de Ştefania Băcanu şi Daniel Alexandrescu

Pitiriazisul este o afecţiune care se caracterizează printr-o erupţie cutanată, de aproximativ 5-10 centimetri, ce debutează, de regulă, în zona pieptului, şi se extinde spre coaste şi zona şoldului, într-un interval de şase-şapte săptămâni. Sunt situaţii în care boala se vindecă de la sine, dar, de cele mai multe ori, este nevoie de un tratament adecvat. Pacientul se confruntă cu mâncărimi severe şi pete ce rămân la nivelul pielii şi după vindecare.

Se întâlneşte, cu precădere, după vârsta de 10 ani

Pitiriazisul se mai numeşte boala Gibert, după numele dermatologului francez Camille Gibert, cel care a făcut pentru prima dată o descriere exactă a acestei erupţii cutanate. Este o afecţiune frecventă, care se manifestă, îndeosebi, în sezonul rece şi primavăra, la adolescenţii de peste 10 ani şi la tinerii de până la 35 de ani. Şi copiii mici se pot îmbolnăvi, dar sunt cazuri izolate. Dacă nu apar complicaţii, pitiriazisul dispare de la sine, de obicei, în maximum zece săptămâni. Pacienţii se confruntă cu mâncărimi severe şi pete maronii sau roz, de care scapă greu, chiar şi după trecerea erupţiei. Un tratament adecvat, după un control medical riguros, poate ameliora simptomele. Spunem control atent efectuat, pentru că această boală poate fi diagnosticată eronat, din pricina simptomatologiei întâlnite şi în cazul altor afecţiuni ale pielii, cum ar fi infecţiile fungice, sau chiar leziunile generate de sifilis. Pitiriazisul se instalează, pentru început, în zona pieptului sau pe spate, imediat sub ceafă, printr-o leziune ovală, solzoasă, uşor edematiată, pruriginoasă, de vreo 7-10 centimetri, urmată de apariţia altor leziuni, mai mici, în următoarele zile, dispuse, în cele mai multe cazuri, pe axul lung paralel cu linia coastelor. Pruritul nu apare la toţi pacienţii, doar la cei care au sistemul imunitar slăbit sau suferă şi de alte afecţiunii cutanate. De cele mai multe ori, erupţia este urmată de cefalee, febră, dureri musculare şi chiar frisoane. De asemenea, aproximativ 5% dintre pacienţi pot avea ulceraţii bucale, vezicule sau puncte hemoragice.

Apare după contaminarea cu streptococ

Cauzele apariţiei pitiriazisului nu sunt foarte clare, dar, potrivit specialiştilor, boala pare a fi o consecinţă a virusului herpetic, a streptococului sau a unei infecţii bacteriene fungice. Tulpinile cel mai des asociate afecţiunii ar fi reprezentate de virusul herpes 6, 7 şi 8, dar şi de Parvovirus (boala obrazului pălmuit) sau Epstein Barr (virus herpetic 4, foarte contagios). O altă ipoteză susţine originea postmedicamentoasă a bolii, asocierea făcându-se cu medicamente de tipul acidului acetilsalicilic, captoprilului, isotretinoinului sau metronidazolului. De asemenea, tot factori declanşa- tori sunt şi mediul stresant pentru o perioadă lungă de timp, lipsa somnului, tensiuni severe la locul de muncă şi chiar în sânul familiei, un sistem imunitar foarte slăbit, o altă infecţie în organism (urinară, amigdalită), expunere la umiditate excesivă, sau dezechilibrul florei care determină apariţia bolii, prin penetrarea germenilor patogeni în piele. Pe de altă parte, deşi au fost înregistrate puţine situaţii de acest gen, erupţia cutanată mai poate apărea şi ca urmare a unei predispoziţii genetice, a cărei cauză este, de regulă, necunoscută. Din fericire, pitiriazisul nu lasă cicatrici, singurul risc este cel al depigmentărilor sau hiperpigmentărilor ce pot apărea după refacerea leziunilor, mai ales la pacienţii care au tenul mai închis.

Solzii apar la nivelul scalpului

Există mai multe forme ale bolii. Pitioriazisul alb al feţei se caracterizează prin pete rotunde şi ovale, de culoare roz sau albă, ce apar în zona feţei, pe braţe, gât sau umeri. De obicei, în acest caz, boala este asimptomatică, dar poate apărea şi pruritul, în funcţie de sistemul imunitar al pacientului. Cel mai des apare la copii şi adolescenţi, fără a se cunoaşte exact cauza. Expunerea excesivă la soare poate fi un factor declanşator, ştiindu-se efectul nociv pe care îl au radiaţiile ultraviolete asupra pielii. Pitiriazisul rubra se caracterizează prin băşici foliculare, asemănătoare celor care se formează la rădăcina firului de păr, plăci solzoase şi îngroşarea pielii palmelor şi a tălpilor. Această formă de pitiriazis este lesne de diagnosticat, pentru că papulele (băşicile) pot avea culori, forme diferite şi fire de păr crescute în mijlocul lor. Scuamele (cojile în formă de solzi) apar, pentru început, la nivelul scalpului şi se extind către părţile laterale ale gâtului şi la extremităţile membrelor. Pot apărea fisuri dureroase la nivelul pielii. În ceea ce priveşte pitiriazisul versicolor, acesta apare în partea superioară a trunchiului şi pe braţe, iar transpiraţia este unul dintre factorii favorizanţi ai bolii. Leziunile tegumentare au culori diferite: albe în zonele expuse şi maronii în părţile acoperite. Dacă pacientul se scarpină, pentru că, aşa cum spuneam, apar mâncărimi severe, se pot forma cruste, pe care n-ar fi indicat să le rupeţi. Această formă de pitiriazis este o boală fungică, răspândită, îndeosebi, în zonele tropicale, unde temperatura şi umiditatea sunt peste medie.

Persoanelor care se confruntă cu pitiriazis li se recomandă să facă băi calde sau duşuri, fără săpun sau gel de duş, să poarte haine de bumbac şi de mătase pentru a reduce căldura corporală şi să folosească loţiuni antimâncărime cu mentol

Se recomandă crema cu hidrocortizon

Afecţiunea se poate vindeca spontan, fără un tratament anume, iar în ceea ce priveşte pruritul, acolo unde există, acesta poate fi atenuat cu ultraviolete. Dacă aveţi de-a face cu un prurit sever, se recomandă tratamentele standard pentru mâncărime, creme ce conţin hidrocortizon, pe care să le aplicaţi pe zonele foarte pruriginoase. De asemenea, spălăturile cu făină de ovăz ajută foarte mult şi este o soluţie naturală. Cum procedaţi? 200 g făină de ovăz se împachetează într-o bucată de bumbac şi se pune la fiert timp de o oră. Bumbacul îmbibat cu făina poate fi folosit pe post de burete de baie, cu care să vă spălaţi în fiecare zi, fără a mai folosi săpun sau gel de duş. În cele mai multe situaţii, erupţiile cutanate vor dispărea în decurs de patru-cinci săptămâni, fără niciun tratament, însă ar fi indicat să ţineţi cont de cele câteva indicaţii naturiste pe care le puteţi face acasă. Dar, există şi cazuri în care leziunile persistă două luni sau chiar trei. Aici, se recomandă medicaţia antihistaminică, ce reduce mâncărimea, şi corticosteroizii, pentru simptome severe, greu de suportat.