de Georgiana Mihalcea
Pacienții cu vârsta de 65 de ani și peste această vârstă care primesc terapie cu hormoni tiroidieni și prezintă un nivel scăzut de tirotropină au un risc crescut de demență și alte probleme cognitive, potrivit unei noi cercetări publicate în JAMA Internal Medicine. Studiul a mai constatat că femeile au mai multe șanse de a avea niveluri scăzute de tirotropină (hormon de stimulare a tiroidei/TSH) decât bărbații și, implicit, mai multe șanse să fie supratratate.
Demența apare la 77% dintre cazuri
În cadrul studiului, Jennifer S. Mammen, profesor asistent de medicină la Centrul de astm și alergie de la Universitatea de Medicină din Baltimore, și colegii săi au analizat înregistrările electronice de sănătate pentru pacienții cu vârsta de 65 de ani și peste această vârstă care au primit asistență medicală pe o perioadă de 10 ani începând cu 2014. Pacienții trebuiau să efectueze cel puțin două vizite timp de 30 de zile. Niciunul nu a avut antecedente de niveluri scăzute de TSH sau de diagnosticare a tulburărilor cognitive în decurs de şase luni de la prima vizită la medic. Peste 65.000 de pacienți au fost incluși în studiu. Puțin mai mult de jumătate (56%) erau femei. Aproape 25.000 de măsurători de TSH scăzut la 2.710 de pacienți au fost înregistrate în timpul perioadei de studiu. Majoritatea măsurătorilor de TSH scăzut au fost exogene (14.875), urmate de originile de cauză necunoscută (5.833) și endogene (4.159). În perioada de urmărire, 4.779 de pacienți au primit un nou diagnostic de tulburare cognitivă, care a fost demență în 77% dintre cazuri.
Trebuie evitată administrarea inutilă
Profesorul Mammen a spus că medicii ar trebui să ia în considerare cu atenție dacă terapia cu hormoni tiroidieni este necesară pentru pacienții mai în vârstă și, dacă da, trebuie avută mare grijă pentru a evita supratratamentul. „Acesta este încă un motiv pentru ca noi să fim vigilenți cu privire la a nu supratrata oamenii cu hormoni tiroidieni, în special la adulții în vârstă”, a declarat Mammen. „Știm deja că ratele de fibrilație atrială sunt crescute la persoanele cu hipertiroidie. Știm că fractura și osteoporoza sunt afectate de hipertiroidism. Și acum avem și o asociere cu rate mai mari de tulburări cognitive”. Adoptarea unei abordări precaute în prescrierea terapiei cu hormoni tiroidieni pentru pacienții în vârstă este primordială, potrivit medicului Jean Chen, partener la Texas Diabetes & Endocrinology, care nu a fost afiliat studiului. „Toți furnizorii de servicii medicale trebuie să fie conștienți de faptul că populația de 65 de ani și peste această vârstă nu trebuie să fie tratată la fel de agresiv cu hormonul tiroidian”, a spus Chen. „Găsim din ce în ce mai multe complicații de la supratratament, mai degrabă decât beneficii în această populație”.
Pot fi afectate negativ forţa musculară şi densitatea osoasă
Adesea, pacienții mai în vârstă se pot plânge de simptome precum constipație, senzație de frig sau de oboseală, care pot fi simptome de hipotiroidism. Dar aceste simptome pot fi și de la anemie, deficiențe de vitamine, depresie, perimenopauză, menopauză, rezistență la insulină și apnee în somn. Dacă este necesar, Chen recomandă medicilor primari să se consulte cu un endocrinolog cu privire la un posibil plan de tratament și să pună un diagnostic diferențial. În plus, Chen a spus că alte studii au arătat că tratarea pacienților cu hormoni tiroidieni fie nu a rezolvat afecțiunea, fie a afectat negativ forța musculară și densitatea osoasă, fie a crescut riscul de aritmie. Prin urmare, este important să ponderăm riscurile față de beneficii.