de Simona Soare şi Claudia Mîţoi

Diversificarea alimentației presupune introducerea unor noi alimente și texturi în alimentația celui mic. Astfel, se trece de la o alimentație ce constă exclusiv în lapte la una mai variată. Despre cum facem acest proces distractiv și cum putem transforma mesele bebelușilor în momente de care se bucură întreaga familie, aflați de la Amalia Veringă (foto), consilier în psihonutriție, autorul seriei „Diversificarea modernă”, care a ajuns până acum în casele a peste 10.000 de părinți (www.parentsinc.ro).

Vârsta de 6 luni este un reper important

- Ce presupune procesul de diversificare în alimentația bebelușului?

- Deși diversificarea alimentației bebelușului se referă, teoretic, la momentul în care copilul trece de la o dietă care conține exclusiv lapte la o dietă în care sunt introduse alimentele solide, practic, vorbim despre un proces mai amplu. Fie că realizăm sau nu, diversificarea este, de fapt, momentul în care urmașul se alătură cu adevărat familiei în unele dintre cele mai importante clipe petrecute împreună - mesele. Prin urmare, din definiția diversificării, putem exclude expresii precum „ziua în care a mâncat prima dată piure de morcov” și să spunem simplu „ziua în care toată familia s-a așezat împreună la masă”.

- Când anume ar trebui începută diversificarea?

- Există aici o expresie binecunoscută: „În jurul vârstei de 6 luni”. Cum interpretează mulți dintre părinți aceste cuvinte? „Gata! Iau calendarul, mă uit la ceas și exact când face 6 luni începem!”. Glumim, dar realitatea arată adesea așa. Diversificarea începe, de fapt, atunci când bebelușul și părinții sunt pregătiți. Din perspectiva bebelușului, acest lucru înseamnă că, într-adevăr, se apropie sau a depășit puțin aceste șase luni de viață, menține poziția în șezut fără sau cu puțin ajutor, are un bun control al capului și este într-o stare de sănătate bună. Din perspectiva părintelui, acest lucru înseamnă că nu avem vacanțe programate sau perioade pline de stres, dar și că s-a informat corespunzător înainte și poate începe cu multă relaxare și chiar entuziasm acest proces.

În urmă cu 30 de ani, exista o continuă spaimă de înec

- Care sunt diferențele majore între modul în care se făcea diversificarea în urmă cu 30 de ani și modul în care se realizează în prezent?

- De unde să încep? Hai să descriem lucrurile așa: în trecut, vârsta de la care diversificarea începea era uneori chiar mai mică de 2-3 luni, prima masă era adesea apa în care a fiert un morcov sau un piure de rădăcinoase subțiat cu apă și pus în biberon, iar părinții nu știau de reflexul faringian (gag) și trăiau într-o continuă spaimă de înec. Acum? Acum facem diversificare distractivă, cum spunem noi. Știm când să începem, știm că urmașii noștri pot consuma încă de la început aproape orice aliment consumăm și noi, adulții, dar într-o formă adaptată, pentru a minimiza riscul de înec. Știm că acel reflex faringian este nu doar inofensiv, ci chiar un reflex de apărare împotriva înecului, mâncăm odată cu urmașii, oferindu-le propriul exemplu și... ne diversificăm propria alimentație atunci când descoperim odată cu ei cartoful dulce sau quinoa.

- Mai exact, cum arăta o metodă de diversificare în urmă cu 30 de ani și cum arată una acum?

- Despre trecut, am povestit deja, așa că mă voi concentra pe acest prezent plin de schimbări pozitive. În primul rând, cea mai mare schimbare pe care o observ atât de des în comunitatea noastră online este că, astăzi, deosebit de implicați în acest proces sunt tăticii. În al doilea rând, să fiu sinceră, acum aproape totul este altfel. Acum înțelegem că oferirea piureurilor dincolo de vârsta de 8-9 luni are numeroase dezavantaje pentru dezvoltarea bebelușului și oferim „baghețele pentru degețele” (bucăți) încă de la primele mese. Totodată, am învățat că alergenii alimentari produc mai puține reacții alergice pe termen lung, dacă îi oferim din timp, nu dacă îi evităm până după vârsta de 1 an, renunțăm la ceaiuri și laptele cu cacao, aducem apa la momentul potrivit și, poate cel mai important, aruncăm cântarul, scăpăm de obsesia cantității și suntem atenți la calitate, oferind alimente cât mai bogate în nutrienți.

