de Ştefania Băcanu şi Daniel Şuta

Reumatismul abarticular, numit şi reumatism muscular şi nervos, afectează toate ţesuturile moi (muşchi, tendoane, burse, ligamente) din jurul articulaţiilor. Este o boală inflamatorie sistemică ce apare, îndeosebi, la copiii de până la 12-13 ani, sau la persoanele în vârstă, din cauza îmbătrânirii aparatului locomotor. De cele mai multe ori, este dificil de diagnosticat cu precizie, pentru că este confundat cu alte afecţiuni reumatismale, cu aceeaşi simptomatologie.

Dereglările metabolice, o cauză des întâlnită

Reumatismului abarticular apare ca urmare a uzurii articulaţiilor, specifică înaintării în vârstă, sau, în cazul copiilor, din cauza unor infecţii netratate. De asemenea, afecţiunea poate fi o consecinţă a efortului fizic susţinut, a dereglărilor metabolice, a traumatismelor severe acumulate în timp, dar şi ca urmare a identificării unor factori interni psihogeni sau a degenerării tisulare. Există şi situaţii în care diagnosticarea clară nu se poate face, deoarece unele forme ale reumatismului abarticular sunt necunoscute şi greu de explicat în totalitate, fiind, deseori, confundate cu reumatismul articular sau alte afecţiuni similare. Indiferent de factorii declanşatori, pacientul se confruntă cu simptome neplăcute şi necesită o abordare medicală specifică şi amănunţită. Într-o primă fază, apar junghiuri şi înţepături, apoi intervin durerile surde, permanente, care se intensifică în timp. Pacienţii abordează diferit variabilitatea semnelor, în funcţie de intensitatea şi durata lor. Unii le suportă, alţii nu ştiu şi nici nu pot gestiona durerea. 

Unguentele relaxează zona inflamată

Cum spuneam, diagnosticarea clară este greu de realizat, pentru că nu se cunoaşte o probă de laborator caracteristică bolii. Sunt situaţii în care examenul radiografic arată calcificări de părţi moi sau osteoporoză la nivelul oaselor. La diagnosticul pozitiv al acestor tipuri de reumatism se ajunge, de obicei, prin excludere, după eliminarea altor suferinţe articulare cu care pacientul se poate confrunta. De aceea, tratamentul reumatismului abarticular implică mai multe abordări, care variază de la administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene şi analgezice, până la infiltraţiile cu corticosteroizi, fizioterapie şi gimnastică medicală. De asemenea, în funcţie de zona afectată şi de manifestările specifice, metodele de tratament pot include şi aspiraţii sau intervenţii chirurgicale, aşa cum se întâmplă în cazul bursitelor. O altă metodă de gestionare a reumatismului muscular şi nervos o reprezintă unguentele locale pe bază de diclofenac, ce contribuie la ameliorarea durerilor şi la reducerea inflamaţiei sau a edemului, după caz. Soluţia gel se aplică local, pe zonele afectate, de două-trei ori pe zi, prin masare uşoară. Rezultatele sunt rapide, de aceea, unguentul se foloseşte doar cât există durerea, şi nu mai mult de 14 zile. Dacă disconfortul persistă mai mult de două săptămâni, este necesar să mergeţi la control specializat, pentru a nu se agrava situaţia.

O alimentaţie bogată în vitamine şi minerale şi lipsa sedentarismului ajută organismul să lupte împotriva îmbătrânirii articulaţiilor

Se recomandă alimentaţia bogată în fructe şi legume

Bolile provocate de reumatismul abarticular sunt periartritele, bursitele, tendinitele, miozitele (reumatismul muscular) şi epicondilita, cazuri mai rare. La periartrită, cea mai des întâlnită formă este cea scapulo-humerală PSH, mobilitatea fiind asigurată de cele trei articulaţii (scapulo-humerală, acromio-claviculară şi tora- co-claviculară). Pacientul simte durere locală, mişcări greoaie, contracţii musculare sau blocarea umărului. În cazul reumatismului muscular, cauza principală este traumatismul, efortul, temperatura rece, umiditatea şi infecţiile netratate. În aceste situaţii, muşchii se tumefiază şi pot apărea noduli locali. Dacă aveţi de-a face cu tendinita sau tenosinovita, trebuie să ştiţi că cele două afecţiuni reprezintă o inflamaţie a tendoanelor, cauzată de suprasolicitări sau poziţii necorespunzătoare. Tendinita este epicondiliană şi apare în zona cotului, în timp ce tenosinovita se instalează la mâini. În ceea ce priveşte bursele, acestea se formează între tendoane, muşchi, ligamente şi oase, mai exact, acolo unde tendoanele şi muşchii trec în dreptul unor proeminenţe osoase. Prezenţa lor reduce frecarea în timpul mişcării, împiedicând, astfel, uzura. În toate cazurile, se recomandă repaus şi fizioterapie, şi o alimentaţie bogată în legume şi fructe naturale.