de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna
Fracturile vertebrale sunt diferite de cele ale unui membru. O dislocare a unei vertebre poate provoca pierderea fragmentelor osoase și deteriorarea nervilor spinali sau ai măduvei spinării. Cele mai multe apar în urma accidentelor de mașină, căzături de la înălțime sau sport. Robert Clement, medic specialist neurochirurg la Spitalul Ponderas, ne-a vorbit despre fracturile vertebrale, ce implică, de câte feluri sunt, ce efecte produc, dar mai ales cum se tratează.
„Dacă un segment devine drept, celelalte trebuie să compenseze disfuncţia”
- În primul rând, care este mecanismul de funcţionare al coloanei vertebrale?
- Sunt nişte legi fizice, foarte complexe, care guvernează coloana vertebrală. Vorbim despre şapte vertebre cervicale, 12 toracale, cinci lombare, care sunt mobile, şi toate trebuie să funcţioneze într-un sistem unitar, ca să susţină staţiunea bipedă. Deci, există o biomecanică. Coloana vertebrală este formată din vertebre, ligamente, discuri intervertebrale şi muşchi. Toate aceste elemente participă la o funcţionare corectă, fiziologică a coloanei vertebrale. Sunt 24 de vertebre mobile, de articulaţii, care trebuie să susţină greutatea corpului în mişcare. În momentul în care un segment devine drept, celelalte trebuie să compenseze această disfuncţie şi atunci apar durerile de coloană vertebrală.
- Când și cum apar fracturile?
- Sunt mai multe tipuri de fracturi vertebrale. Cel mai des vorbim despre fracturile traumatice, fracturile osteoporotice și cele tumorale. Fracturile traumatice se produc în cadrul unor accidente cu energie cinetică mare, de exemplu, căzătura de pe scară, de la trei metri, și, în funcție de elementul din vertebră care se fracturează, poate avea mai multe manifestări. Fractura osteoporotică, înseamnă că osul își pierde din calitățile lui mecanice și se întâmplă de regulă la femeile mai în vârstă, după menopauză, din cauza faptului că scade nivelul de estrogen și se produce un dezechilibru în metabolismul mineral, iar densitatea osoasă scade. Aceasta poate ajunge de la osteopenie, care înseamnă diminuarea densității osoase, până la osteoporoză, adică starea osoasă a atins un prag în care vertebrele se fracturează prin compresie. Asta înseamnă că se tasează și devin dureroase. Cel mai des se produc în urma unor căzături și accidente cu energie cinetică mică, adică se împiedică și cad la același nivel. În ceea ce privește vertebrele tumorale, care scad densitatea osoasă prin prezența lor, prin acest mecanism se produce o fractură ce se numește în termeni medicali fractura patologică.
„Cel mai des, pacienții vin pentru durere lombară”
- Care este simptomatologia?
- Cel mai des, pacienții vin pentru durere la nivelul coloanei, la un segment lombar. Durere mecanică, durere la mobilizare. La orice fel de mișcare se simte un disconfort puternic la nivelul coloanei vertebrale. De regulă, pacienții sunt destul de reticenți în ceea ce privește investigația. Ajung destul de târziu la un RMN care să ne poată spune cât de veche este fractura și ce tratament este potrivit.
- Durerea înseamnă neapărat fractură?
- Nu, nu înseamnă neapărat fractură. De aceea, facem un examen imagistic, pentru că durerea vertebrală poate veni de la o hernie de disc, de la o discopatie, de la o contractură...
„Unele se pot vindeca de la sine”
- Există și fracturi silențioase?
- Da, adică putem avea o fractură care nu are un efect foarte zgomotos și pacienții să se vindece spontan. Adică, au o durere care i-a ținut două săptămâni, s-a ameliorat și a trecut, pentru că a avut suficientă substanță osoasă ca să se vindece de la sine.
- Care sunt efectele fracturilor vertebrale?
- Pot avea mai multe efecte. Cel mai frecvent este durerea. Apoi sunt fracturile care, din cauza faptului că vertebrele conțin în interiorul lor, în canalul spinal, măduva și nervii care se duc în membrele pelvine și membrele scapulare, câteodată pot îngusta canalul spinal și pot da simptomatologii neurologice. Acestea merg de la dureri pe un anumit membru, adică, sciatică, până la forme de paralizie, care pot fi, uneori chiar complete.
„Mai periculoase sunt cele cervicale”
- Că tot ai menționat, ce fractură duce la paralizie?
- În general, fracturile mai severe. Paralizia apare deasupra vertebrei L1, pentru că măduva spinării se termină la nivelul vertebrei L1. Tot ce este deasupra poate provoca o paralizie în funcție de unde este localizată fractura și cât de severă este, ca să implice canalul spinal, să împingă măduva spinării și să creeze un șoc. Ce este sub prima vertebră lombară interesează rădăcinile, cum le numim noi, cozi de cal, rădăcinile care merg la nivelul sfincterelor și la nivelul picioarelor.
- Dintre cele trei tipuri de fracturi menționate, care e cel mai periculos?
- Mai periculoase sunt cele cervicale. Cu cât este mai sus fractura, cu atât poate să intereseze măduva în ansamblul ei, adică poate atinge și membrele inferioare și pe cele superioare. În plus, cele cervicale au și particularitatea că sunt mai greu de tratat, decât cele lombare.
- De ce?
- Pentru că nu le putem trata din spate. Este mult mai greu, deoarece măduva spinării ne blochează accesul, astfel că, tratamentul se face, în general, prin față și riscurile sunt mai ridicate. Măduva este un organ extrem de sensibil.
„Există tratament conservator şi tratament chirurgical“
- Ce variante de tratament există?
- Există tratamentul conservator și tratamentul chirurgical și în funcție de fiecare pacient, se alege ce este mai potrivit pentru el. Când avem o fractură vertebrală, în funcție de severitatea simptomatologiei, poate fi indicat fie tratamentul conservator, fie cel chirurgical. Prima variantă se indică la pacienții care nu pot suporta o chirurgie sau fractura se poate vindeca de la sine. Adică, se consideră că nu este atât de importantă, astfel încât doar o imobilizare într-un corset exterior, timp de două-șase luni, poate vindeca vertebra fracturată. În momentul în care considerăm că simptomatologia este foarte severă și pacientul resimte o deteriorare a calității vieții foarte mare la orice fel de mobilizare, se indică varianta chirurgicală, care poate fi de la vertebroplastie (injectarea cimentului medicinal într-o vertebră care să înlocuiască substanța osoasă fracturată, cu ajutorul unui ac), până la tratament chirurgical mai complex, în cazul fracturilor mai complexe. În primul caz, rezultatele sunt remarcabile. Sunt pacienți care, după două-trei ore postintervenție, deja nu mai simt dureri. Un tratament care are destul de puține reacții adverse și este foarte eficient.