„Acest domeniu înglobează multe arii de expertiză”

- Cine stabilește conținutul acestor metode? Există vreo instituție recunoscută la nivel internațional, în acest sens?

- Da, există un număr destul de mare de instituții care vorbesc despre standarde în acest domeniu, însă cred că un lucru important de reținut aici este faptul că acest domeniu înglobează multe arii de expertiză. Acesta este și motivul pentru care la crearea cursului nostru, „Diversificarea Micului Gurmand”, a participat o întreagă echipă: medicul alergolog este cel care te învață despre alergii, consultantul în somnul bebelușului vorbește despre integrarea programului de mese în cel de somn, medicul ATI prezintă pașii pentru acordarea primului ajutor, kinetoterapeutul îți prezintă exercițiile corecte pentru menținerea poziției în șezut și multe altele. Instituțiile recunoscute la nivel internațional, cum ar fi Academia Americană de Pediatrie sau Organizația Mondială a Sănătății, prezintă standardele în domeniu, însă este nevoie să le coroborăm cu multe alte domenii vecine pentru a avea informația completă.

Zahărul și sarea, printre alimentele interzise

- Care sunt acele aspecte considerate bune, care s-au păstrat în diversificare?

- Faptul că la orice moment în timp ne-am uita, trecut, prezent, viitor, rămâne valabilă o singură motivație pentru părinți: dorința de a lua cele  mai bune decizii pentru bebelușul lor. Același lucru îl urmăreau și părinții noștri, același lucru ni-l dorim și noi acum. S-a schimbat, fundamental, doar modul în care facem asta.

- Care sunt alimentele care trebuie evitate în diversificare și de ce?

- Există lista clasică: miere (cel puțin până la vârsta de 1 an), zahăr, sare, alimente prăjite, crude, procesate sau afumate. Ținem cont de ea, desigur, dar, mai important, ținem cont de următoarea listă cu alimente de evitat: cele a căror formă prezintă un risc de înec crescut și cele pe care le așezăm pe masă doar pentru că sunt „sănătoase”, dar nimeni din familie nu se bucură atunci când le vede.

În jurul vârstei de 6 luni începe „diversificarea distractivă”, care presupune că bebeluşul poate mânca orice aliment consumă şi părinţii

„Cea mai mare schimbare pe care o observ atât de des în comunitatea noastră online este că, astăzi, deosebit de implicați în acest proces sunt tăticii“

Obiceiurile învechite pot predispune, mai târziu, la obezitate

- Acele obiceiuri considerate, în prezent, învechite, ce efecte aveau asupra sănătății bebelușilor? Ce consecințe poate avea o diversificare necorespunzătoare?

- Să stricăm copilul, evident! Glumesc, însă folosim prea des această glumă în comunitatea noastră, ca să nu o amintesc acum. Voi enumera câteva dintre consecințele pe termen scurt: întârzieri în dezvoltarea limbajului, deficiențe nutriționale, gestionarea necorespunzătoare a alergiilor și intoleranțelor. Efectul pe termen lung este, însă, cel care ar trebui să ne preocupe: adulți care văd mâncarea precum o sursă de emoții (pozitive sau negative), predispoziție către obezitate și faptul că dacă așteptăm până în perioada adolescenței, adică atunci când fug cu farfuria în camera lor, va fi prea târziu pentru a implementa obiceiul meselor în familie. Pentru a vedea în ce direcție vă îndreptați, adresați o întrebare simplă: arată mesele de acum așa cum mi-ar plăcea să arate și mesele noastre în viitor?