de Georgiana Mihalcea
O sarcină obținută cu greu și, ulterior, oprită din evoluție poate fi un eveniment marcant pentru un cuplu, cu precădere pentru femeie. Întrebări precum „De ce mi s-a întâmplat mie?” sau „Dacă nu vom fi niciodată părinți?” pot măcina starea sufletească până în punctul în care se ajunge la episoade depresive, renunțarea la ideea de a mai încerca să facă un copil, certuri sau chiar separarea cuplului. Am discutat cu doctorul Andreas Vythoulkas (medalion), medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, de la Clinica Genesis Athens, despre cele mai frecvente cauze ale avortului spontan și despre cum poate fi redus la minimum riscul de a pierde sarcina.
„Sângerarea vaginală, cheagurile de sânge, durerile abdominale sunt principalele simptome”
- Ce este avortul spontan?
- Avortul spontan reprezintă oprirea din evoluție a fătului în primele 3 luni de sarcină, dar sunt situații când acest eveniment nefericit poate apărea și la începutul celui de-al doilea trimestru de sarcină. Potrivit statisticilor, una din șase femei se va confrunta, pe parcursul vieții, cu cel puțin un avort spontan. În ciuda acestor statistici, trebuie să rețineți că avortul spontan nu este „o garanție” că nu mai puteți rămâne însărcinată sau că la următoarea sarcină o să treceți din nou prin această experiență traumatizantă. Totuși, atunci când avorturile spontane sunt repetate, este clar că la mijloc se află o problemă medicală care, din fericire, în multe cazuri are și o soluție.
- Cum se manifestă?
- Simptomele avortului spontan pot fi diverse, în funcție de tipul acestuia. Spre exemplu, un avort complet, în care este eliminat tot țesutul embrionar sau placentar, poate fi mai dureros decât un avort „pierdut”, care în majoritatea cazurilor nu se simte în niciun fel, dar este confirmat ecografic, prin lipsa bătăilor inimii fătului. Chiar dacă sunt situații când avortul spontan este complet asimptomatic, atunci când manifestările apar, cele mai comune sunt: sângerarea vaginală de culoare roșu-aprins sau maroniu, însoțită uneori de cheaguri de sânge sau țesut de culoare gri, dureri sau crampe abdominale puternice ori dureri lombare ușoare sau intense. Dacă aveți unul sau mai multe simptome dintre acestea, mergeți de urgență la o unitate medicală sau luați imediat legătura cu medicul care vă supraveghează sarcina!
„Trombofilia ereditară sau cea dobândită este o cauză frecventă”
- Care sunt principalele cauze?
- Aproximativ 50% din cazurile de avort spontan survenit în primul trimestru de sarcină au la bază anomalii cromozomiale legate de vârstă. Femeile cu vârsta peste 35 de ani sunt mult mai expuse riscului ca ovocitele să aibă anomalii cromozomiale (dar asta nu înseamnă că femeile tinere nu prezintă niciun risc), rezultând embrioni cu mutații genetice. Din acest motiv, fie sarcina obținută pe cale naturală este pierdută la scurt timp, fie procesul de implantare a embrionului în cadrul unei proceduri de fertilizare in vitro eșuează ori acesta se oprește din evoluție în primele săptămâni de sarcină. O altă cauză frecventă a avortului spontan este reprezentată de trombofilia ereditară sau de cea dobândită, care nu este tratată corespunzător. Infecțiile, anomaliile uterului, tulburările tiroidei, diabetul necontrolat, deficitul de progesteron sau estrogen, fibromul uterin, endometrioza, sindromul ovarelor polichistice, bolile autoimune, insuficiența cervicală se numără, de asemenea, printre posibilele cauze ale avortului spontan în primele săptămâni de sarcină.
- Ce se poate face pentru a reduce riscul?
- Dacă v-ați confruntat cu unul sau mai multe avorturi spontane, cel mai indicat lucru este să vă adresați unui medic specialist în infertilitate, indiferent de vârsta dumneavoastră. Acesta va propune efectuarea mai multor teste care pot ajuta la depistarea posibilelor cauze ale producerii avortului spontan. Este important, însă, de menționat că în zilele noastre tehnologia medicală a avansat incredibil de mult și există numeroase analize, investigații și tratamente care pot veni în sprijinul cuplurilor care își doresc un copil și întâmpină dificultăți în acest sens.
- Care ar fi aceste analize?
- Din lista de analize și investigații care pot fi recomandate de medic fac parte: profilul hormonal, profilul TORCH, profilul de trombofilie, profilul ANA pentru boli autoimune, indicele HOMA pentru rezistență la insulină, cariotipul genetic de cuplu, testul KIR/HLA-C, spermograma, spermocultura, testul Halosperm, ecografia transvaginală, examenul microscopic al secrețiilor din vagin și colul uterin, histeroscopia, histerosalpingografia sau histerosonografia. În funcție de rezultatele obținute, medicul, în colaborare cu specialiști de diverse specializări, propune un plan de tratament și poate oferi un răspuns în ceea ce privește șansele de a obține și de a duce sarcina la termen.
- Sunt și alte lucuri pe care o femeie le poate face?
- Desigur, pe lângă tratamentele medicale, este esențial să faceți anumite modificări în stilul de viață, cum ar fi renunțarea la fumat, dacă aveți acest viciu, limitarea consumului de alcool la minimum, scăderea în greutate, mișcarea zilnică și evitarea, pe cât posibil, a evenimentelor stresante.
„La două săptămâni după un astfel de episod se poate obţine o nouă sarcină“
- Mai este posibilă o sarcină după un astfel de moment neplăcut?
- Da, cu siguranță! De obicei, un avort spontan este un eveniment unic și, ulterior, vor putea exista sarcini sănătoase, doar un procent de 1% confruntându-se cu avorturi spontane repetate. După un astfel de eveniment, riscul de avort spontan pentru o sarcină viitoare rămâne de 20%, dar crește la 28% după două avorturi spontane și la 43% după trei sau mai multe! Ca urmare a pierderii unei sarcini, ambii parteneri se confruntă cu anxietatea și sentimentul de vinovăție și ar fi greșit ca acest proces de doliu să fie grăbit. Tristețea este bine să fie lăsată să se consume în mod natural. Este bine ca femeia să se refacă atât fizic, cât și emoțional după acest eveniment dureros, înainte de a încerca să obțină o nouă sarcină. În mod obișnuit, pentru a preveni o posibilă infecție, este recomandat să se evite raporturile sexuale timp de două săptămâni după avort. Este posibil ca după această perioadă să se producă ovulația și să se poată obține o sarcină. Imediat după confirmarea acesteia va trebui luată legătura cu medicul specialist, pentru a beneficia de monitorizare și de îngrijire adecvată!