Main menu

header

885 13 1de Simona Soare Ghișea şi Claudia Mîţoi

Polipii colonici sunt o afecțiune frecventă la persoanele care au depăşit vârsta de 50 ani și pot apărea chiar mai devreme la cele cu istoric familial de sindroame polipozice sau cancer colorectal. La ce complicaţii pot conduce aceștia şi ce tratament este indicat, aflaţi de la doc- torul Damra Abdel (medalion), medic specialist în gastroenterologie şi medicină internă în cadrul Clinicii Dr. Aljobory Medical Center Timişoara.

„Nu dau niciun fel de simptomatologie”

- Ce reprezintă polipii colonici?

- Aceștia sunt o excrescență a celulelor de la nivelul mucoasei colonului. De regulă, patologia este specifică vârstei adulte, dar poate apărea și la tineri, în anumite condiții genetice. De cele mai multe ori, polipii colonici sunt benigni, inofensivi. Aceştia nu dau niciun fel de simptomatologie, fiind descoperiți la un examen colonoscopic de rutină. Totuși, în timp, dacă nu sunt excizați, au riscul de a se transforma în leziuni premaligne și apoi maligne.

- Care sunt cauzele dezvoltării polipilor colonici?

- Nu se cunosc cauzele precise ce duc la această afecțiune. De regulă, este vorba despre apariția unor mutații în gene. Acestea conduc la înmulțirea necontrolată a celulelor din mucoasa colonică, în special atunci când se asociază cu factori externi și de risc.

„Sângerările pot duce la modificarea culorii scaunului”

885 13 2- Care sunt factorii care cresc riscul apariției acestei afecțiuni?

- Factorii care cresc riscul apariției afecțiunii sunt variați: vârsta peste 50 de ani, fumatul, consumul de alcool (în special peste 3 pahare de alcool pe zi), sedentarismul, obezitatea, dieta bogată în grăsimi, antecedentele de polipi colonici, antecedentele familiale de polipi sau cancer colorectal, afecţiunile inflamatorii intestinale ca boala Crohn sau colita ulcerativă, diabetul zaharat de tip II, cancerul uterin sau ovarian înainte de împlinirea vârstei de 50 de ani. Anumite boli genetice predispun la apariția polipilor multipli, la vârste tinere: sindromul Lynch sau sindromul Gardner, polipoza adenomatoasă familială, sindromul Peutz-Jeghers.

- Ce simptome au pacienții care suferă de polipi colonici?

- Pacienții ar trebui să fie atenți la sângerările rectale. Totuşi, acestea nu sunt specifice polipilor, putând să apară și în cazul hemoroizilor sau fisurilor anale. De regulă, sângerările de acest tip pot apărea la suprafața scaunului sau după defecație, observându-se picături în vasul de toaletă sau pe hârtie. Mai rar, sângerările pot duce la modificarea culorii scaunului în negru închis. Totuși, ar trebui excluse alte cauze, cum ar fi suplimentele de fier sau anumite alimente ori apariția de striuri sanghinolente în scaun. Durerea abdominală, constipația sau diareea ce durează mai mult de o săptămână, anemia prin deficit de fier, ca o consecință a pierderii cronice de sânge din mucoasa colonului şi, mai rar, greața sau vărsăturile, toate acestea pot anunța polipi colonici.

„Nu există nicio formă de tratament medicamentos”

- La ce complicații pot duce polipii colonici?

- Complicația principală a polipilor colonici este evoluția către malignitate. Dacă sunt netrataţi, în câțiva ani, de regulă, evo- luează la forme de cancer colorectal.

- În ce constă tratamentul?

- Nu există nicio formă de tratament medicamentos care să vizeze polipii colonici, singura metodă fiind excizia acestora în cursul procedurii de colonoscopie, ce va implica și examinarea lor la microscop pentru diagnostic histopatologic. Acest lucru determină cu acuratețe benignitatea sau potențiala malignitate a formațiunii. Există cazuri rare în care polipii sunt foarte mari și nu pot fi excizați prin colonoscopie, fiind necesară o tehnică laparoscopică simplă, minim-invazivă.

„Creșterea aportului de vitamina D și calciu are efecte benefice”

- Cum poate fi prevenită afecțiunea?

