de Simona Soare Ghișea şi Adrian Pătrăuceanu
Sindromul Cushing se referă la o gamă variată de anomalii clinice, provocate de nivelurile mari de cortizol, hormonul secretat de suprarenale (cele două glande situate deasupra rinichilor, a căror activitate este controlată de hipofiză). Chirurgul și neurologul american Harvey Cushing a descris pentru prima dată, în anul 1912, această problemă de sănătate care îi poartă numele. Cum poate fi ținut sub control Sindromul Cushing, aflați de la doctorul Nicoleta-Liana Matei, medic specialist endocrinolog în cadrul Ghencea Medical Center din București.
„Fața are un aspect de «lună plină»”
- Cum se manifestă Sindromul Cushing?
- Debutul Sindromului Cushing poate fi insidios și necaracteristic, manifestându-se prin dureri cu caracter reumatoid, palpitații, astenie, cefalee, parestezii. Poate exista şi o tendință de creștere ponderală, dereglări ale ciclului menstrual la femei, apariția pilozității pe alte zone decât în mod normal. Adipozitatea este prezentă în special la față, pe obraji și sub bărbie, fața având un aspect de „lună plină”. Gâtul devine îngroșat, iar toracele, globulos. Caracteristic este paniculul adipos interscapular superior sau „ceafa de bizon”. Abdomenul este voluminos („abdomen de batra- cian”). Membrele sunt subțiate, pierzând grăsime. Modificările cutanate evidențiază vergeturi de culoare roz-violacee la nivelul șoldului, flancurilor, feselor, sânilor, feței interne a brațelor. Părul se îndeseşte în zonele deja existente, pe față, buza superioară, fața anterioară a toracelui, abdomen, uneori spate și fese, şi are culoare închisă. Modificările osteo-articulare pot să conducă la tasări ale coloanei vertebrale, osteoporoză. Modificările musculare evidențiază o „topire a musculaturii”. Hipertensiunea arterială se instalează precoce, iar colicile renale sunt frecvente. De asemenea, modificările psihice sunt uneori grave. Pacienții diagnosticați cu Sindromul Cushing se pot confrunta cu depresie și atacuri de panică.
„Administrarea medicamentelor cu corticosteroizi, una dintre cauze”
- Care sunt cauzele apariției Sindromului Cushing?
- Una dintre cauze este administrarea de medicamente pe cale orală cu corticosteroizi în doze mari, pentru o perioadă lungă. Au același efect în organism ca și cortizolul produs de corp. Astfel, apare Sindromul Cushing exogen. Corticosteroizii orali sunt necesari pentru tratarea afecțiunilor inflamatorii (lupus, artrită reumatoidă și astm) sau pentru a împiedica organismul să respingă un organ transplantat. Pe de altă parte, supraproducția proprie a corpului de cortizol (Sindromul Cushing endogen) este o altă cauză. Sindromul Cushing poate fi asociat cu o tumoră a glandei pituitare (adenom hipofizar), caz în care se secretă o cantitate excesivă de ACTH (hormonul adrenocorticotrop). Acest hormon stimulează formarea și secreția de glucocorticoizi, mai ales de cortizol, la nivelul corticosuprarenalei (partea periferică a suprarenalei). Sindromul Cushing endogen mai poate fi asociat cu o tumoră ectopică (se găsește într-o poziție anormală) care secretă ACTH şi se găseşte, de obicei, în plămâni, pancreas, tiroidă sau timus. O tumoră a glandei suprarenale este o altă cauză potențială.
Mai multe metode de diagnostic
- Cum poate fi diagnosticat acest sindrom?
