de Roxana Istudor şi Adrian Barna
În ultimii ani, comunitatea medicală a înregistrat o creștere semnificativă a unei afecțiuni care a fost mult timp un mister și, deopotrivă, o provocare: esofagita eozinofilică. Această tulburare cronică, ce afectează atât copiii, cât și adulții, se află în centrul cercetărilor care urmăresc să facă lumină asupra cauzelor, simptomelor și opțiunilor de tratament.
Asociată cu alergiile alimentare și de mediu, astmul și dermatita atopică
Esofagita eozinofilică este o boală esofagiană cronică, ce se caracterizează clinic prin simptome asociate cu disfuncția esofagiană. Boală rară, aceasta afectează în principal bărbații în a doua și a treia decadă a vieții și este strâns legată de diverse boli alergice, cum ar fi alergiile alimentare și de mediu, astmul și dermatita atopică. Esofagul devine inflamat din cauza unui răspuns imun hiperactiv la anumiți factori, ceea ce duce la dificultăți de înghițire și o serie de alte simp- tome gastrointestinale, care pot afecta grav calitatea vieții. Potrivit experților, s-a observat o tendinţă sezonieră a esofagitei eozinofilice, sugerându-se astfel rolul unor aeroalergeni, inclusiv din locuințe - praful, acarienii şi mucegaiul. Jumătate din pacienţii adulţi cu esofagită eozinofilică au o alergie alimentară la cel puţin un aliment, cel mai frecvent implicate fiind alergia la alune (38%), ouă (27%) şi soia (23%). Cel puţin o treime dintre adulţi şi peste 40% dintre copiii cu esofagită eozinofilică asociază o afecţiune alergică, cele mai puternice legături fiind cu astmul bronşic şi cu rinita alergică. Mai multe studii au raportat că aproximativ jumătate din pacienţii cu esofagită eozinofilică au un istoric de atopie (reactivitate exagerată la contactul cu anumiți alergeni din mediu).
Durere, saţietate precoce, vărsături
Prevalența esofagitei eozinofilice este în creştere, fenomen demonstrat de studii desfăşurate în SUA, Olanda, Danemarca, în parte datorită expunerii crescute la alergeni secundari poluării şi folosirii excesive a aditivilor alimentari, în parte utilizării tot mai frecvente a endoscopiei. America de Nord și Europa raportează cele mai mari rate, incidentele crescând dramatic de-a lungul anilor. Dovezi recente sugerează că patogenia esofagitei eozinofilice este imună. La adulţi, simptomele includ durere toracică, impactarea bolului alimentar şi disconfort în etajul abdominal superior. Pacienţii mai pot acuza anorexie, saţietate precoce, vărsături şi simptome similare bolii de reflux, dar refractare la tratamentul medicamentos şi chirurgical uzual. Nou-născuţii şi sugarii prezintă dificultăţi de alimentaţie, iar copiii de vârstă şcolară se prezintă cu vărsături sau durere. La adolescenţi, simptomul predominant este disfagia (dificultatea la înghițire), preponderent pentru alimente solide.
Excluderea unor alimente din dietă, tratament medicamentos
Endoscopia digestivă superioară cu prelevare de biopsii rămâne până în prezent singura metodă de diagnostic sigură pentru esofagita eozinofilică. Pentru o evaluare patologică adecvată, se impune prelevarea de două-patru biopsii din esofagul proximal şi din cel distal. Ulterior diagnosticării, tratamentul bolii abordează trei direcții: dietetic, medicamentos şi endoscopic. Excluderea din dietă a unor alergeni reprezintă un tratament eficient al esofagitei eozinofilice, atât la adulţi, cât şi la copii. De regulă, sunt excluse soia, grâul, ouăle, alunele, fructele de mare, laptele de vacă. Tratamentul dietetic duce la diminuarea simptomatologiei.