de Ștefania Băcanu şi Daniel Şuta
Durerile spinale sunt din ce în ce mai frecvente, fie că vorbim despre zona lombară, cervicală sau oricare parte a coloanei vertebrale. Radiculopatia este unul dintre simptomele ce se dezvoltă atunci când există compresie asupra unei rădăcini nervoase spinale, care poate avea mai multe cauze. Dan Benția, medic neurochirurg, ne-a vorbit despre radiculopatia lombară, ce simptomatologie prezintă, ce riscuri, dar și ce variante de tratament există.
„Durerea poate fi însoțită de amorțeală sau scădere a sensibilității”
- Ce este radiculopatia lombară?
- În primul rând, radiculopatia este afecțiunea unei rădăcini nervoase. În cazul despre care vorbim, radiculopatia lombară și sacrată, este afectată o rădăcină nervoasă de la nivel lombar sau sacral.
- Care sunt simptomele?
- Ca simptome, în cazul radiculopatiei, poate apărea durerea pe traiectul rădăcinii respective. De exemplu, în cazul rădăcinii L3, se simte disconfort pe fața internă a genunchiului, pe traiectul rădăcinii L5, fața laterală a gambei și degetul mare de la picior. Durerea poate fi insoțită de amorțeală sau scădere a sensibilității. De asemenea, aceasta poate fi însoțită de dispariția unui reflex, cum este cel de la genunchi și cel de la călcâi. În stadiile mai avansate, poate fi afectată și mobilitatea controlată de rădăcina respectivă, instalându-se pareze până la paralizie definitivă. De exemplu, mișcarea de flexie plantară a labei piciorului în afectarea rădăcinii - S1. Au fost codificate cinci grade de deficit motor, până la paralizie definitivă, gradul cinci fiind normal, iar gradul zero însemnând paralizia definitivă.
„Sunt necesare examenul CT și RMN, dar și analize sangvine”
- Ce investigații sunt necesare pentru diagnosticare?
- Investigațiile necesare identificării acestei boli sunt: examenul clinic al pacientului, analizele sangvine, examenul CT și RMN de coloană vertebrală lombară sau sacrată, examen EMG la membrele inferioare, un examen fiziologic care măsoară amplitudinea curenților ce circulă prin nervii periferici de la picior și vitezele de conducere nervoasă. Noi avem cinci rădăcini lombare și cinci sacrate pe fiecare parte a corpului. Rădăcinile lombare inervează musculatura și tegumentele membrului inferior, coborând de la regiunea inghinală a piciorului către L5 care inervează partea laterală a gambei și degetul mare. Rădăcinile sacrate inervează partea din spate a gambei și cea plantară a labei piciorului, până la rădăcinile S5 care inervează regiunea perineală din jurul orificiului anal. De altfel, rădăcinile sacrate sunt implicate în controlul defecației și primele rădăcini lombare în controlul micțiunii. Când ne confruntăm cu afectarea unei singure rădăcini, avem mono-radiculopatie, dacă sunt mai multe rădăcini afectate, vorbim despre pluri-radiculopatie. Dacă avem mai multe rădăcini afectate, etajate, și de o parte și de alta, ne confruntăm cu sindromul de coadă de cal. Acesta poate fi poziționat superior și au de suferit rădăcinile L1-L3, la mijloc, cu L4-S1, sau inferior, unde sunt afectate S2-S5. Sindromul de coadă de cal poate avea ca repercusiuni retenția de urină și/sau materie fecală. De asemenea, poate avea ca și consecință și paralizia unui membru inferior sau a ambelor membre inferioare, reprezentând o urgență neurologică și neurochirurgicală. De exemplu, hernia de disc lombară, care determină sindromul de coadă de cal, reprezintă o urgență operatorie neurochirurgicală, pacienții necesitând intervenția în maximum 24 ore de la data instalării acestui sindrom.
- Care sunt cauzele radiculopatiei?
- Cauzele radiculopatiei sunt medicale, cum ar fi: inflamații ale rădăcinilor nervoase care pot apărea în diferite boli infecțioase și inflamatorii. De exemplu, infecția herpetică din Zona Zoster, bolile autoimune, neoplaziile sangvine sau afectarea tecii de mielină ce învelește nervii (diabet zaharat, afecțiuni toxice ale nervilor în consumul cronic de alcool. În aceste ultime două situații, sunt afectate mai multe rădăcini-poli-neuropatie). Există și cauze chirurgicale: compresiuni/ apăsări radiculare, date de hernii discale lombare sau lombo-sacrate L5-S1. Cele mai frecvente localizări ale herniei de disc la om sunt următoarele: L4-L5 și L5-S1. O altă cauză este stenoza canalului lombar sau sacrat, ce poate sau nu asocia hernia de disc, și reprezintă îngustarea diametrului canalului măduvei și a nervilor prin dezvoltarea în exces a unor ligamente ale coloanei și/sau producția osoasă crescută. Pot fi și cauze tumorale - tumori benigne spinale și maligne vertebrale (primare sau secundare). În funcție de localizare, tumorile sunt intra-medulare, extra-medulare, dar în canalul vertebral, sau vertebrale, în afara canalului vertebral. Acestea din urmă comprimă nervii la ieșirea din coloana vertebrală. Cele mai frecvente sunt, din păcate, maligne și dintre acestea, mai des întâlnite sunt cele metastazice. Există și tumori care pot afecta rădăcinile nervoase la distanță de coloană, de exemplu tumori din micul bazin ce afectează plexul lombar, și sacrat, la ieșirea spre membrul inferior.
„Tehnicile chirurgicale folosite sunt cele clasice şi cele minim-invazive“
- Care sunt variantele de tratament?
- În compresiune chirurgicală este necesară înlăturarea factorului compresiv, adică eliminarea factorului ce apasă asupra rădăcinii nervoase (ablația herniei de disc, ablația tumorii sau îndepărtarea abcesului). Tehnicile chirurgicale folosite sunt cele clasice, tradiționale, dar folosim și tehnicile minim-invazive, adică operații asistate de microscop operator, intervenții cu incizii minime prin tubulatură etc. La noi în clinică se realizează cu succes intervențiile minim-inva- zive, iar pacientul se externează pe picioarele lui la o zi, două de la operație. În unele cazuri, postoperator, sunt necesare și ședințele de fizioterapie și kinetoterapie. În ceea ce privește radiculopatiile de cauză medicală, se încearcă înlăturarea factorilor care au determinat apariția acesteia, de exemplu, consumul de alcool, hiperglicemia din diabet, prin controlul glicemiei cu ajutorul medicamentelor, iar la bolile autoimune se încearcă controlul prin tratament specific. În aceste cazuri, se poate lua și o medicație adjuvantă, de hrănire a nervului, care poate conține vitamine din grupul B. Și acești pacienți pot beneficia de tratament fizio-kineto-terapic.
- Care este prognosticul în cazul afecțiunilor chirurgicale benigne?
- De exemplu hernia de disc lombară îndepărtată permite ca, în timp, nervul să își revină. În cazul afecțiunilor chirurgicale maligne, prognosticul depinde și de celelalte terapii oncologice efectuate: radioterapie, chimioterapie, imunoterapie. Este evident că varianta chirurgicală este doar o parte din terapie. De altfel, rolul tratamentului neurochirurgical trebuie integrat în procesul complet de vindecare a pacientului: tratament neurologic, posibil oncologic, și tratament de recuperare medicală.