de Simona Soare şi Flori Pintea
Hipofiza este o glandă endocrină situată la baza creierului, ce coordonează, prin intermediul hormonilor pe care îi produce, activitatea majorității celorlalte glande endocrine (tiroidă, suprarenale, ovare/testicule). Insuficiența hipofizară reprezintă scăderea sau absența secreției unuia sau a mai multor hormoni hipofizari. Cum se manifestă această problemă de sănătate și ce soluții de tratament există, aflați de la doctorul Andreea Borz, medic specialist endocrinolog în cadrul Clinicii Dr. Aljobory Medical Center Timișoara.
„Sângerările cerebrale, una dintre cauze”
- Ce este insuficiența hipofizară?
- Cunoscută și sub denumirea de hipopituitarism, insuficiența hipofizară este o afecțiune rară. Aceasta se manifestată prin reducerea sintezei și secreției de hormoni pituitari, cu scăderea funcțiilor importante ale acestora în organism (creșterea, reproducerea, tensiunea arterială).
- Care sunt cauzele apariției acestei probleme de sănătate?
- Cauzele sunt variate. Poate fi vorba despre tumori în zona glandei pituitare (de regulă, benigne), sângerări cerebrale sau hipofizare (apoplexie), intervenţii neurochirurgicale, traumatisme craniene, radioterapie, patologii congenitale sau pierdere masivă de sânge la naștere. Infecțiile (tuberculoză, meningită), inflamațiile glandei hipofize, infiltraţiile hipofizei în cadrul unor afecțiuni ca limfomul (n.r. - tip de cancer care se dezvoltă în sistemul limfatic), hemocromatoza (n.r. - boală ereditară în care organismul absoarbe şi stochează prea mult fier), sarcoidoza (n.r. - creșterea numărului de celule inflamatorii în diferite părți ale corpului, cel mai frecvent în plămâni, ganglioni limfatici, ochi și piele) reprezintă alte cauze ale apariţiei insuficienţei hipofizare.
„Simptomele apar treptat și se agravează în timp”
- De câte tipuri este hipopituitarismul?
- Acesta este de două tipuri: primar, cauzat de unele afecțiuni ale glandei hipofize (prin distrugerea, disfuncția sau pierderea celulelor secretoare), sau secundar (în urma unor boli ce întrerup conexiunile vasculo-nervoase prin intermediul cărora se eliberează hormonii).
- Cum se manifestă insuficiența hipofizară?
- Insuficiența hipofizară provoacă multiple dezechilibre în organism. Simptomele corespund scăderii funcțiilor hormonilor pituitari și diferă de la persoană la persoană. Acestea apar treptat și se agravează cu timpul, deși unii pacienți le pot dezvolta brusc. Deficitul de hormoni tiroidieni produce hipotiroidism, afecțiune ce se manifestă prin creștere în greutate, oboseală severă, constipație, piele uscată și aspră, intoleranță la frig. În cazul copiilor, afectarea hormonului de creștere produce deficit staturo-ponderal. La adulți este mai puțin semnificativă clinic, dar poate cauza oboseală, slăbiciune musculară, modificări ale distribuției țesutului adipos, tulburări psihologice și sociale. Nivelurile reduse de hormoni LH și FSH provoacă afectarea ciclurilor menstruale, incapacitatea de alăptare, pierderea părului pubian la femei. În cazul bărbaților, acestea cauzează disfuncție erectilă, tulburări de dispoziție, reducerea părului facial și corporal caracteristic. Scăderea hormonului ACTH afectează producția de cortisol din glandele adrenale (glandele suprarenale), care este responsabil de reacția organismului la stres. Simptomele constau în oboseală, scăderea tensiunii arteriale, chiar și în stări de leșin, dureri abdominale, grețuri și vărsături, predispoziție crescută la infecții, confuzie. Hormonul ADH scăzut duce la diabet insipid, afecţiune ce se caracterizează prin tulburări electrolitice, sete extremă şi urinare excesivă. Deficitul de prolactină afectează capacitatea de alăptare a femeilor.
