de Ștefania Băcanu şi Daniel Alexandrescu
Atunci când mandibula sau maxilarul nu au contact corespunzător sau când dinții sunt înghesuiți și nu au o poziție firească, este nevoie de chirurgia ortognatică. Este un aspect care nu trebuie deloc neglijat, pentru că, în timp, astfel de probleme pot afecta serios sănătatea orală. Oana Gudac, CEO la Clinica Dento Clinic, ne-a explicat ce presupune chirurgia ortognată, în ce situații este indicată și cum se recuperează pacientul după intervenție.
„Muşcătura defectuoasă poate cauza probleme grave ale sănătăţii orale”
- Ce este chirurgia ortognatică?
- Chirurgia maxilarului, cunoscută și sub numele de chirurgie ortognatică, corectează neregulile oaselor maxilarului și ale mandibulei și realiniază maxilarele și dinții pentru a îmbunătăți modul lor de funcționare. Astfel, chirurgia ortognatică poate fi o opţiune de corecţie a problemelor maxilare care nu pot fi rezolvate doar cu tratamante ortodontice. În anumite cazuri, intervenţia poate fi combinată cu aparatele dentare, fie înainte de operaţie, fie după, ajutând, astfel, la recuperare şi alinirea completă. Această intervenţie nu este cunoscută tuturor persoanelor din cauza faptului că, de cele mai multe ori, se trec cu vederea anumite simptome, dacă nu sunt prezente dureri acute, iar în cele mai multe situaţii, problemelor muşcăturilor nu li se acordă atenţie, deşi, în timp, acestea pot cauza probleme grave ale sănătăţii orale.
- Ce înseamnă o mușcătură incorectă?
- O muşcătură incorectă, denumită malocluzie, se referă la dificultatea cu care dinţii de sus se ating greşit sau nu se ating deloc cu dinţii de jos şi, în timp, duce la probleme dentare, precum: probleme de vorbire, deglutiţie, masticaţie, incapacitatea de a mesteca bine alimentele. Acest fapt poate compromite procesul de digestie, poate duce la probleme ale articulaţiei temporo-mandibulare, care este mai solicitată prin strângerea dinţilor, scrâşnirea acestora şi chiar prin simpla mişcare a gurii. Aşa apare acel „trosnit” când căscăm sau deschidem gura foarte larg. În timp, poate conduce la blocarea mandibulei, dureri de ceafă, tâmple, dureri la nivelul creştetului capului sau migrene insuportabile.
„De multe ori, o arcadă e moștenită de la mamă, iar cealaltă de la tată”
- Revenind la chirurgia maxilarului, mai exact, despre ce probleme vorbim?
- Când maxilarele superioare și inferioare nu se aliniază, acest lucru înseamnă că oasele s-au dezvoltat mai mult în unele zone decât în altele. Dacă maxilarul inferior iese în afară, este posibil să aveți hiperplazie mandibulară (supradezvoltare a maxilarului inferior) sau hipoplazie maxilară (subdezvoltare a maxilarului superior). Dacă maxilarul inferior se retrage, este posibil să aveți hiperplazie maxilară (supradezvoltare a maxilarului superior) sau hipoplazie mandibulară (subdezvoltare a maxilarului inferior). În cadrul Clinicii Dento Clinic, specialistul nostru, doctorul Adrian Gabara, medic primar Chirurgie Orală și Maxilo-Facială, aduce armonie și funcționalitate pacienților care au nevoie de o repoziţionare a oaselor maxilare și mandibulare pentru o funcționalitate optimă a aparatului dento-facial.
- Este o problemă cu care ne naștem sau poate apărea la orice vârstă și în orice moment?
- Forma, volumul dinților și al maxilarelor sunt stabilite ereditar. De multe ori, o arcadă poate fi moștenită de la mamă, iar cealaltă de la tată, de unde poate să apară diferența de mărime a oaselor maxilare și mandibulare. Factorii care cauzează deformarea/modificarea maxilarului sunt multiplii, precum: dormitul cu gura deschisă, poate duce la retrognatism mandibular (mandibula mai mică decât maxilarul), suptul degetului, traumatismele chiar de intensitate mică în jurul bărbiei pot produce suferințe la nivelul articulației temporo-mandibulare, unde se găsește centrul de creștere condilian. Problemele pot apărea și în perioada de dezvoltare a copiilor, atunci când creșterea celor două arcade este un proces gradual în care mandibula poate crește mai repede decât maxilarul. Obiceiurile vicioase dobândite în timpul copilăriei reprezintă, de asemenea, cauza în dezvoltarea anormală a complexului dento-maxilar, de exemplu interpunerea diverselor obiecte între dinți, roaderea unghiilor, dormitul în aceeași poziție timp îndelungat. Pierderea precoce a dinților de lapte prin carii complicate și netratate constituie o cauză foarte frecventă în perturbarea alinierii dentare.
„Intervenția este recomandată după vârsta de 18-20 de ani”
- Chirurgia ortognatică este singura soluție?
- În funcție de fiecare caz, problemele pot fi rezolvate doar prin chirurgia ortognatică sau prin combinație cu ortodonția. De cele mai multe ori, aparatele dentare ne ajută doar să aliniem dinții, dar atunci când oasele maxilare nu sunt corect aliniate, acestea trebuie repoziționate prin chirurgia ortognatică. Tratamentul complet implică o colaborare strânsă între chirurgul oro-maxilo-facial, medicul ortodont și cel protetician. Durata unui astfel de tratament variază de la pacient la pacient. Cu cât pa- cientul se prezintă la o vârstă tânără, cu atât durata este mai mică.
- Care sunt pașii pentru un pacient cu astfel de probleme?
- Primul pas este corecția cu aparatele dentare, iar intervenția chirurgicală este recomandată după vârsta de 18-20 de ani, la terminarea creșterii. Intervenția nu poate fi amânată în cazul în care sunt prezente probleme digestive, dureri acute de cap, maxilare, dificultăți de vorbire sau deglutiție, iar chirurgia ortognată este indicată doar de chirurg.
„Procesul complet de vindecare poate dura până la 12 săptămâni“
- Ce implică un astfel de tratament?
- Chirurgia ortognatică a maxilarului poate fi un proces lung și meticulos, care începe, în general, printr-o consultare aprofundată cu chirurgul specialist. Cele trei etape principale ale chirurgiei ortognatice includ de obicei: tratamentul ortodontic prechirurgical, tratament chirurgical şi ortodonția postchirurgicală. Procesul este unul lung, pacientul trebuie să se înarmeze cu răbdare. Chirurgia ortognată se realizează sub anestezie generală, ceea ce prespune interna- rea în spital, iar pacientului i se recomandă să întrerupă alimentele solide cu 12 ore înainte de anestezie, să renunțe la fumat cu două săptămâni înainte, dar și două după, pentru că poate îngreuna procesul de vindecare. În primele două săptămâni, fața prezintă edem inflamator, însă începe să se stabilizeze în a treia săptămână după operație. Odată ce au trecut patru săptămâni, majoritatea pacienților se simt mai confortabil și sunt capabili să mănânce o gamă mai largă de alimente. Vindecarea inițială a maxilarului durează, de obicei, șase până la opt săptămâni, deși procesul complet de vindecare poate dura până la 12 săptămâni. Odată complet vindecat, osul este la fel de puternic ca înainte de operație și, de obicei, nu există limite pentru activitățile sportive ale pacientului.