de Ștefania Băcanu şi Florica Pintea
În timpul sarcinii, dezvoltarea și maturizarea normală a creierului bebelușului este determinată, în mare parte, de funcționarea normală a hormonilor tiroidieni ai mamei. De asemenea, o glandă tiroidă deficitară creează probleme și viitoarei mame, iar lipsa tratamentului duce la complicații grave. Cristina Bloț (medalion), medic endocrinolog, ne-a vorbit despre riscurile unei disfuncții a hormonilor tiroidieni, ce analize trebuie făcute și când, dar și ce tratament e indicat.
„O funcție scăzută încetinește metabolismul”
- În primul rând, ce este glanda tiroidă și care este rolul ei?
- Tiroida este o glandă endocrină care produce hormoni tiroidieni (T4 și T3). Aceștia influențează activitatea întregului organism, incluzând sistemul cardio-vascular, sistemul nervos și metabolismul bazal. În copilărie, hormonii tiroidieni influențează procesul de creștere și de maturizare a creierului.
- Cum se manifestă?
- O funcție scăzută a glandei tiroide se asociază cu creșterea ponderală, încetinirea metabolismului, oboseală excesivă, nivel de energie scăzut, constipație, căderea părului capilar, intoleranța la frig, cicluri menstruale neregulate, scăderea frecvenței cardiace, creșterea colesterolului, hipertensiune arterială, anemie, depresie, în timp ce hiperfuncția tiroidiană se manifestă cu scădere ponderală, intoleranță la căldură, agitație, anxietate, uneori psihoză, transpirații excesive, dureri musculare, defecație frecventă, cicluri menstruale neregulate, greutate la respirație, hipertensiune arterială, creștere a frecvenței cardiace și tulburări de vedere.
„Lipsa de iod crește mortalitatea mamei și a fătului”
- Ce se întâmplă cu tiroida în perioada de sarcină?
- Sarcina are un impact profund asupra glandei tiroide. Producția de hormoni tiroidieni și necesarul de iod cresc cu 50% în timpul sarcinii. Hormonul de sarcină, beta-HCG, mimează acțiunile hormonului TSH și, ca urmare, în special în primul trimestru de sarcină, valorile normale ale analizelor tiroidiene sunt diferite de cele ale femeilor care nu sunt gravide. O glandă tiroidă normală se adaptează ușor la schimbările produse de sarcină, spre deosebire de o tiroidă afectată de o boală autoimună care nu s-a manifestat înainte de sarcină.
- Cantitatea de iod trebuie crescută, spuneați…
- Deficitul de iod, în special cel sever, are un impact profund atât asupra mamei, cât și asupra fătului. Ambii pot dezvolta gușă, iar mortalitatea maternă și fetală crește semnificativ. Atât iodul, cât și hormonii tiroidieni sunt esențiali pentru dezvoltarea creierului fetal și pentru dezvoltarea cognitivă a produsului de concepție. Deficitul sever de iod este cea mai frecventă cauză de cretinism care se manifestă cu deficit intelectual profund, rigiditate motorie, surditate și mutism.
„Boala Basedow-Graves este una dintre cauze”
- Ce trebuie să știe femeile cu disfuncție tiroidiană, înainte de a decide să aducă pe lume un copil?
- Femeile care au disfuncție tiroidiană, hipotiroidie sau hipertiroidie, necesită un control adecvat al funcției tiroidiene înainte de a rămâne gravide. În cazul hipotiroidiei, doza de hormon tiroidian trebuie crescută în primul trimestru de sarcină, când necesarul este mai mare.
- Care sunt cauzele unei tiroide cu probleme în sarcină?
- Cele mai frecvente sunt tiroidita cronică autoimună și deficitul de iod. Hipotiroidismul necesită tratament cu hormon tiroidian în sarcină pentru că lipsa tratamentului sau o conduită terapeutică neadecvată crește riscul de naștere prematură, greutate mică a fătului, hipertensiune arterială gestațională, avort spontan și deficit intelectual al copilului. Femeile care aleg fertilizarea in vitro și care au hipotiroidism subclinic ar trebui tratate cu hormon tiroidian. În ceea ce privește cauzele hipertiroidiei, cea mai frecventă este boala Basedow-Graves, autoimună, care afectează 0,4%-1% din populație și 0,2% dintre femeile gravide. Alte cauze includ o glandă tiroidă multinodulară toxică, un nodul tiroidian care produce un exces de hormoni, o inflamație a tiroidei de cauză virală, mutații genetice ale receptorului pentru TSH, un adenom hipofizar. Hipertiroidia din sarcină trebuie diferențiată de tirotoxicoza tranzitorie gestațională, cauzată de nivelurile crescute ale hormonului de sarcină și care se poate asocia cu greață, vărsături, scădere ponderală și deshidratare în primul trimestru de sarcină.
„Apare riscul de insuficiență cardiacă acută”
- Ce se recomandă femeilor cu hipertiroidism?
- În cazul unei femei diagnosticate cu hipertiroidism se recomandă tratament definitiv înainte de sarcină, care se face chirurgical sau prin ablație cu iod radioactiv care distruge glanda tiroidă în decursul câtorva luni. După operație, este necesară o perioadă de câteva luni pentru normalizarea funcției tiroidiene prin substituție hormonală cu levotiroxină. Femeile cu boli tiroidiene care preced sarcina necesită un control adecvat al funcției tiroidiene pentru a scădea riscul de avort spontan și de complicații în timpul sarcinii. Intervenția chirurgicală se poate face în anumite situații în trimestrul II de sarcină, iar medicamentele antitiroidiene scad producția de hormoni tiroidieni și au efecte antiinflamatorii.
- Ce se întâmplă în cazul lipsei unui tratament adecvat?
- Lipsa unei conduite terapeutice adecvate poate duce la complicații materno-fetale: pierderea sarcinii, hipertensiune arterială gestațională, prematuritate, greutate fetală mică, manifestări de hipertiroidie severă, insuficiență cardiacă acută a mamei, dar și o predispoziție crescută pentru convulsii și tulburări neurologice și de comportament ale copilului după naștere.
„Analizele se monitorizează lunar la o gravidă cu hipertiroidism“
- Cât de importante sunt analizele și la cât timp trebuie făcute?
- Analizele de tiroidă se monitorizează lunar la o femeie gravidă care are hipertiroidism. Nodulii tiroidieni pot fi diagnosticați în timpul sarcinii. În funcție de aspectul ecografic și de dimensiuni, se poate recomanda puncție cu ac fin. Această procedură ambulatorie se poate face în condiții de siguranță și în timpul sarcinii. Primele șase luni, până la un an după naștere, reprezintă o perioadă de risc crescut pentru dezvoltarea tiroiditei subacute postpartum. Aceasta este o afecțiune cu caracter autoimun, inflamator, care are mai multe etape. Inițial, hipertiroidie, apoi, hipotiroidie, după care urmează revenirea la funcție tiroidiană normală. Aproximativ 10%-20% dintre persoanele diagnosticate cu această afecțiune dezvoltă hipotiroidism permanent. Afecțiunile glandei tiroide se pot gestiona în condiții de siguranță în timpul sarcinii sub îndrumarea medicului endocrinolog în colaborare cu medicul de obstetrică-ginecologie.