de Simona Lazăr
„Zahărul din sânge bine controlat, creșterea în greutate asigurată”. Adesea, gestionarea corectă a diabetului zaharat, și în special a diabetului de tip II, vine cu prețul câtorva kilograme în plus. Iată câteva sfaturi pentru a dovedi că această zicală este greșită.
Obezitatea, factor de risc
Progresia diabetului de tip II în Europa o urmează îndeaproape pe cea a obezității. Dacă nu toate persoanele obeze ajung să fie diabetice, diabetul de tip II apare de cele mai multe ori la persoanele supraponderale, pe un teren genetic favorabil. Într-adevăr, obezitatea abdominală (viscerală) este responsabilă în special de apariția diabetului de tip II. Grăsimea viscerală exercită un efect dăunător asupra ficatului, prin inducerea rezistenței la insulină (rezistența țesuturilor la acțiunea insulinei), care necesită o creștere a producției de insulină pancreatică, pentru controlul glicemiei (nivelul zahărului din sânge). Când pancreasul nu mai este capabil să satisfacă această cerere crescută, nivelul zahărului din sânge crește și mulți suferinzi de obezitate ajung să fie diagnosticați cu diabet. De aici și importanța controlării creșterii în greutate, pentru a nu accentua severitatea și dezechilibrul diabetului. O problemă spinoasă, deoarece controlul corect al diabetului vă expune la creșterea în greutate.
Controlul echilibrului glicemic
Cum poate fi controlat echilibrul glicemic, fără ca persoanele cu diabet zaharat de tip II să ia în greutate, chiar dacă trei sferturi dintre acestea sunt deja supraponderale? Această problemă este foarte delicat de gestionat, deoarece echilibrarea glicemiei (medicamentos sau cu insulină) limitează pierderile calorice induse de glicozurie (pierderea de glucoză prin urină). Acest lucru explică de ce atunci când nivelul zahărului din sânge este bine controlat, persoanele cu diabet zaharat de tip II se pot îngrășa, fără măcar să-și schimbe dieta. Paradoxul controlului glicemic în diabetul de tip II se datorează și faptului că tratamentul - antidiabetice orale și insulină - induce foarte frecvent creșterea în greutate. Metformina, tratamentul de primă linie pentru diabetul de tip II, nu provoacă creștere în greutate. Același lucru este valabil și pentru o altă clasă de medicamente (inhibitori de alfa-glucozidază). Pe de altă parte, alte medicamente (sulfonamide), care obligă pancreasul să secrete insulină, pot duce la creșterea în greutate de ordinul a 2-3 kg, în 6 luni și uneori chiar cu mult peste. Acolo, factorul „greutate” devine preponderent. O altă clasă de medicamente orale (glinide) provoacă, de asemenea, creștere în greutate (1,75-2 kg, în 6 luni). Se știe că insulina provoacă creștere în greutate (aproximativ 5 kg în diabetul de tip I și 4-7 kg în diabetul de tip II), cu atât mai mult cu cât doza zilnică de insulină este mare. Cu toate acestea, cu cât persoana cu diabet zaharat de tip II este mai obeză, cu atât dozele de insulină necesare pentru a-și controla glicemia vor fi mai mari. Este, deci, un cerc vicios.
Nivel prea scăzut de zahăr din sânge
Un ultim element care vă poate face să vă îngrășaţi este cel legat de hipoglicemie (nivelul prea scăzut de zahăr din sânge), ca urmare a unor anumite medicamente orale sau a insulinei, din cauza aportului de carbohidrați necesar pentru a normaliza nivelul zahărului din sânge de care pacientul are nevoie. Hipoglicemia crește și apetitul. În plus, unele persoane reduc sau opresc activitatea fizică din cauza disconfortului hipoglicemic. În loc să vorbească cu medicul pentru a reduce dozele de anumite medicamente și insulină, vor lua apoi gustări... și de aici creșterea în greutate!