- Diagnosticul funcției glucocorticoide se face prin dozarea cortizolului salivar nocturn la ora 23:00, cortizolului urinar în urina de 24 de ore sau prin dozările dinamice, cum ar fi testul de supresie la dexametazonă, cu dozarea cortizolului înainte și după administrare. În mod normal, valorile sunt mai mici noaptea și scad după supresie. În cazul Sindromului Cushing, supresia nu se produce. De asemenea, diagnosticul se pune și în urma explorării funcției mineralocorticoide (se dozează aldosteronul - acel hormon mineralocorticoid secretat de glandele suprarenale, electroliții) și prin explorarea funcției sexoide. Dozarea ACTH indică valori crescute în adenomul bazofil hipofizar (tumoră benignă cu origine în celulele hipofizei). De asemenea, există valori crescute în Sindromul Cushing paraneoplazic (o serie de tumori maligne bronșice, de timus, pancreatice pot secreta substanțe cu acțiune asemănătoare hormonului adrenocorticotrop). Importantă este diferențierea între Sindromului Cushing dependent de ACTH și cel independent de secreția ACTH-ului. Aceasta se face prin determinarea plasmatică a ACTH-ului.
„Potrivit unor studii, 50% dintre pacienți mor în primii cinci ani”
- Putem influența nivelul de cortizol?
- Da. Este necesară cunoașterea cauzei excesului de cortizol. De exemplu, în excesul de cortizol folosit în tratarea diverselor boli inflamatorii, autoimune, se încearcă limitarea dozelor și a duratei tratamentului. Recunoașterea formelor excesului de cortizol, diagnosticul și tratamentul prompt ajută în limitarea efectelor metabolice nedorite. Sindromul Cushing netratat poate fi fatal. Mijloacele de tratament (medicamentoase sau chirurgicale) sunt individualizate. Blocarea sintezei steroide (cortizolul este un hormon steroid) se poate face cu o serie de produși, precum ketoconazol, metiraponă, aminoglutetimidă. Extirparea chirurgicală a glandelor suprarenale poate fi necesară, în cazul în care excesul de cortizol nu poate fi controlat altfel.
- La ce complicații poate conduce Sindromul Cushing?
- Complicațiile Sindromului Cushing se referă la hipertensiunea arterială, bolile cardiovasculare, accidentele vasculare, tromboembolismul, diabetul zaharat, osteoporoza și susceptibilitatea la infecții. Potrivit unor studii, 50% dintre pacienți mor în primii cinci ani de la diagnostic, din cauza complicațiilor.
„Este indicată o dietă hipocalorică“
- Ce rol joacă dieta în gestionarea acestei probleme de sănătate?
- Dieta și tratamentul în funcție de cauză au un rol benefic în prevenirea complicațiilor. Regimul sărac în sare, zaharuri și în grăsimi procesate, dar bogat în minerale și antioxidanți, susține pozitiv pacientul cu exces de cortizol. Având în vedere că excesul de cortizol distruge masa musculară și osoasă, mărind depunerea de grăsimi, este indicată o dietă hipocalorică. Este interzis excesul de carne grasă (porc, oaie), brânzeturi grase (telemea, smântână), sosuri, maioneze, mezeluri, organe (ficat, creier). Se recomandă o dietă bazată pe fibre din cereale integrale (pâine integrală, cu secară), carne slabă (pui, curcan, pește, vită), lactate degresate (iaurt, chefir), fructe și legume.
- Ce recomandări aveți pentru persoanele care suferă de Sindromul Cushing?
- În primul rând, diagnosticul cauzal este cel care direcționează acești pacienți spre tratamentul optim. În al doilea rând, pentru îmbunătățirea calității vieții, sunt importante monitorizarea și gestionarea complicațiilor. Bolnavul se va adresa medicului la primele simptome și semne clinice, acest aspect având un efect delimitant al bolii și șanse mai bune în privința vindecării. Sportul recomandat pentru pacienții cu boli cardiovasculare este benefic în Sindromul Cushing. De asemenea, exercițiul fizic regulat poate ajuta la menținerea greutății și a tonusului muscular. Trebuie evitate mișcările bruște, căderile, deoarece pot conduce la fracturi.