de Roxana Istudor şi Daniel Şuta

Electroliții - substanţe minerale - sunt compuşi care joacă roluri esenţiale într-o gamă variată de procese fiziologice şi biochimice. Echilibrul dintre fluidele corpului şi electroliţi este foarte important pentru funcţionarea celulelor.

Sodiu, potasiu, clor, magneziu, calciu, fosfaţi, bicarbonaţi

Electroliţii provin din alimente şi lichide și s-au dovedit, pe parcursul cercetărilor, a fi responsabili de menţinerea neutralităţii electrice intracelulare, precum şi în generarea şi conducerea potenţialului de acţiune în nervi şi muşchi. Există o gamă variată de electroliţi, însă printre cei mai importanţi se numără sodiul, potasiul, clorul, magneziul, calciul, fosfaţii şi bicarbonaţii. Mai precis, sodiul şi potasiul, alături de formele lor anionice, sunt componente majore ale tuturor fluidelor corpo- rale - primul este cationul major al lichidului extracelular, iar cel de-al doilea al lichidului aflat în interiorul celulelor (pentru o bună funcționare a organsimului, se recomandă consumarea sodiului doar în combinație cu alți electroliți). În organism, o serie de mecanisme complexe reglează concentraţia acestor electroliţi în fluidele corporale, menţinând astfel echilibrul hidroelectrolitic. Reglarea volumelor şi concentraţiilor electrolitice ale acestor lichide implică sistemele cardiovascular, endocrin și sistemul nervos central. În esenţă, toate acţionează în sinergie.

Abaterile de la valorile normale au efecte asupra corpului

Dezechilibrele electrolitice sunt constatate în numeroase afecțiuni, redobândirea echilibrului fiind esenţială pentru gestionarea patologiei. În organism, aceşti electroliţi au concentraţii specifice. Astfel, dacă o persoană are o concentraţie de electroliţi fosfaţi mai mare decât în mod normal, este vorba despre o „hiperfosfatemie”; dacă este mai mică, este „hipofosfatemie”. Orice abatere de la intervalul fiziologic de bază, în funcţie de tipul de electroliţi, poate duce la o gamă variată de repercusiuni asupra organismului şi integrităţii sale. Concentraţia de electroliţi poate fi determinată printr-o analiză de laborator numită ionogramă serică.

Implicați în majoritatea activităţilor metabolice

Electroliţii îndeplinesc roluri specifice în organism, în funcţie de tipul fiecăruia. De exemplu, calciul este implicat în mineralizarea osoasă, contracţia musculară, conducerea impulsului nervos, coagularea sângelui şi reglarea secreţiei hormonale; bicarbonaţii funcţionează drept sistem tampon, cu ajutorul căruia sângele îşi menţine pH-ul şi, drept urmare, echilibrul acido-bazic; magneziul este implicat în metabolismul ATP-ului, moleculă macroergică necesară pentru a asigura „cheltuielile” energetice ale organismului și joacă un rol în funcţionarea corectă a muşchilor, funcţia neurologică, eliberarea neurotransmiţătorilor, sinteza ADN şi multe altele; clorul este un anion care se găseşte predominant în lichidul intracelular și are rol în menţinerea echilibrului osmotic şi acido-bazic, mişcarea apei şi a substanţelor dizolvate între compartimentele lichide, activitatea musculară şi nervoasă; fosfaţii joacă un rol crucial în căile metabolice.

