de Ștefania Băcanu şi Flori Pintea
Dacă vă confruntați cu disconfort ridicat la nivelul musculaturii gambelor la mers sau la efort, dar care dispare frecvent la repaus, este posibil să suferiți de boala arterială periferică. Este o patologie des întâlnită la fumătorii, diabeticii sau pacienții cu hipertensiune arterială. Medicul specialist cardiolog Călin Iulian (foto) ne-a vorbit despre această afecțiune, care sunt cauzele principale, cum se manifestă, ce factori de risc există și care sunt variantele de tratament.
„Declanșează o reacție inflamatorie denumită ateroscleroză”
- Ce este boala arterială periferică?
- Boala arterială periferică reprezintă o afecțiune a vaselor de sânge arteriale ce asigură alimentarea cu sânge a membrelor inferioare. Ea este o boală frecvent întâlnită și se estimează că între 5%-10% din populația mondială suferă de această patologie în diferite stadii.
- Când și cum apare această afecțiune?
- Aceasta poate apărea la anumite persoane și în anumite condiții ce pot duce la depunerea în peretele arterelor de substanțe cum sunt colesterolul, calciul, produși din degradarea fumului de țigară absorbit prin plămân, și altele care declanșează o reacție inflamatorie denumită ateroscleroză. Aceasta, în timp, va duce la îngustarea arterelor și chiar la înfundarea completă a acestora, obstrucționând complet fluxul de sânge către țesuturi.
„În primele stadii este complet asimptomatică”
- Poate fi o boală ascunsă, fără niciun fel de manifestare?
- Boala are mai multe stadii de manifestare. În primele stadii este complet asimptomatică pentru că, deși avem factorii care declanșează ateroscleroza, arterele nu sunt îngustate semnificativ, astfel încât, circulația nu este afectată și nu avem simptome.
- Când apar simptomele?
- În stadiile mai avansate, când curgerea sângelui este afectată semnifiactiv din cauza îngustărilor pe traiectul vaselor, apar și simptomele. Mai întâi se instalează durerea la nivelul gambelor sau în fese, depinde de localizarea afectării vasculare ce apare în timpul mersului la distanțe variabile (se numește claudi- cație intermitentă în limbaj medical). Aceasta se simte ca o febră musculară și trece dacă pacientul se oprește din mers și așteaptă câteva minute. Ulterior, dacă boala rămâne netratată, evoluția acesteia este către agravare, când distanța de mers scade foarte mult și limitează semnificativ calitatea vieții pacientului. În stadiile și mai avansate, când arterele sunt sever afectate, apar dureri de repaus cu semne de ischemie critic și necroza piciorului.
„Ereditatea este una dintre cauze”
- Care sunt cele mai frecvente cauze?
- În dezvoltarea acestei boli, sunt binecunoscute și definite mai multe cauze. Acestea poartă numele de factori de risc cardiovasculari, ce afectează toate arterele corpului, dar în special pe cele ale inimii, creierului și membrelor inferioare. Aceștia pot fi modificabili și nemodificabili. Ereditatea este una dintre cauze și se consideră factor de risc cardiovascular. Pentru sexul masculin, istoricul de infarct miocardic la rude de gradul I ce au suferit un atac arată o vârstă mai mică de 55 de ani și sub 65 de ani pentru sexul feminin. În ceea ce privește sexul, bărbații sunt mult mai predispuși la această afecțiune în comparație cu femeile. În special până la vârsta de 50 ani. Alte cauze sunt fumatul, inclusiv cel pasiv, obezitatea, sedentarismul, hipertensiunea arterială, colesterolul și trigliceridele peste valorile normale și diabetul zaharat.
- Pentru că istoricul familial este una dintre cauze, dacă am avut în familie cazuri, ar trebui să ne facem control ocazional, chiar şi fără simptome?
- Istoricul familial joacă un rol important în apariția acestei boli pentru că din studii s-a observat că toţi cei care au avut părinți care au suferit un infact miocardic sau accident vascular la vârstă tânără, sub 60 de ani, dezvoltă mult mai ușor această boală și de aceea este indicat un control mai strict al factorilor de risc și un control medical periodic.
„Când există simptome, diagnosticul se face pe baza ecografiei Doppller”
- Cum se stabileşte diagnosticul?
- Cel mai important test este determinarea indicelui gleznă-braț. Este o metodă simplă, rapidă, neinvazivă, prin care se compară tensiunea arterială de la nivelul membrelor inferioare cu cea de la nivelul membrelor superioare. O valoare subunitară sugerează existența bolii arteriale periferice și constituie indicație pentru inițierea testelor specific ulterioare. În stadiile incipiente, când boala nu are simptome, se identifică factorii de risc ai fiecărui pacient și aceștia se corectează prin schimbarea stilului de viață. Adică, renunțare la fumat, alimentație sănătoasă, scădere în greutate, exerciții fizice regulate și tratament medical pentru corectarea colesterolului și a tensiunii arteriale. Când deja există simptome, diagnosticul se face relativ ușor pe baza simptomatologiei, a prezenței factorilor de risc și a ecografiei Doppller arterial care semnalează îngustări ale vaselor și curgere a sângelui îngreunată în anumite segmente.
„Se poate opta pentru intervenţii de revascularizare“
- Cum o tratăm? Care sunt variantele de tratament şi în ce stadiu sunt indicate?
- Tratamentul bolii constă, în primul rând în schimbarea stilului de viață și cel mai important este renunțarea la fumat, așa cum am spus. De obicei, pacienții care suferă de această afecțiune sunt mari fumători și acest viciu face ca boala să progreseze foarte rapid. Apoi, tratament medicamentos, iar pentru stadiile avansate când simptomatologia este prezentă, se poate opta pentru intervenții de revascularizare care pot fi endovasculare, adică implantare de stent, sau chirurgicale, adică bypass. Pentru a stabili care metodă este cea mai eficientă pentru fiecare caz în parte, se realizează o arteriografie periferică ce arată cu exactitate gradul de afectare al vaselor de sânge și pe baza căreia se stabilește ce metodă este mai bună, privind reușita intraoperatorie, dar și ca durată în timp.