„Analizele monitorizează nivelul hormonilor”
- Cum poate fi diagnosticată insuficiența hipofizară?
- Diagnosticul se bazează pe analize de sânge ce monitorizează nivelul hormonilor (nivelul de cortisol dimineața, hormonii tiroidieni, hormonul de creștere - prin nivelul de IGF-1, hormonii sexuali, cum ar fi LH, FSH, prolactina și estradiolul la femei, iar la bărbați se va doza și testosteronul), teste dinamice (monitorizează nivelul hormonilor după administrarea unor medicamente - testul de stimulare cu ACTH pentru cortisol, testul de toleranță la insulină, testul cu GHRH și/sau arginină), imagistică cerebrală (RMN) sau examinarea funcției vizuale (în evidențierea tumorilor cauzatoare).
- Ce presupune tratamentul?
- Medicația se axează pe tratamentul cauzei și pe substituție hormonală ce cuprinde hormonii tiroidieni, corticosteroizi, hormoni sexuali, hormonul de creștere și gonadotropine (hormoni sintetizați și eliberați de glanda hipofiză, care acționează pe testicul sau pe ovar, stimulând producția de hormoni sexuali) pentru menținerea fertilității.
„Dozele necorespunzătoare de medicamente pot da probleme cardiace”
- Ce efecte adverse poate avea tratamentul?
- Important de menționat e faptul că reacțiile adverse apar doar dacă doza de administrare a tratamentului este inadecvată. Câteva dintre efectele secundare ale substituției hormonale sunt următoarele: tratamentul de substituție pe linie cortico-suprarenaliană în doze inadecvate poate da osteoporoză, probleme cardiace, creșterea tensiunii arteriale, probleme musculare, afecțiuni dermatologice. De asemenea, acesta poate crește riscul de infecții și poate determina dispunerea țesutului adipos pe față, trunchi și abdomen. Nivelul prea scăzut de cortisol duce la insuficiență adrenală (n.r. - afecțiune a glandelor suprarenale), iar hormonul de creștere în exces are ca reacții adverse creșterea glicemiei, edeme gambiere și dureri articulare. Dozele prea mari de desmopresină (n.r. - substanță activă care reduce cantitatea de urină produsă de rinichi) duc la o retenție importantă de apă și sodiu în sânge, iar scăderea bruscă a nivelului sodiului provoacă stări de rău și convulsii.
„Nu există metode de prevenire a bolii“
- Afecțiunea este vindecabilă?
- În general, tratamentul de substituție va trebui administrat pentru tot restul vieții, cu scopul de a restabili parțial sau complet funcția hormonilor afectați. Tratamentul corect și complet va reuși să restabilească funcțiile endocrine afectate, dar va necesita modificări ale dozei în diverse situații, precum în timpul infecțiilor virale, diareei, vărsăturilor sau intervențiilor chirurgicale și stomatologice, precum și în sarcină sau în situații de stres. Anumite condiții ce declanşează hipopituitarism, cum ar fi tumorile hipofizare, pot necesita intervenție neurochirurgicală sau radioterapie. Alți factori care provoacă insuficiență hipofizară pot beneficia de tratament medicamentos.
- Cum poate fi prevenită această problemă de sănătate?
- Din nefericire, nu există metode de prevenire a insuficienței hipopituitare. Practic, accentul ar trebui să cadă pe depistarea situațiilor de risc ca administrarea de medicamente ce induc hipopituitarism, nașterile cu hemoragii abundente, cazurile de pacienți cu tumori sau infecții cerebrale sau care au suferit un traumatism cranio-cerebral sever, radioterapia de cap și gât. Recomand ca în toate situațiile de risc să existe o strânsă colaborare între medicul curant și medicul endocrinolog, astfel încât toate cazurile de hipopituitarism să poată fi depistate într-un stadiu cât mai incipient și tratate corespunzător. De asemenea, în cazul în care un pacient prezintă un tablou simptomatic complex și nespecific, o situație care duce la amânarea unui diagnostic corect, ar trebui să se ia în considerare și posibilitatea unei cauze hormonale.