Pierderile majore pun viața în pericol

Dezechilibrul electrolitic presupune o abatere concomitentă a mai multor electroliţi de la valorile considerate a fi fiziologice. Dezechilibrele de electroliţi se traduc printr-o gamă variată de simptome şi pot apărea atât ca urmare a unei patologii, cât şi ca efect al unui aport alimentar deficitar. Eliminarea masivă de apă, transpiraţiile excesive, diareea, malabsorbția şi pierderile intestinale, precum şi anumite probleme de natură hormonală sau renală duc frecvent la pierderi de electroliţi, iar în anumite situaţii, acestea chiar pot pune în pericol viaţa unei persoane. O persoană cu dezechilibru electrolitic se poate confrunta cu mai multe efecte ale concentraţiei scăzute sau crescute ale unui anumit electrolit. De exemplu, hipomagne- zemia poate genera tulburări neurologice (convulsii, amorţeli, furnicături, sindrom algic), hipocalcemia aritmii cardiace, fibrilaţii, iar dezechilibrele bicarbonaților alcaloza metabolică.

Letargie, slăbiciune musculară, dureri de cap

Cele mai frecvente simptome asociate cu un dezechilibru de electroliţi constau în oboseală, letargie, slăbiciune musculară, dureri de cap, iritabilitate. Acestea pot varia foarte mult, fiind în strânsă asociere cu severitatea dezechilibrului. Pentru a se evita dezechilibrul electrolitic, există mai multe surse alimentare: pentru sodiu - sarea de bucătărie și carnea, pentru potasiu - bananele, cartofii, roşiile, spanacul, avocado, pentru calciu - produsele lactate, spanacul, tofu, migdalele, varza chinezească, broccoli, tofu, mazărea, migdalele, iaurtul, mozzarella, peștele la conservă, pentru magneziu - nucile, seminţele, spanacul, cerealele integrale, pentru clor - algele și creveţii, pentru fosfați - lintea, ouăle, laptele, iar pentru bicarbonaţi - legumele verzi.

Băuturi care mențin valorile optime

Unele băuturi sunt surse naturale de electroliți, în timp ce altele sunt îmbogățite cu aceste minerale. Laptele de vacă este bogat în mod natural în electroliți, inclusiv calciu, sodiu și potasiu. În plus, acest lapte este o sursă bună de macronutrienți. Pentru persoanele care fac multă mișcare de-a lungul zilei, această combinație de electroliți și macronutrienți din laptele de vacă este foarte utilă după antrenament. Dacă acest produs nu este tolerat, există alternative disponibile, cum ar fi laptele de soia, de migdale și de ovăz, chiar dacă acestea nu asigură niveluri comparabile de vitamine și minerale. Mai departe, sucurile naturale de portocale, cireșe sau pepene roșu sunt surse bune de magneziu, potasiu și fosfor, aducând organismului în plus antioxidanți și vitamine. Dar, dat fiind faptul că majoritatea sucurilor de fructe sunt sărace în sodiu și bogate în zahăr, se recomandă ca fructele să fie consumate ca atare sau sub formă de smoothie. Și apa de cocos este o sursă de electroliți, în special potasiu, calciu, sodiu și magneziu.

Băuturile sportive sunt în mod obișnuit băuturi electrolitice, însă utilizarea acestora rămâne controversată - pe de o parte, reprezintă o modalitate la îndemână pentru sportivii de performanță de a rămâne hidratați și de a reface „stocul“ de electroliți pe care îi pierd prin transpirație, dar, pe de altă parte, pot conține mai mulți electroliți decât are nevoie organismul obișnuit

Băuturile cu electroliţi (sodiu, potasiu, magneziu, calciu, fosfaţi, bicarbonaţi) sunt recomandate pentru recuperarea după deshidratare

Formule comerciale sau preparate în acasă

Soluțiile de electroliți orali sunt un alt tip de băutură comercială cu electroliți. Producătorii le formulează de obicei cu un echilibru optim de electroliți și zahăr, pentru recuperarea după deshidratare. Pe de altă parte, o băutură cu electroliți poate fi preparată acasă foarte simplu, prin intermediul unui comprimat cu electroliți procurat de la farmacie sau din magazine naturiste. De asemenea, și din alte ingrediente simple din bucătărie se poate prepara o soluție de rehidratare (în caz de deshidratare, diaree sau vărsături), amestecând un litru de apă cu șase lingurițe cu zahăr și o jumătate de linguriță cu sare.