de Georgiana Mihalcea
Erupțiile cutanate pot deveni motiv de îngrijorare pentru mulți părinți, chiar dacă sunt și cazuri în care ele sunt inofensive. Doamna Alexandra-Mihaela Vraniș (medalion), medic specialist dermatovenerologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Genesys, ne-a spus că erupțiile tegumentare sunt autolimitate (trec de la sine în maximum 14 zile) și nu necesită remedii specifice. În cazuri mai rare, pot apărea în context de imunitate scăzută și pot necesita tratament pentru o vindecare bună și eliminarea riscului de agravare a patologiei care a adus la apariţia acestor bubițe la copii.
„Dermatitele, infecțile și mușcăturile de insecte sunt principalele cauze”
- Ce sunt erupțiile cutanate?
- Erupțiile cutanate sau bubițele, după cum le mai numim popular, se referă la o multitudine de patologii dermatologice, caracterizate printr-o modificare de aspect, formă și culoare a pielii. Acestea apar sub formă de macule, papule, vezicule, pustule, putând fi însoțite sau nu de prurit (mâncărime), vizând o zonă limitată a corpului sau întreaga suprafață cutanată.
- La ce vârstă pot apărea?
- Termenul de „erupții cutanate” este unul vast, acesta incluzând numeroase afecțiuni ale pielii, motiv pentru care nu putem să ne adresăm unui anumit segment de vârstă, acestea putând să apară la orice vârstă, inclusiv la nou-născuți.
- Care sunt principalele cauze?
- Există variate cauze care pot duce la apariția unei erupții cutanate la copii. Aici putem enumera: dermatite, infecții virale, fungice sau bacteriene, parazitare, mușcături de insecte, medicamente, factori de mediu și genetici, contact direct cu o substanță externă.
„Pe un fond eritematos se pot observa cruste (coji) gălbui reprezentate de excesul de sebum”
- Să începem cu primele, cu dermatitele. Ce sunt și de câte feluri?
- Dermatitele reprezintă inflamația pielii, acestea le întâlnim la orice vârstă, iar cele mai comune sunt: dermatita atopică, cea de scutec, seboreică și de contact. Dermatita atopică este caracterizată prin xeroza cutanată (piele uscată), eritem și prurit (mâncărime). Poate fi împărțită în trei faze, în funcție de vârsta pacientului (infantilă, a copilului și a adolescentului). Dermatita de scutec: cea mai comună erupție cutanată care apare la sugari, debut printr-o iritație și chiar suprainfecție bacteriană sau fungică în regiunea scutecului. Cea seboreică este o afecțiune recurentă, cu episoade de acalmie și acutizare. Este localizată cel mai adesea în zonele în care glandele sebacee sunt mai active: scalp, față, zona scutecului. Pe un fond eritematos se pot observa cruste (coji) gălbui reprezentate de excesul de sebum. Dermatita de contact este una alergică (ca reacție la un alergen local) sau iritativă (declanșată printr-un factor mecanic sau chimic). Acestea sunt caracterizate prin senzație de arsură, usturime, prurit, eritem (roșeață), care poate fi însoțită de fisuri la locul de acțiune al agentului.
- Ați menționat ca o a doua cauză infecțiile virale. Care sunt cele care provoacă bubițe?
- Infecțiile virale pot fi cauzate de o largă varietate de virusuri. Să începem cu varicela, care este extrem de contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian, reprezentate prin valuri succesive de vezicule intens pruriginoase și pot evolua către pustule și cruste care pot lăsa cicatrici. Apoi avem rujeola, boală a copilăriei, extrem de contagioasă, caracterizată prin febră, tuse, exantem (mici bubițe roșii plane). Boala mână-gură-picior (virusul Coxakie) are simptome precum febră, leziuni ulcerative la nivelul mucoasei bucale, erupție veziculară la nivelul mâinilor și picioarelor. Verucile (papiloma virus), cunoscute sub denumirea de negi, sunt destul de comune la copii la nivelul mâinilor, dar pot să apară oriunde la nivelul pielii. În final, avem Molluscum contagiosum, care este o infecție virală a copilăriei și se manifestă sub formă de papule ombilicate (denivelări) asimptomatice.
- În ceea ce privește infecțiile bacteriene, care ar fi cele mai grave și au ca simptome erupțiile?
- Cele mai des întâlnite sunt scarlatina (de natură streptococică, ce debutează prin febră și exantem eritematos difuz) și impetigo, o infecție cauzată de stafilococul auriu, caracterizată de leziuni eritematoase acoperite de cruste melicerice (gălbui) situate cel mai des la nivel perioral.
„Printre simptome enumerăm roșeața, uscăciunea, descuamarea, mâncărimea, senzația de arsură, vezicule”
- Ce factori de risc favorizează apariția lor?
- De cele mai multe ori erupțiile cutanate nu pun în pericol viața micuților noștri, dar dacă ne referim la factori de risc, putem enumera: diferiți alergeni medicamentoși, alimentari și de mediu; substanțe iritante, infecții virale, bacteriene și fungice; colectivități (școli, grădinițe, locuri de joacă).
- Cum le recunoaștem? Ce simptome specifice există?
- Simptomatologia este vastă și variază în funcție de cauză, tip și localizarea erupțiilor. Printre simptome putem enumera: eritemul (roșeața), xeroza (uscăciunea), decuamarea, pruritul (mâncărimea), senzația de arsură, vezicule/bule (beșici).
- Când trebuie să ne îngrijoreze și să mergem la medic?
- Este important ca atunci când observăm o modificare de culoare, formă, textură a pielii să apelăm la un consult specializat la medicul dermatolog pentru un diagnostic și tratament cât mai precoce și corect. Medicul va evalua leziunile și va determina cele mai bune opțiuni terapeutice, pentru a evita posibile complicații.
„Profilaxia se face prin evitarea factorilor declanșatori”
- Care sunt metodele de investigare?
- După prezentarea la medic, acesta va efectua examenul fizic și local, va adresa pacientului întrebări referitoare la istoric, simptomatologie și va cere investigații suplimentare în funcție de necesitate: analize de sânge, examene micologice/parazitologice/bacteriologice, teste alergologice pentru identificarea și excluderea unui posibil alergen.
- Ce riscăm dacă nu apelăm la dermatolog și le tratăm acasă?
- Depinde foarte mult de tipul și severitatea leziunilor. Reamintim că sunt erupții cutanate care nu necesită tratament, dar fără un consult de specialitate nu putem spune dacă erupția copilului nostru se încadrează în această categorie și riscăm agravarea stării de sănătate a micuţului.
- Cum putem preveni cumva apariția bubițelor pe corpul copiilor?
- Profilaxia se face prin evitarea factorilor declanșatori, dacă aceștia sunt cunoscuți, folosirea de creme și produse de curățare blânde, hipoalergenice și fără par- fum, să nu împărțim obiectele de uz personal sunt doar câteva sfaturi generale de care părinții pot ține cont.
„Tratamentul depinde de tipul, cauza şi gradul de severitate al acestora“
- Ce opțiuni de tratament există?
- Tratamentul erupțiilor cutanate depinde de tipul, cauza și gradul de severitate al acestora. Tratamentul local cuprinde emoliente, atât prin creme, balsamuri, cât și prin băi cu ovăz, antiinflamatoare (corticosteroizi topici, inhibitori de calcineurină), antibiotice, antipruriginoase, antifungice. Cel sistemic se referă la administrarea de antihistaminice, antibiotice, antifungice, antipiretice, antiinflamatorii. Să nu uităm că există și erupții cutanate care nu au nevoie de tratament și se vindecă de la sine.