În forma acută a uretritei nespecifice, este de preferat folosirea metodelor locale pentru distrugerea microbilor de la nivelul uretrei. Apoi, pe lângă tratamentul medicamentos, este recomandată şi o dietă specială. Ajustarea meselor susţine organismul să combată infecţiile, iar asigurarea nutrienţilor necesari poate fi de folos în ameliorarea simptomelor. Este indicat să introduceţi în alimentaţie doar fructele şi legumele proaspete. De asemenea, evitaţi hrana cu potenţial alergic şi aditivi, precum şi pe cea rafinată şi bogată în grăsimi. Acest tip de dietă vă poate influenţa pozitiv întreaga sănătate şi vă veţi putea recupera mult mai repede. În tratarea uretritelor, se folosesc cu mare succes remediile naturale. De exemplu, sucul de merişoare este recomandat în cazul infecţiilor urinare şi, în acelaşi timp, poate ameliora simptomele uretritei cronice. O altă soluţie este acupunctura, o metodă alternativă de remediu ce poate îmbunătăţi sănătatea tractului urogenital. În plus, este indicat să evitaţi contactele sexuale şi exerciţiile fizice extenuante, pe toată durata tratamentului.
În cazul femeilor, este o patologie greu de definit
În cazul femeilor, uretrita cronică este o patologie pelviperineală, greu de definit şi dificil de rezolvat, pentru că generează fobii, stres, anxietate, scade calitatea vieţii, a performanţelor profesionale şi sociale. Femeia diagnosticată cu sindrom uretral cronic se confruntă cu durere sau presiune proiectată la nivel suprapubian, urinări dese, jet întrerupt, cantităţi mici, dificultate la micţiune, disconfort şi/sau usturime în timpul actului sexual. Frecvent, pacienta are în istoric anexite, hemoroizi, episoade de constipaţie sau colon iritabil. În unele cazuri cu evoluţie mai îndelungată, femeia poate deja să fi fost operată în urma acestei simptomatologii sau să fie cu tratamentul în curs. Din păcate, fără teste specifice, nu se poate pune un diagnostic clar, pentru că există numeroase patologii ce se pot manifesta asemănator sindromului uretral cronic, fapt ce duce la confuzii. Este vorba despre incontinenţa de efort, prolaps genital, obstrucţia subvezicală postoperatorie, constipaţie cronică, colon iritabil, herpes genital activ, vaginită, cistită, boală inflamatorie pelvină şi chiar tumori genitale.