de Monica Beleneş

Cancerul ovarian este cel mai letal dintre cancerele feminine. Din nefericire, șansele de supraviețuire sunt reduse, mortalitatea ajungând la cote alarmante peste tot în lume. Statisticile arată că în România, 1.800 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer ovarian și mai mult de jumătate dintre ele pierd lupta cu boala. Doctor Dragoș Median (foto), oncolog în cadrul spitalului Filantropia, ne-a explicat ce pot face femeile pentru a nu ajunge în situații critice și cum se poate menține sub control boala.

„Înaintarea în vârstă este cel mai important factor favorizant”

- Ce este cancerul ovarian și la ce procent din populație este întâlnit?

- Cancerul ovarian înseamnă o proliferare tumorală malignă apărută la nivelul unuia sau ambelor ovare. Există trei tipuri de cancere care pot să apară la acest nivel: cancere epiteliale (cele mai frecvente), cancere cu originea la nivelul celulelor reproducătoare (cancere cu celule germinale) și cancere cu originea în stroma ovariană. Adunate, cancerele ovariene sunt pe locul 18 ca incidență.

- Care este cauza apariției acestei boli? Care sunt factorii de risc?

- Nu se cunoaște exact cauza acestei afecțiuni. Sunt cunoscuți mai mulți factori favorizanți pentru apariția acestei boli: înaintarea în vârstă este cel mai important, dar nu trebuie neglijat nici istoricul familial de cancere de ovar sau de sân, absența nașterilor, prezenţa unor mutații genetice. Cele mai cunoscute gene sunt BRCA 1 și BRCA 2, prezența unor mutații patogene ale acestora fiind asociate cu apariția cancerului ovarian. Există, însă, și factori protectori: prezența nașterilor, alăptatul, utilizarea contraceptivelor.

„Simptomele sunt nespecifice și duc cu gândul la o afecțiune digestivă”

- Există simptome care ar trebui să alarmeze pacientele?

- Boala se manifestă clinic cel mai adesea în stadii avansate, dar și atunci simptomele sunt nespecifice și duc mai adesea cu gândul la o afecțiune digestivă. Acestea sunt disconfortul abdominal, uneori sub forma unei jene, alterări ale tranzitului intestinal, mărire de volum al abdomenului, balonare, sațietate precoce.

- Care sunt persoanele cele mai afectate?

- Teoretic, orice femeie poate fi afectată, dar un risc mai mare îl au cele cu antecedente familiale semnificative sau purtătoare ale unor mutații genetice cu risc crescut.

„Ecografia transvaginală este standardul de aur pentru diagnostic”

- Putem vorbi despre prevenție?

- Prevenția poate fi luată în discuție doar în cazul femeilor purtătoare ale unor mutații genetice predispozante. Recomandarea actuală este, ca după încheierea planurilor legate de nașteri, după vârsta de 40 de ani, aceste purtătoare sănătoase de mutații genetice patogene să facă o intervenție profilactică de îndepărtare a ovarelor și a trompelor uterine.

- Prin ce analize se depistează cancerul ovarian?

- Anatomia patologică este singura metodă de stabilire a unui diagnostic oncologic, deci și a unui cancer ovarian. Pentru aceasta este nevoie de o biopsie (cel mai adesea operatorie) a leziunii ovariene suspecte. Totuși, în practică, înainte de realizarea biopsiei, diagnosticul este ridicat de o consultație ginecologică, care include și o ecografie transvaginală. De altfel, ecografia transvaginală este standardul de aur imagistic pentru diagnosticul unui cancer ovarian. Ulterior consultului ginecologic, imagistica (CT, RMN) este necesară stabilirii stadiului bolii. Ca în toate formele de cancer, există 4 stadii ale bolii: I și II - incipient, III - local avansat și IV - metastatic. Pentru un diagnostic complet, testele genetice sunt necesare în această afecțiune.

„Boala crește riscul pentru alte tipuri de neoplazii”

- Care este tratamentul recomandat?

- Tratamentul presupune chirurgie și terapie sistemică. De obicei, chirurgia este primul pas, dar sunt multe situații în care se începe cu terapia sistemică atunci când intervenția nu pare a putea fi completă. Chirurgia presupune înlăturarea uterului și a ovarelor, a ganglionilor regionali și a leziunilor peritoneale identificate. În situații rare, excluderea unui singur ovar este posibilă, dar decizia trebuie luată în cadrul unei discuții interdisciplinare. Terapia sistemică înseamnă chimioterapie, dar și terapie biologică, care se administrează concomitent cu tratamentul citostatic și, ulterior, ca tratament de menținere încă un an. Pentru pacientele cu mutații BRCA, se adaugă terapia cu inhibitori PARP, după chimioterapie, ca tratament de menținere.

- Care este rolul medicului de familie în diagnosticarea cancerului ovarian?

- Rolul medicului de familie este destul de limitat. Cel mai adesea este de a recomanda un consult ginecologic anual și de a urmări recuperarea după încheierea tratamentului oncologic.

- La ce riscuri este supusă o pacientă cu această afecțiune?

- Riscurile sunt cele ale oricărei paciente oncologice în cursul tratamentului: risc infecțios, anemie, astenie fizică. Suplimentar, din cauza tratamentului, poate apărea neuropatia (sub forma unor amorțeli ale degetelor). Boala în sine crește riscul pentru alte tipuri de neoplazii, cea mamară fiind cea mai frecventă. În plus, dacă este consecința unei mutații genetice, există un risc de transmitere a acesteia.

Cancerul ovarian este pe locul 18 ca incidență

„Avem tratamentele necesare, dar nu şi specialiştii care să le acorde“

- Care e regimul de viață al pacientei după intervenție și tratament?

- În mod normal, după încheierea tratamentului, regimul de viață trebuie să fie unul cât mai apropiat de normal. Schimbarea fundamentală este legată de numărul de controale medicale pe care trebuie să le facă o pacientă care a trecut prin boală.

- Ce complicații pot apărea după o intervenție chirurgicală?

- Complicațiile chirurgiei sunt cele generale, dar și unele legate de posibile leziuni ale nervilor ce trec prin zona supusă intervenției, cu afectări legate de motricitate. Principala problemă este imposibilitatea unei intervenții complete. Asta înseamnă că anumite tumori nu au putut fi excizate din diverse cauze. În această situație, prognosticul este unul mai rezervat, chiar dacă chimioterapia poate controla în bună măsură situația.

- Cu ce probleme se confruntă pacientele când vine vorba despre cheltuielile aferente spitalizării și tratementului?

- În spitalele publice, costurile sunt acoperite integral atât pentru intervenția chirurgicală, cât și pentru tratamentele oncologice. În plus, testele (inclusiv cele ge- netice) necesare diagnosticului sunt acoperite de asigurarea medicală. Din păcate, numărul de specialiști (chirurgi oncologi, ginecologi cu supraspecializare în chirurgia oncologică, oncologi) este unul redus, ceea ce duce la existenţa unor liste de așteptare în creștere. Pe scurt, avem tratamentele necesare, dar nu și specialiștii care să le acorde. Alternativele sunt adresarea către un spital public cu mai puțină experiență sau către sistemul privat, în care experiența oferită vine și cu costuri financiare. Evoluția ultimilor ani mă face să cred că această situație se va acutiza în următoarea perioadă, când vom conștientiza cu toții că zicala „sănătatea costă” e una dureros de adevărată.