de Simona Soare Ghişea şi Flori Pintea

Diverticulul Meckel este un defect al intestinului subțire, ce poate determina complicații severe, cum ar fi hemoragia intestinală, ocluzia intestinală sau, foarte rar, tumorile diverticulare. Cum poate fi tratată această problemă de sănătate, aflați de la doctorul Bogdan Amza, medic primar chirurgie generală în cadrul Centrului Medical Halmasan din Cluj-Napoca.

„Nu se cunosc cu precizie cauzele”

- Ce este diverticulul Meckel?

- Diverticulul Meckel reprezintă o formațiune protruzivă, care iese din peretele intestinului, sub formă de sac către exterior, fiind o anomalie comună a tractului gastrointestinal, prezentă încă de la naștere la 2%-3% din populație. El se regăsește la nivelul ileonului terminal (ultima secțiune a intestinului subțire). Uneori, poate conține țesut ectopic (care are o poziție anormală) de tip gastric sau pancreatic.

- Care sunt cauzele apariției acestei afecțiuni?

- Este o afecțiune congenitală, ce apare în dezvoltarea fetală timpurie, fiind un vestigiu al ductului omfalomezenteric, care are rolul de a conecta ileonul terminal de ombilic și sacul vitelin în viața intrauterină. Acest duct se închide în mod normal în săptămânile șapte-opt de dezvoltare, însă nu se cunosc cu precizie cauzele pentru care, la unele persoane, închiderea este incompletă și apare diverticulul Meckel. Inflamația (diverticulită) este mai comună la adolescenți, dar se poate manifesta la orice vârstă.

„Mimează simptomele altor patologii”

- Care sunt simptomele?

- Diverticulul Meckel este asimptomatic, nedureros în cea mai mare parte a cazurilor, descoperit incidental. Totuși, la unele persoane pot apărea simptome în primii ani de viață sau chiar în perioada adultă. Cel mai comun simptom este sângerarea rectală (mai ales la copiii mai mici de 5 ani). De asemenea, pot apărea ulcere la nivelul intestinului, care produc scaune cu sânge. Frecvente sunt grețurile, vărsăturile și durerile abdominale. În plus, pot exista simptome ale anemiei (oboseală, fatigabilitate, amețeli, paloare), uneori febră (în caz de inflamație). Manifestările obstrucției intestinale (balonare, lipsa tranzitului pentru materii fecale și gaze, vărsături) sunt prezente, de regulă, la vârste mai mari sau în perioada adultă.

- Ce metode de diagnostic există?

- Diagnosticul este mai dificil de pus, deoarece simptomele diverticulului Meckel mimează semnele altor afecțiuni din sfera tractului digestiv, precum boala Crohn, ulcerul peptic sau apendicita. Pacientului i se recomandă analize de sânge (pentru a exclude infecții și a diagnostica anemia), videocapsula endoscopică (o metodă prin care se poate vizualiza printr-o cameră de dimensiuni foarte mici interiorul intestinului subțire), radiografia cu bariu a intestinului subțire, rectosigmoidoscopia (un procedeu de investigare prin care medicul examinează vizual pereții rectului, ai colonului și ai părții joase a colonului) sau scintigrafia (investigație de medicină nucleară) cu Technețiu (izotop radioactiv).

„Uneori, este necesară îndepărtarea unei porțiuni de intestin” 

- Ce tratament este recomandat?

- În cazul în care patologia este asimptomatică, iar starea generală este bună, nu se recomandă niciun fel de tratament. Totuși, în cazul apariției sângerării rectale sau a altor simptome ori complicații, este nevoie de tratament chirurgical pentru îndepărtarea formațiunii. Dacă este efectuată o intervenție chirurgicală în alte scopuri, cum ar fi apendicita, și se descoperă prezența diverticulului Meckel, acesta va fi îndepărtat în același timp, pentru a evita riscul de complicații.

- În ce constă intervenția chirurgicală?

- Intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea diverticulului Meckel este similară celei efectuate pentru apendicită. Este o procedură ușoară, care, în cazurile necomplicate, se poate efectua laparoscopic și constă în îndepărtarea țesutului ce iese la suprafața peretelui intestinal, cu repararea peretelui. Uneori, este necesară îndepărtarea unei porțiuni de intestin, dacă aceasta a fost afectată. Dacă apar complicații, cum ar fi volvulusul (răsucirea unei porțiuni a tubului digestiv) sau obstrucția intestinală, se va recurge la chirurgie deschisă sub anestezie generală. De asemenea, poate fi nevoie de tratament substitutiv cu fier, în caz de anemie.

„Intervenția chirurgicală este curativă” 

- Ce complicații poate cauza diverticulul Meckel?

- Complicațiile pot consta în: hemoragie intestinală, obstrucție intestinală și volvulus (cu afectarea fluxului de sânge către intestin, complicație severă, devenită urgență chirurgicală), inflamație (diverticulită), perforație diverticulară cu peritonită, invaginație intestinală (tulburare caracterizată prin pătrunderea unei părți a intestinului în altă porțiune a intestinului) la copiii mici, tumori diverticulare (foarte rare). Toate acestea sunt mai frecvente la sexul masculin.

- Această problemă de sănătate poate fi vindecată?

- Intervenția chirurgicală cu eliminarea diverticulului este curativă. Aceasta elimină complet simptomele și riscul de complicații ale bolii. Prognosticul pe termen lung este excelent, cu recuperare completă după tratament.

„În cazul anumitor complicații, pot fi prescrise antibiotice sau antialgice”

- Ce sfaturi aveți pentru persoanele care se confruntă cu această problemă de sănătate?

- Dacă apar simptome care interferează cu activitățile zilnice sau sângerări digestive frecvente, este indicată în mod absolut intervenția chirurgicală. Nu există alte metode conservatoare pentru tratarea acestei probleme de sănătate. Un diverticul inflamat predispune la alte complicații severe, unele chiar amenințătoare de viață, prin urmare, tratamentul este necesar.

- Ce le recomandați celor care au trecut de curând prin intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea diverticulului Meckel?

- După intervenția chirurgicală, mai ales dacă este efectuată laparoscopic, recuperarea este foarte ușoară, fiind completă în circa două săptămâni. În câteva zile, pot fi reluate activitățile obișnuite, dar trebuie evitate ridicările obiectelor grele și efortul fizic. Pot fi prescrise antialgice (calmează durerea) sau antibiotice, în cazul în care a fost vorba despre o diverticulită sau anumite complicații. Ulterior, se recomandă reluarea treptată a activităților fizice ușoare, evitarea sedentarismului.

„În cazul în care patologia este asimptomatică, iar starea generală este bună, nu se recomandă niciun fel de tratament“

„Evitaţi mâncărurile care constipă“

- Este necesar ca pacientul să urmeze o anumită dietă? 

- În primele zile după intervenția chirurgicală, nutriția va fi, de regulă, intravenoasă, fiind nevoie de repaus digestiv pentru recuperarea completă a intestinelor. Apoi, alimentația poate fi reluată treptat, prin introducerea unor alimente ușoare, de preferat în formă lichidă, pentru a preveni greața și durerile abdominale. Sunt indicate piureurile de fructe și legume, supele, iaurtul simplu. Mesele trebuie să fie reduse cantitativ și mai frecvente. Se recomandă adoptarea unei diete sănătoase, axate pe cereale integrale, fructe și legume bogate în fibre (cu un necesar de 25-30 de grame de fibre pe zi). Totodată, în primele săptămâni după operație, este de preferat să se evite consumul semințelor, nucilor și alunelor. Nu trebuie să lipsească hidratarea corespunzătoare pe tot parcursul recuperării, mai ales în cazul în care se consumă cantități ridicate de fibre, pentru a ajuta tranzitul intestinal (cel puțin opt pahare cu apă pe zi). Evitați alimentele care provoacă balonare ori constipație, dar și mâncărurile condimentate, prăjite.