de Roxana Istudor şi Adrian Pătrăuceanu

Cercetătorii de la Massachusetts General Hospital au făcut lumină asupra unui fenomen care până în prezent nu a avut o explicație științifică foarte clară: toleranța sporită la durere a persoanelor roșcate. Potrivit oamenilor de știință americani, acesta nu este doar un mit, ci o abilitate provenită din organismul oamenilor cu părul ruginiu.

Scăderea pigmentării reduce sensibilitatea

Studiul derulat de cercetătorii din Massachusetts a pus în evidență faptul că în cazul persoanelor roșcate, celulele specializate ale pielii, numite melanocite, responsabile în general pentru producerea diferitelor pigmentări ale pielii și culori ale părului, au receptori proteici ușor diferiți. Dacă pe de o parte acest fenomen generează scăderea pigmentării, de unde nuanțele roșcate ale părului, pe de altă parte reduce sensibilitatea la durere. În același timp, testele derulate pe animale de laborator au evidențiat faptul că diminuarea naturală a substanțelor chimice legate de melanocite determină un număr crescut de impulsuri opioide, ceea ce crește nivelul de toleranță la durere. „Aceste descoperiri descriu baza mecanică din spatele ipotezelor anterioare care sugerează praguri variate de durere în diferite medii de pigmentare”, afirmă cercetătorul David E. Fisher.

Metode de a influența mecanismele organismului

Toleranța la durere se referă la cât de multă durere poate suporta în mod rezonabil o persoană. Practic, potrivit medicalnewstoday.com, pragul durerii este punctul în care un stimul devine dureros, iar toleranța la durere se referă la răspunsul la multiplicarea stimulilor care provoacă această senzație. În ansamblu, cum și de ce o persoană experimentează durerea mai mult sau mai puțin sunt elemente care pot varia, iar natura modului în care oamenii simt durerea este complexă. Oamenii de știință lucrează la identificarea de noi metode de a influența mecanismele normale ale organismului care guvernează durerea. „Lucrările noastre în curs se concentrează pe elucidarea modului în care semnalele suplimentare derivate din piele reglează durerea și semnalizarea opioidelor. Înțelegerea în profunzime a acestor căi poate duce la identificarea de noi strategii de modulare a durerii”, afirmă specialistul Lajos V. Kemény.

„Înțelegerea acestui mecanism oferă validarea dovezilor anterioare și o recunoaștere valoroasă pentru personalul medical, pe direcția îngrijirii pacienților a căror sensibilitate la durere variază“ David E. Fisher, Massachusetts General Hospital

Vârsta, sexul, factorii sociali influenţează procesul

O serie de factori influențează nivelul de toleranță la durere al unui individ. De pildă, genele pot juca un rol în unele tipuri de durere. Studiile au pus în evidență faptul că factorii genetici sunt implicați în circa 60% din răspunsurile la frig care duc la durere. Totodată, și vârsta poate afecta acest tip de răspuns - un copil foarte mic are o toleranță mult mai scăzută la durere decât un adult. De asemenea, potrivit rezultatelor unui studiu recent, sexul unei persoane poate intra în ecuația toleranței la durere, femeile fiind de regulă mai sensibile. O serie de alte elemente, cum ar fi hormonii, diferențele neuronale dintre bărbați și femei sau factorii sociali pot să marcheze diferențierile de toleranță la durere. Totodată, nivelurile de stres sunt implicate, întrucât influențează, la rândul lor, alți factori din acest proces.