de Claudia Mîţoi şi Flori Pintea
Pielonefrita este o formă de infecţie urinară care poate avea cauze virale sau bacteriene. De cele mai multe ori, apare prima dată în uretră sau în vezică și, ulterior, se deplasează către unul sau ambii rinichi. Doctor George Daniel Rădăvoi (medalion), medic primar urolog la Centrul Provita şi conferențiar universitar, doctor în Știinte Medicale, ne-a vorbit despre această afecțiune des întâlnită, mai ales în rândul femeilor, cum se manifestă, care sunt cauzele și factorii de risc, care sunt variantele de tratament.
„O patologie relativ frecventă la sexul feminin, mai ales la tinere”
- Ce este pielonefrita?
- Pielonefrita reprezintă inflamația căilor urinare intrarenale și a parenchimului renal, cauzată de infecția cu diverse bacterii ale acestor structuri. Pielonefrita acută reprezintă o patologie relativ frecventă în special la sexul feminin și mai ales la femeile tinere. Incidența acesteia este estimată în țările precum Statele Unite, undeva la 1,5%-2% pe an în cazul femeilor și doar aproximativ 0,5% în cazul bărbaților.
- Există mai multe forme ale afecțiunii?
- Există două forme principale anatomopatologice ale acestei patologii. Pielonefrita acută, care presupune inflamația gravă a țesuturilor renale, cauzată de infecția cu bacterii ce poate merge până la apariția de microabcese și abcese renale (cavități în parenchimul renal ce conțin puroi). Acest proces duce la alterarea temporară a funcției renale, dar după tratamentul bolii, funcția renală poate reveni la normal. Şi pielonefrita cronică ce apare din cauza unor episoade repetate de boală acută, ce duc la menținerea îndelungată a unui proces de inflamație. Progresiv apare fibroza parenchimului renal (cicatrice la nivelul rinichiului), iar în acest mod duce la alterarea permanentă a funcției renale. Această formă este mai rar întâlnită.
„Apar febră, vărsături, dureri lombare”
- Care sunt cauzele principale?
- Cel mai frecvent mecanism de apariție este ascensiunea unei infecții urinare joase, iar cel mai des implicat agent patogen este Eschericia Coli, implicat și în cistitele acute. O modalitate mai rar întâlnită este prin diseminare hematogenă a unei bacterii provenite dintr-o altă sursă de infecție. Anumiți factori pot predispune la apariția pielonefritei acute în mod mai frecvent, cum ar fi sarcina, anomaliile anatomice, obstrucțiile mecanice, litiaza renală, intervențiile urologice, diabetul zaharat și imunosupresia. În lipsa factorilor de risc, boala poartă denumirea de pielonefrită acută necomplicată, iar dacă este prezent unul, o considerăm pielonefrită acută complicată, ce implică anumite particularități în ceea ce privește managementul acestor pacienți.
- Cum se manifestă?
- Simptomele pielonefritei acute sunt reprezentate de febră (peste 38°C), frison, dureri lombare, grețuri, vărsături, ce pot fi precedate de semne ale cistiei acute (usturimi la micțiune, imperiozitate micțională, polakiurile). Pielonefrita cronică nu prezintă simptome caracteristice, fiind un diagnostic utilizat în special la pacienții cu istoric repetat al bolii acute, cu factori de complicație, precum anomalii anatomice de tip reflux vezico-ureteral. În cazul acesta, manifestările sunt vagi, dureri lombare de intensitate mai redusă, stare generală alterată, care apar între episoade de pielonefrită acută.
„Se poate complica şi agrava cu apariția abceselor renale”
- Când mergem la medic?
- Pielonefrita acută, indiferent de forma ei, este boală ce se poate agrava și complica cu apariția abceselor renale, sepsisului, insuficienței multiple de organ și chiar a decesului. Episoadele multiple și repetate pot cauza pielonefrită cronică și insuficiență renală cronică. De aceea, la apariția simptomelor de pielonefrită, pacienții trebuie să se prezinte la medicul urolog în vederea investigațiilor și tratamentului de specialitate.
- Cum se stabileşte diagnosticul?
- Diagnosticul se bazează pe prezenţa simptomelor menționate, modificări caracteristice ale analizelor de sânge, ale urinii și elementelor caracteristice evidențiate pe investigațiile imagistice. Hemoleucograma poate indica o leucocitoză, pot apărea modificări ale ureei și creatininei sangvine ca dovadă a afectării funcției renale, sumarul de urină poate releva prezența de leucocite, sânge și nitriți în urină, iar urocultura este obligatorie pentru a determina prezența unui germene cauzal. Ecografia poate prezenta un rinichi cu dimen- siuni crescute şi poate identifica prezența unei hidronefroze (dilatație a căilor renale) secundară unei obstrucții, sau poate identifica calculi urinari. Examinările cu contrast, precum CT cu contrast sau urografia intravenoasă, trebuie realizate în vederea identificării factorilor de risc la pacienții care au suspiciune înaltă de pielonefrită acută complicată.
„Tratamentul trebuie început rapid, după prelevarea analizelor de sânge și urină”
- În ce constă tratamentul şi când este indicat să se înceapă?
- Tratamentul trebuie început rapid, după prelevarea analizelor de sânge și urină, dacă sunt disponibile. Pielonefrita acută necomplicată se poate trata în regim ambulator, cu administrare de antibiotic oral empiric, după recoltarea analizelor și reevaluare la una-două zile. Rezultatul uroculturii este esențial pentru a confirma eficiența antibioticului. După începerea tratamentului trebuie să scadă febra și să se amelioreze simptomatologia. În cazul în care persistă, dacă analizele de sânge sunt modificate sever, starea generală e profund alterată sau în cazul pacienților cu pielonefrită acută complicată, este necesară internarea și administrarea de tratament antibiotic intravenos. În situaţia pielonefritei com- plicate, tratamentul factorului predispozant este esențial în vederea rezoluției procesului infecțios, de exemplu drenajul căii urinare în cazul pielonefritei obstructive.
„Femeile însărcinate prezintă risc mare de a dezvolta boala“
- Există prevenţie?
- În primul rând, tratarea infecțiilor urinare joase în mod corect este esențială pentru scăderea șanselor de apariție a pielonefritei acute. De asemenea, evaluarea regulată prin medicul de familie poate evidenția prezența factorilor de complicație și tratarea lor. În lipsa acestor acțiuni, pielonefritele pot recidiva. O atenție sporită trebuie oferită femeilor însărcinate. Acestea prezintă un risc mai mare de a dezvolta pielonefrite acute din pricina scăderii tonusului vezicii urinare, cu golirea ei incompletă, reducerii tonusului ureteral combinat cu dilatația ureterelor cauzată de compresia prin uterul gravid, apariția unui grad de reflux vezico-ureteral, scăderea imunității locale. Pielonefrita acută la femeia gravidă poate pune în pericol atât viața mamei, cât și a fătului, prin riscul de sepsis al femeii, prin pericolul de a induce travaliului în mod precoce, chiar şi de avort spontan.