de Ştefania Băcanu şi Adrian Barna

Să rămâi fără un membru, fie că vorbim despre picior sau despre braţ, este traumatic. Gândul că vei depinde restul vieţii de o altă persoană poate fi complet dezarmant, dar, în realitate, nu este totul pierdut. Rosal Ortopedic pune la dispoziţia pacienţilor proteze pentru membrele inferioare şi superioare, cu ajutorul cărora aceştia îşi pot desfăşura viaţa cât mai aproape de normalitate. Dan Fridrich (foto), director de producţie la Rosal Ortopedic, ne-a vorbit despre importanţa protezelor, materialele din care sunt realizate, durata de viaţă a acestora şi în ce situaţii sunt gratuite.

„Elementele de legătură pot fi din inox, aluminiu, carbon sau titan”

- De câte feluri sunt protezele şi care sunt situaţiile în care avem nevoie de ele?

- Întotdeauna, când spui proteză, ai o amputaţie. Sunt „n” tipuri de proteză. De la cele standard, care îmbină tehnologia standard, componente din inox, cupe din plastic, confecţionate din soluţie acrilică, iar elementele de construcţie, de fapt articulaţiile de genunchi sau articulaţiile de gleznă sunt standard. Sunt şi oameni care lucrează pământul cu astfel de proteze, cei din zona rurală şi se descurcă mult mai repede decât cei de la oraş, care nu ştiu nici să îşi îmbrace proteza. Dacă dorim o proteză îmbunătăţită, o facem din carbon, dar nu se mai încadrează în produsul standard. Acele îmbunătăţiri sunt suportate de pacient.

- Din ce este alcătuită?

- Proteza este alcătuită din piciorul protetic, elementele de legătură, de structură care pot fi din inox, aluminiu, carbon sau titan, apoi elementele care fac legătura între articulaţia genunchiului şi cupa protezei. Întotdeauna sunt necesare piciorul protetic, articulaţia de genunchi şi cupa de proteză.

„Casa de Asigurări de Sănătate oferă două proteze pe an”

- Care este durata de viaţă a unei proteze?

- Din cauza problemelor de sănătate pe care le au, pacienţii pot veni într-o perioadă de timp scurtă ca să schimbe cupa de proteză, pentru că modificându-se circumferinţa bontului, aceasta devine largă şi nu mai poate să o utilizeze. Casa de Asigurări de Sănătate oferă două proteze pe an. Prima protezare pe care a executat-o îi dă posibilitatea ca, în termen de 12 luni calendaristice, să şi-o facă pe a doua, dar nu este neapărat nevoie să se întâmple aşa. Se poate întâmpla când bontul scade, să se reabsoarbă rapid, sau situaţii când pacientul este nevoit să facă trei-patru cupe pe an, din cauza edemului sau a resorbţiei masive a bontului de amputaţie. În aceste cazuri, dacă pacientul nu mai poate să meargă, trebuie să schimbe imediat cupa de proteză. Sunt persoane pe care le-am protezat şi au revenit după 20 de ani. Aici, însă, este treaba individului, care nu prea se îngrijeşte de el, pentru că este exclus să vii după 20 şi ceva de ani şi să porţi o proteză nemaipomenită. O proteză mai performantă poate ţine foarte bine până la 10 ani.

- Care sunt cele mai întâlnite cazuri de amputaţie?

- Vin pacienţi din toate zonele. Unii se nasc aşa, fără picioare, alţii vin din zona bolii, diabet sau arteriopatie, alţii ajung în urma unor accidente. În momentul în care sângele nu mai circulă în bont, doctorul pune forfecuţa pe el şi îl dă jos. Vin pacienţi de la vârsta de 1 an, până la 90 de ani.

- Cauza amputării este importantă în schimbarea protezei?

- Bineînţeles. În momentul în care există modificări de structură, de circumferinţă a bontului, atunci trebuie refăcută cupa. Odată introdusă proteza, pacientul începe să meargă şi aceasta începe să se absoarbă. Nu în cinci minute, nici a doua zi. Există şi situaţii în care nu se resorb ani întregi, dar şi situaţii când se resorb după câteva luni. În timp, mergând cu proteza, încep să se uzeze componentele, piciorul protetic, articulaţia genunchiului, şi atunci vin şi mai schimbă.

„Bontul se spală separat”

- Ce face pacientul după ce pleacă de la dumneavoastră? Îşi poate relua viaţa avută înainte de accident?

- Depinde de situaţie. Unul vrea să munceacă şi e dornic să facă lucruri, alţii aşteaptă să fie întreţinuţi.

- Cum îşi fac ritualul zilnic de igienă?

- E bine să îşi cumpere un ciorap de baie pe care să îl pună deasupra protezei, să îşi facă baie normal şi în siguranţă, în timp ce bontul se spală separat. Ciorapul ajută să nu alunece pe vreo bucată de săpun şi să fie în siguranţă. Una e să stea într-un picior şi să aibă mai multe persoane pe lângă, alta e să intre la duş fără niciun alt ajutor. Cu acest ciorap poate să meargă şi la mare, la piscină, fără probleme.

- Ce durată de viaţă are un astfel de ciorap?

- Depinde cum îl îngrijeşte fiecare. Dacă sunt situaţii când pacientul este atehnic şi îl trage grăbit pe picior, îl poate rupe. Dacă îl manevrează uşor, îl poate avea multă vreme.

„Se poate dormi cu ea, dar nu noaptea”

- Cum se procedează cu încălţămintea?

- Pacientul îşi cumpără încălţămintea normală din comerţ, picioarele protetice sunt făcute pentru anumite dimensiuni ale tocului, în principal. Dacă am un toc de un centimetru, nu pot să îi pun mai mult, sau dacă pun, trebuie să fac eu mici artificii. Există picioare protetice care au un sistem de reglaj al tocului, adică, acesta poate fi reglat de la 0 la 7 centimetri, dar nu sunt „picioare” ieftine.

- Se poate dormi cu ea?

- De obicei, da, după-amiaza, dar nu noaptea. Sunt şi pacienţi care au stat cu proteza 36 de ore şi nu au avut nimic, dar, în general, proteza se îmbracă dimineaţa, la patru ore se dă jos şi se verifică dacă totul este în regulă. Dacă aveţi vreo rană, nu se îmbracă proteja. Întâi vă vindecaţi, apoi puneţi proteza.

- Se face sport?

- Sigur că da! Se fac proteze mai puternice pentru activităţi fizice.

„Sunt făcute pentru greutăţi şi înălţimi diferite“

- În ce situaţii se poate rupe proteza?

- Când vine din zona de accident, pacientul se recuperează, se întoarce la muncă şi poate să lucreze mai mult decât unul care are două picioare. Dar, prin excesul de zel, îşi poate rupe proteza. Am avut astfel de cazuri. Protezele sunt făcute pentru greutăţi şi înălţimi diferite. Nu poţi să pui unui pacient care are 70 de kilograme, un picior funcţional pentru o greutate care are 136 de kilograme, sau invers. De asemenea, este important domeniul de activitate, ţinem cont de forma bontului, de cum a fost operat, de boala pacientului, acolo unde este cazul... Sunt multe criterii.