de Monica Beleneş

Puși în fața faptului împlinit, pacienții oncologici, dar și aparținătorii acestora, caută cele mai eficiente metode pentru a lupta cu boala. Radioterapia este una dintre ele, cu rol esențial în tratamentul anumitor afecțiuni tiroidiene. Doctor Raluca Mititelu (medalion), președintele Societății Române de Medicină Nucleară, ne-a explicat în ce constă radioterapia, când este folosită și care sunt indicațiile si recomandările specialiștilor.

„Distrugerea altor țesuturi este minimă prin folosirea radiațiilor beta”

- Ce este terapia cu iod radioactiv, numită și iodoterapie?

- Radioiodoterapia, cunoscută și sub denumirea de iodoterapie, este o metodă de tratament utilizată de peste opt decenii pentru anumite afecțiuni tiroidiene, maligne sau benigne. Aceasta constă în administrarea unui izotop radioactiv al iodului, 131-I, sub formă de iodură de sodiu (NaI), care poate fi administrată pe cale orală. În organismul uman, 131-I urmează același traseu ca iodul neradioactiv și este acumulat de țesutul tiroidian, pe care tiroida îl folosește pentru a sintetiza hormonii tiroidieni. Radioizotopul emite două tipuri de radiații: radiații gamma - care permit observarea și cuantificarea distribuției și cineticii iodului în țesuturile avide de iod - deci utile pentru diagnostic şi radiații beta - care, datorită energiei foarte mari, au efect terapeutic prin distrugerea țesutului tiroidian în exces sau tumoral. Acest tip de radiație are însă un parcurs mic în țesut, astfel că distrugerea altor țesuturi este minimă. Astfel, radioiodoterapia este eficientă în tratamentul unor afecțiuni tiroidiene, precum hipertiroidismul sau cancerul tiroidian.

„Este recomandată atât în patologii benigne, cât și maligne”

-  În ce cazuri este recomandată?

- Radioiodoterapia este recomandată pacienților diagnosticați cu boli tiroidiene, atât în patologii benigne, cât și în cele maligne. În cazul patologiilor benigne, radioiodoterapia este utilizată pentru tratarea hipertiroidismului, care implică secreția excesivă de hormoni tiroidieni. Cauzele frecvente ale hipertiroidismului în care se poate utiliza această metodă terapeutică sunt boala Basedow-Graves, gura multinodulară toxică sau nodulul tiroidian autonom. În cazul patologiilor maligne, radioiodoterapia este indicată pentru tratarea cancerului tiroidian diferențiat, inclusiv tipurile papilar și folicular. Indicațiile specifice pentru iodoterapie în cancerul tiroidian diferențiat (CTD) includ ablația țesutului tiroidian restant după intervenția chirurgicală radical sau ca tratament adjuvant în cancerul tiroidian cu risc intermediar sau crescut de recurență, cu posibilă prezență de micrometastaze subclinice. Tratamentul poate fi, de asemenea, eficient în gestionarea metastazelor sau recurențelor care sunt avide de iod. Astfel, radioiodoterapia este o componentă esențială în tratamentul complex al cancerului tiroidian diferențiat, alături de tratamentul chirurgical.

„Există și alte țesuturi care pot prelua iodul, dar nu îl rețin”

- Din partea cărui specialist vin indicațiile pentru această terapie?

- Indicaţiile pot fi date de medicul curant endocrinolog sau oncolog, cu participarea, bineînţeles, a medicului specialist de medicină nucleară în acest proces decizional.

- Cum tratează iodoterapia cancerul tiroidian?

- Iodul este un element esențial în sinteza hormonilor tiroidieni. Celula tiroidiană preia de la nivel sangvin iodul printr-un mecanism foarte interesant și care a fost relativ recent descoperit de cercetători. Un rol central în acest mecanism este deținut de un transportor care se găsește la suprafața celulelor tiroidiene un cotransportor de sodium și iod. Odată ajuns în celulă, iodul este încorporat în structura hormonilor tiroidieni; aceștia rămân depozitați la nivelul foliculilor tiroidieni. Izotopul radioactiv al iodului care se folosește în scop terapeutic va fi introdus în celula tiroidiană prin același transportor transmembranar și va avea exact același parcurs intracelular. Radiaţia beta emisă de acest izotop va determina distrugerea celulei datorită energiei extrem de mari. Practic 131I, prin radiațiile beta emise, va determina leziuni locale ireversibile la nivelul țesutului tiroidian, provocând distrucția acestuia. Există și alte țesuturi care pot prelua iodul, dar nu îl rețin. Această distincție este utilizată în aplicațiile terapeutice ale 131 I.

„Efectele adverse pot fi ameliorate cu medicație antiinflamatoare”

- Ce complicații poate suferi pacientul în urma unei astfel de proceduri?

- Complicațiile sunt destul de rare și țin mai mult de cât de extinsă este boala oncologică. Radioiodoterapia poate avea efecte adverse imediate și tardive, datorate în principal parcursului iodului radioactiv în organism. Complicațiile imediate pot include sensibilitate la nivelul glandelor salivare, manifestată prin gură uscată, senzația de gust metalic tranzitoriu, xeroftalmie, greață, vărsături și durere la nivelul gâtului. Aceste simptome sunt, de obicei, tranzitorii și ușoare, deoarece iodul nu este stocat în alte organe și nu va determina deci modificări ireversibile. Efectele adverse locale la nivel tiroidian, cum ar fi durerea și înroșirea, pot apărea în cazul existenței unui volum mai mare de țesut tiroi- dian restant și pot fi ameliorate cu medicație antiinflamatoare. Complicațiile tardive pot include xerostomia, reducerea gustului, carii dentare și efecte reversibile asupra fertilității ambelor sexe. Creșterea riscului de apariție al unui al doilea cancer este încă un subiect de dezbatere și de studiu.

Radioiodoterapia constă în administrarea unui izotop radioactiv al iodului, 131-I, sub formă de iodură de sodiu (NaI)

„Terapia trebuie individualizată în funcţie de patologie“

- Există contraindicații?

- Contraindicațiile absolute sunt reprezentate de sarcină și alăptare. De asemenea, trebuie menționat că o viitoare sarcină trebuie amânată cu cel puțin șase până la 12 luni după terapie. Există și aşa-numitele contraindicații relative - indicația și contraindicațiile sunt evaluate particularizat pentru fiecare pacient în parte, în funcție de patologie, vârstă, comorbidități și mulți alți factori.

- De câte ședințe este nevoie?

- Terapia trebuie individualizată în funcție de patologia pacientului și răspunsul acestuia la tratament. Pentru patologia benignă de obicei este nevoie de o singură ședință. Pentru cancerul tiroidian este necesară o abordare personalizată.

- Unde pot face pacienții terapie cu iod radioactiv? Care sunt costurile radioterapiei?

- Există foarte puţine centre de medicină nucleară cu facilități pentru radioiodoterapie. La nivel național sunt doar patru centre în sistemul public (în Bucureşti, Iași, Cluj) și două în sistem privat (ambele în București). Costurile înființării și operării unor astfel de centre sunt ridicate, iar rambursarea de la Casa de asigurări de sănătate abia acoperă cheltuielile curente. În centrele din sistemul public această procedură se decontează în sistemul de asigurări de sănătate.