- Există câteva aspecte pe care le puteţi modifica în stilul de viață, ce vor reduce riscul de a dezvolta cancer colorectal, cum ar fi renunțarea la fumat și reducerea consumului de alcool, administrarea unor doze mici de aspirină sau suplimente de calciu (recomandăm a nu fi administrate înaintea discuției cu medicul), scăderea în greutate, exercițiul fizic (150 de minute de exercițiu fizic moderat pe săptă- mână), dieta săracă în grăsimi, bazată pe fibre, fructe și legume proaspete, cu evitarea alimentelor procesate în exces. Creșterea aportului de vitamina D și calciu (din alimente ca iaurt, lapte, brânză, ouă, pește, ficat, broccoli) are efecte benefice.

- La ce medic ar trebui să apeleze persoanele care se confruntă cu simptomele descrise anterior?

- Inițial, le recomand să se adreseze unui medic specialist în medicină internă sau gastroenterologie, care poate supraveghea evoluția afecțiunilor de acest gen și poate efectua metode de investigație pentru diagnosticul corect, precum și excizia polipilor colonici.

„Hemoragia poate proveni din mai multe surse”

- Cum se diagnostichează?

- Vizita la medic în cazul suspiciunii unor polipi colonici presupune efectuarea anumitor teste precum colonoscopie, prin care un tub flexibil este introdus pe cale anală pentru a vedea în întregime intestinul gros, prin intermediul unei camere atașate. Colonoscopia are avantajul de a vedea cu mare acuratețe polipii și a permite excizia acestora sau efectuarea de biopsii (în anumite cazuri) de la nivelul mucoasei. O metodă similară este sigmoidoscopia. Aceasta poate vizualiza doar partea inferioară a colonului (colonul sigmoid) și rectul, nepermițând efectuarea manevrelor de excizie (pentru care va fi nevoie ulterior de colonoscopie). Radiografia abdominală cu tranzit baritat este efectuată rar pentru diagnosticarea acestora. Colo-CT este o metodă prin care se realizează imagini seriate de la nivelul intestinului, în formă 2D sau 3D. Acestea permit identificarea unor leziuni caracteristice. Mai există și teste din scaun pentru identificarea sângerărilor oculte, însă nu reprezintă un test diagnostic, întrucât hemoragia poate proveni din mai multe surse și va fi nevoie de investigații suplimentare.

„Excizia în sine nu doare”

- Tratamentul recomandat este dureros?

- Colonoscopia este o metodă neplăcută, uneori putând fi chiar dureroasă, însă ea poate fi realizată cu sedare (fie administrare de medicamente cu efect relaxant, fie cu sedare profundă, cu inducerea somnului), pentru minimizarea disconfortului. Excizia în sine nu doare, pacientul nu simte efectiv îndepărtarea polipului. Colonoscopia necesită o pregătire adecvată înainte, ce presupune administrarea unei substanțe menite să elimine reziduurile și materiile fecale de la nivelul intestinului, pentru a permite o vizualizare completă a mucoasei. În cazul în care substanța prescrisă nu poate fi tolerată (are un gust neplăcut și necesită administrare în cantitate mare - până la 4 l în ziua dinaintea procedurii), se recomandă efectuarea unei clisme.

Dieta bogată în grăsimi şi consumul de alcool reprezintă unii dintre factorii de risc implicaţi în apariţia acestei afecţiuni

„Colonoscopia are avantajul de a vedea cu mare acuratețe polipii colonici și a permite excizia acestora sau, în anumite cazuri, efectuarea de biopsii de la nivelul mucoasei”

„Recuperarea după colonoscopie este foarte rapidă“

- Ce presupune recuperarea după colonoscopie?

- Recuperarea după colonoscopie este foarte rapidă, pacienții vor pleca acasă în aceeași zi a efectuării investigației. Recomand pacienților să vină însoțiți, deoarece, mai ales dacă optează pentru varianta de sedare, nu vor avea voie să conducă un autovehicul și se pot simți slăbiți sau ușor amețiți. Nu există altfel de restricții sau indicații după colonoscopie. Descoperirea bolii la timp este importantă. Programarea la colonoscopie cu excizie este o metodă absolut eficientă pentru îndepărtarea polipului și a riscului de evoluție a acestuia.