de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna
Creierul este o componentă importantă a sistemului nervos central ce coordonează atenția, vorbirea și mersul, dar și funcțiile de generare a gândurilor, acțiunilor, stărilor și emoțiilor. Tumora cerebrală se dezvoltă anormal la nivelul creierului sau în vecinătatea acestuia și, în funcție de forma și gradul de agresivitate, afectează una sau mai multe funcții ale creierului. Dan Mitrea (medalion), medic specialist neurolog cu arie de interes în neuro-oncologie, în cadrul clinicii Neuro- axis, ne-a vorbit despre tumorile cerebrale, cum se manifestă și ce variante de tratament există.
„Cele benigne sunt mai frecvente decât cele maligne”
- Ce sunt tumorile cerebrale și care este frecvența lor?
- Tumorile cerebrale sunt o masă de celule ce se nasc anormal și se replică în mod necontrolat în creier. Ele sunt maligne și benigne. Cele nonmaligne (necanceroase) sunt mai frecvente, cu un raport de 70,9% faţă de 29,1%, în cazul celor maligne. Cea mai frecventă este meningiomul cu incidenţa de 54,5%, urmat de cele ale glandei hipofize - 24,1%, cele de teacă nervoasă - 11,9%, și restul de 9,5% sunt alte tipuri de tumori nonmaligne. În cazul celor maligne, cea mai frecventă este glioblastomul, 49,1%, urmat de astrocitoamele difuze - 11,9%, limfom cerebral primar - 6,7%, tumori oligodendrogliale - 5,2%.
- Cum se clasifică în funcţie de gradul de agresivitate?
- Tumorile cerebrale sunt stratificate în 4 grade de agresivitate de la 1 la 4. Gradul 1 este favorabil şi indică o tumoră cu gravitate scăzută cu șanse de recidivă mică în cazul în care este tratată corect. Gradul 2 este intermediar considerat „mic”, iar 3 și 4 au violenţă crescută și foarte crescută.
„Pacientul acuză des dureri de cap, greață și vărsături”
- Care sunt factorii de risc?
- Factorii de risc cunoscuți și demonstrați sunt expunerea la radiații ionizante și anumite boli genetice, cum ar fi neurofibromatoza, tip 1 sau 2, scleroza tuberoasă, sindrom von Hipple Lindau, sindrom Cowden, sindrom Li Fraumeni sau polipoza adenomatoasă familială. Testarea genetică este disponibilă pentru oricare dintre aceste sindroame genetice și se recomandă screening clinic și imagistic periodic pentru pacienții cu afecțiuni genetice ce predispun la apariția de tumori ale sistemului nervos.
- Care sunt simptomele?
- Simptomele diferă de la un caz la altul și de la o tumoră la alta. Pacientul acuză des dureri de cap, greață și vărsătură, în special dimineața, la trezire, deficite neurologice focale, cum ar fi tulburarea de vedere pentru tumorile hipofizare, scăderea forței musculare pe unul dintre membre sau hemicorp, greutate în vorbire prin dificultăți în articularea cuvintelor. În cazul tumorilor localizate în fosa posterioară (cerebel), apare greutatea în exprimare sau în a înțelege ceea ce i se spune, pareze de nervi cranieni, crize epileptice focale sau generalizate, tulburări de comportament (pentru cele cu localizare frontală), de sensibilitate, de memorie sau de atenție. Evoluția simptomelor este de cele mai multe ori progresivă. Acestea încep ușor și cresc în frecvenţe/intensitate.
„Reabilitatea fizică, cognitivă și psihică este esenţială”
- Cum le diagnosticăm?
- Diagnosticul presupune câteva etape importante. Evaluare clinică pentru încadrarea datelor anamnestice și a celor clinice, evaluare imagistică - IRM-ul cerebral este cea mai fidelă metodă de investigație pentru tumorile cerebrale. Este folosită atât în diagnostic, cât și în urmărirea evoluției bolii după tratament. Apoi, prelevarea de probă de ţesut, adică, intervenție neurochirurgicală. Acest pas are dublu scop: diagnostic și terapie. Prima partea presupune prelevarea ţestului tumoral și analiza celulelor ce o alcătuiesc, gradul de agresivitate al acestora, precum și posibile anomalii moleculare ale tumorii care oferă o valoare prognostică asupra evoluției, dar și posibile variante de tratament. Partea terapeutică presupune îndepărtarea leziunii tumorale și ameliorarea simptomelor. Aceasta este dependentă de localizare, extindere, raportul cu ariile funcționale din creier, comorbidități, toate acestea influenţând gradul de rezecţie pe care medicul neurochirurg îl poate obține. De cele mai multe ori, decizia terapeutică este luată în echipa multidisciplinară, formată din neurolog, neurochirurg, radiolog-imagist şi medicul specializat în neuro-oncologie.
- Aţi menţionat mai multe variante de tratament. Care sunt acelea?
- Tratamentul tumorilor cerebrale diferă de la un caz la altul, iar decizia terapeutică trebuie luată în echipa multidisciplinară. Tratamentul chirurgical presupune excizia tumorii sau a unei bucăți din ea, astfel încât să obținem o ameliorare a simptomelor și o vindecare sau ameliorare a evoluției bolii. Decizia intervenției și gradul de rezecţie sunt dictate de localizarea tumorii, extinderea, raportul cu ariile/structurile funcţionale din creier, precum și cu riscurile date de comorbiditățile pacientului. Pot exista risc de producere a unui deficit neurologic, de sângerare, de infecție, acestea fiind discutate și estimate individual. Radioterapia presupune iradierea tumorii, a fostului pat tumoral, în cazul în care aceasta a fost îndepărtată, sau a întregului creier cu doze de radiații, astfel încât să omoare celulele canceroase. Este o procedură noninvazivă, efectuată de medicul radioterapeut, în urma căreia pot apărea oboseala, durerile de cap, tulburările de memorie și de atenție, iritarea scalpului, pierderea temporară sau permanentă a părului în zona iradiată. Chimioterapia presupune administrarea în mod regulat a unor medicamente pentru a omorî celulele tumorale, pe gură sau perfuzabil. Efectele adverse sunt oboseală, greață, vărsături, scăderea apărării organismului împo- triva infecțiilor, a trombocitelor și creșterea riscului de sângerare, anemie.
- Iar recuperarea posttratament?
- Recuperarea medicală, reabilitatea fizică, cognitivă și psihică este esenţială pentru recăpătarea funcțiilor neurologice pierdute. Aceasta se face prin diferite proceduri ce presupun kinetoterapie, logopedie, terapie ocupațională, psihoterapie. Durata, frecvenţa și gradul de recuperare sunt diferite între indivizi, iar planul de recuperare este discutat și monitorizat în echipa multidisciplinară.
„Acupunctura este o terapie alternativă acceptată“
- Există şi tratamente alternative, fără medicamente sau operaţii?
- Acupunctura, meditația, exercițiile de relaxare, fizice sunt, în general, terapii alternative acceptate și fără efecte nedorite. Administrarea de suplimente alimentare sau medicație alternativă este bine să fie consultată cu medicul curant. Pacientului îi este recomandat să discute orice formă de tratament cu acesta.