de Ștefania Băcanu şi Adrian Barna
Vasculita este o boală relativ rară, care inflamează vasele de sânge prin intermediul propriului sistem imunitar care le atacă, inclusiv pe cele sănătoase, ducând la umflarea și îngustarea acestora, fapt ce determină scăderea fluxului sangvin. În cele mai multe situații, vasul de sânge afectat se rupe, determină sângerare și, implicit, afectarea organelor învecinate.
Agresiune a propriului sistem imunitar
De regulă, sistemul imunitar răspunde printr-o inflamație în fața infecțiilor și a leziunilor, aceasta fiind modalitatea prin care ajută corpul în lupta cu afecținile și problemele invadatoare. În schimb, în situația pacienților cu vasculită, lucrurile stau altfel, fiindcă, vasele sănătoase de sânge sunt atacate de propriul sistem imunitar, determinând umflarea și îngustarea lor din anumite motive. Este, practic, o agresiune a organismului care afectează pereții vaselor de sânge, de orice tip, mărime sau localizare, fapt ce cauzează disfuncții în oricare zonă din organism, incluzând și sistemul nervos, central și cel periferic. Astfel că, vasculita se referă la un grup heterogen de tulburări și afecțiuni caracterizate prin distrucția inflamatorie a vaselor de sânge.
Infecțiile și unele medicamente pot declanșa boala
Vasculita este o boală care poate afecta persoane de orice vârstă sau sex. De cele mai multe ori, aceasta are cauze necunoscute, dar sunt și situații când poate fi declanșată de o infecție sau de un medicament. Mai exact, potrivit specialiștilor, există anumite tipuri ale bolii care pot fi cauzate de o infecție în care bacteriile, virusurile sau fungii invadează direct peretele vasului de sânge. Altele, însă, ar fi declanșate de o reacție alergică la medicamente sau toxine. De asemenea, pacienții cu anumite afecțiuni autoimune precum lupusul, artrita reumatoidă, sclerodermia sau cei diagnosticați cu hepatita B sau C pot suferi complicații, dezvoltând această patologie. Certitudinea este întâlnită în cazul vasculitelor sistemice, unde sistemul imunitar joacă un rol critic în afectarea țesuturilor. Acesta care, în mod normal, este un organ protector al corpului, devine „hiperactiv” în vasculită din pricina unui stimul necunoscut, care duce la inflamații în țesuturile organismului. Acest fapt care conduce la îngustarea vaselor, rezultatul fiind că sângele necesar unui anumit țesut sau organ este insuficient, ceea ce are ca rezultat deteriorarea. În unele cazuri, blocarea fluxului determină formarea de cheaguri sau dilatarea vaselor cu dezvoltare de anevrisme sau alte afecțiuni ale sistemului nervos central și periferic. Acest lucru se poate manifesta prin faptul că vasele de sânge care alimentează creierul, măduva spinării și nervii periferici sunt afectate de inflamație.
Apar febră, convulsii, slăbiciune musculară
Simptomele sunt multe și diferite, în funcție de organul sau sistemul afectat. Dacă vorbim despre piele, poate apărea o modificare de culoare, aspect sau textură. În cazul scăderii aportului sangvin la nivelul nervilor, se remarcă, la început, o senzație anormală, urmată în scurt timp de pierderea sensibilității locale. Vasculita cu localizare cerebrală poate determina un infarct cerebral sau unul miocardic. Uneori, simptomatologia poate fi nespecifică, de tip general, ca febra, scădere ponderală sau oboseala, fatigabilitate. Apar dureri de cap, nespecifice, care nu cedează la medicația uzuală, slăbiciunea musculară, ce poate ajunge până la paralizie, confuzie sau episoade de pierdere a memoriei pe termen mai scurt sau mai lung, probleme de vorbire sau de înțelegere, probleme oculare, ce se pot manifesta prin vedere dublă, încețoșată sau chiar orbire, stare generală proastă, erupții neobișnuite ale pielii, dar și durere la nivelul tâmplelor în timpul masticației sau a înghițirii, febra sau convulsii. Reacția inflamatorie vasculitică de la nivel renal determină modificări ale testelor urinare, iar în timp, apariția insuficienței renale cronice.
În unele cazuri, tratamentul este agresiv
Vasculita este o tulburare gravă și, de cele mai multe ori, necesită tratament potențial periculos. Acesta depinde în totalitate de gradul bolii și organele afectate. De aceea, pentru ca remediul să fie eficient, este important să se cunoască foarte clar aceste aspecte. În situația pacienților la care vasculita este consecința unei reacții alergice, există posibilitatea ca problema să dispară de la sine, fără un tratament anume. Dacă sunt afectate organe vitale ca plămânii, rinichii sau sistemul cerebral, se impune tratament prompt și agresiv. Medicația citostatică este, de asemenea, utilă, dar în doze mult mai mici comparativ cu cele administrate pacienților bolnavi de cancer. Scopul acestei terapii este de a suprima răspunsul imun anormal, ce determină afectarea vaselor de sânge.