Main menu

header

880 14 1de Ştefania Băcanu şi Adrian Pătrăuceanu

V-aţi confruntat vreodată cu mici sângerări sau disconfort în timpul urinatului? Ei bine, cel mai probabil, este vorba despre hematurie, care se traduce exact aşa: hematii (sânge) în urină, provenite din aparatul urinar situat deasupra uretrei anterioare. Această problemă afectează între 2,4% și 31,1% din populație, dar cel mai frecvent, bărbații cu vârsta de peste de 60 de ani, fumătorii sau foștii fumători.

Apare durerea în partea inferioară a abdomenului

Hematuria este termenul medical pentru prezența sângelui în urină (hematii în urină). Aceasta se prezintă în două forme: macroscopică (atunci când sângele are o prezență vizibilă la micţiune, adică aspectul urinii poate fi de culoare roşie sau maronie la inspecţia cu ochiul liber) și microscopică (variantă care poate fi identificată doar pe baza analizelor, deoarece, la microscopul cu rezoluţie înaltă, nu este detectabilă cu ochiul liber). Hematuria microscopică poate fi simptomatică (când prezența sângelui este însoțită de durere în timpul urinatului, senzație acută de urinare, durere în partea de jos a abdomenului și/sau în zona renală) şi varianta a doua, asimptomatică.

Miros puternic şi neplăcut

Hematuria este un simptom generat de o altă afecţiune, cum ar fi cistita, problemă care apare atât la femei, cât şi la bărbaţi. În funcție de cauzele care au produs-o, aceasta poate fi însoțită și de alte semne, urinări frecvente, senzație continuă de micţiune sau chiar durere. Nu există o corelație directă între gravitatea cistitei și faptul că apare o infecție urinară cu sânge. În deosebi în cazul persoanelor care nu consumă suficiente lichide, sărurile din urina concentrată precipită și cristalizează pereţii rinichilor sau ai vezicii urinare. Acestea irită permanent mucoasa și pot determina sânge- rare capilară ușoară sau se pot agrega, formând calculii renali. Hiperplazia benignă de prostată reprezintă o creștere în volum a prostatei, frecventă la bărbații cu vârsta mai mare de 50 de ani. Din cauza creșterii în volum, prostata ajunge să comprime primii centimetri ai uretrei, blocând parțial fluxul de urină. Hematuria macroscopică sau microscopică este, în acest caz, însoțită de dificultăți la urinare și/sau de nevoia imperioasă de a micționa.

Formaţiunile tumorale, o cauză frecventă

Statistic, cele mai frecvente cauze care declanşează hematuria sunt infecţiile tractului urinar, hiperplazia benignă de prostată, calculii urinari, uretrita şi cancerul de prostată. Majoritatea pacienților cu hematurie macroscopică vor avea o cauză identificabilă, iar în cazul celei microscopice este identificată o situaţie de doar în 10%. Deși există multiple cauze pentru hematurie, deseori este pricinuită de infecția urinară, formațiuni tumorale la nivelul tractului urinar (vezică, prostată, ureter, rinichi), traumatisme ale tractului urinar, litiaza urinară, tulburări ale coagulogramei (teste legate de coagularea sângelui). Folosind „proba celor trei pahare”, prin care se recoltează urina de la începutul, mijlocul şi sfârşitul micţiunii se poate preciza orientativ originea hematuriei. Varianta iniţială apare cel mai rar şi îşi are originea la nivelul uretrei sau prostatei, fiind, de regulă, secundară leziunilor inflamatorii. Hematuria totală este cea mai frecventă şi indică faptul că sângerarea îşi are originea în parenchimul renal sau tractul urinar superior, putând, însă, avea și origine vezicală, iar hematuria terminală are, de obicei, sursa la nivelul vezicii urinare. În ceea ce privește femeile, cea mai frecventă cauză a hematuriei o reprezintă infecțiile urinare joase, adică, cistitele. De asemenea, sângerările genitale, abuzul sexual, menstruația şi sindromul Munchausen pot fi alte situaţii declanşatoare.

Investigaţiile sunt diferite în funcţie de vârsta pacientului

Apariţia unei hematurii necesită spitalizare şi un protocol de investigaţii imediate. Pentru a stabili dacă hematuria are caracter tranzitoriu sau permanent, este necesară efectuarea examenelor repetate de urină. În cazul unei hematurii tranzitorii, protocolul de investigaţii este diferit în funcţie de vârsta pacientului, astfel: la adulţi, în contextul unei stări febrile, după exerciţiul fizic, în urma traumatismelor sau a infecţiilor, poate să apară un episod trecător de hematurie. La persoanele cu vârste între 18 și 33 ani, se evidenţiază un episod la 40% dintre cazuri şi între două și patru episoade, în 16% dintre cazuri. Dacă vorbim despre vârstnicii trecuţi de 60 de ani, un puseu de hematurie, chiar şi tranzitoriu, trebuie atent investigat, după excluderea originii glomerulare, pentru a elimina un neoplasm renourinar. Episoadele repetate de hematurie microscopică izolată pot fi singurele simptome ale unui cancer incipient. În astfel de cazuri, examenul citologic şi urografia intravenoasă au specificitate redusă, în schimb, ecografia este edificatoare pentru neoplasmul renal şi cistoscopia pentru cancerul de vezică sau cel de prostată.

Dacă observați sânge în urină, trebuie să vă adresați imediat medicului de familie sau unui cabinet de urologie. Iar dacă hematuria este asociată unei infecții, o cură antibiotică de trei-cinci zile și un aport hidric adecvat ar trebui să trateze afecţiunea

Corectarea coagulogramei într-un supradozaj de anticoagulant duce la curăţarea urinei

Se poate ajunge la operaţie

Din păcate, nu există un tratament al hematuriei care să i se adreseze direct. În cazul variantei microscopice idiopatice, de exemplu, pierderea de sânge este atât de nesemnificativă, încât nu ridică niciun fel de probleme, dar hematuria macroscopică are întotdeauna o cauză care trebuie descoperită și tratată. În caz de eliminare de cheaguri de sânge în urină, vizita la medic este obligatorie, de asemenea, un tratament rapid. Infecțiile tractului urinar se diagnostichează pe baza simptomelor și a examenului de urină şi se tratează conform rezultatului antibiogramei. Nu se administrează antibiotic pentru hematurie, ci pentru infecția care a cauzat afecţiunea. Dacă vorbim despre infecțiile simple, remiterea simptomelor durează câteva zile, dar starea generală a pacientului se îmbunătăţeşte vizibil şi rapid. În cazul calculilor renali de dimensiuni mici, aceştia se pot elimina spontan, dacă pacientul consumă cât mai multe lichide și urmează un tratament cu analgezice. Uneori, calculii au dimensiuni mari, situaţie în care este necesară intervenția chirurgicală. La bărbaţi, hiperplazia benignă a prostatei impune tratament de durată pentru reducerea simptomelor și de administrare a suplimentelor alimentare. Iar dacă vorbim despre sânge în urină, se poate impune operaţia, cu eliminarea completă a prostatei.