de Roxana Istudor şi Flori Pintea
Oamenii de știință de la Northwestern Medicine au descoperit un defect molecular care declanșează răspunsul imun patologic în lupusul eritematos sistemic și arată că manipularea acestui defect poate inversa boala. Această descoperire este considerată de primă importanță în lupta cu o boala care afectează peste 1,5 milioane de persoane numai în SUA.
Un posibil remediu „care nu va avea efectele secundare ale terapiilor actuale”
Până la acest nou studiu, cauzele lupusului au fost neclare. Boala poate duce la leziuni care pun viața în pericol. Tratamentele existente nu reușesc să controleze boala în majoritatea cazurilor și au efecte secundare de reducere a capacității sistemului imunitar de a lupta împotriva infecțiilor. „În acest moment, toată terapia pentru lupus este un instrument contondent, o imunosupresie pe scară largă. Prin identificarea unei cauze pentru această boală, am găsit un posibil remediu care nu va avea efectele secundare ale terapiilor actuale”, susține dermatologul Jack W. Graffin. În cadrul studiului, oamenii de știință au raportat o nouă cale care provoacă boala. Există modificări asociate în mai multe molecule din sângele pacienților și, în cele din urmă, aceste modificări duc la activarea insuficientă a unei căi controlate de receptorul de hidrocarburi arii (AHR), care reglează răspunsul celulelor la poluanții de mediu, bacterii sau metaboliți.
Reprogramare celulară care poate promova vindecarea
Activarea insuficientă a AHR are ca rezultat prea multe celule imunitare care promovează boala, numite celule T helper periferice, care promovează producerea de autoanticorpi. „Am identificat un dezechilibru fundamental în răspunsurile imune pe care le fac pacienții cu lupus și am definit mediatori specifici care pot corecta acest dezechilibru pentru a atenua răspunsul autoimun patologic”, explică profesorul de medicină Deepak Rao, de la Harvard Medical School. Pentru a demonstra că această descoperire poate fi folosită pentru tratamente, cercetătorii au returnat moleculele de activare a receptorilor de hidrocarburi arii la probele de sânge de la pacienții cu lupus, iar efectul a fost de reprogramare celulară care poate promova vindecarea rănilor cauzate de această boală autoimună. Ca urmare a acestor rezultate, experții americani lucrează la identificarea de noi tratamente pentru pacienții cu lupus, prin furnizarea acestor molecule în siguranță pacienților.
Boală dificil de diagnosticat
Lupusul eritematos sistemic este o boală cronică autoimună care apare atunci când sistemul imunitar al corpului atacă propriile ţesuturi. Afectează articulaţiile, pielea, rinichii, inima, plămânii, creierul şi celulele sangvine. Este o boală în care perioadele de acalmie se întrepătrund cu perioadele de acutizare, care se manifestă adesea prin febră, oboseală şi inflamaţia articulaţiilor. Lupusul poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele acestuia le imită adesea pe cele ale altor afecţiuni. Cel mai distinct semn al lupusului - o erupţie facială care seamănă cu aripile unui fluture ce se întinde pe ambii obraji - apare în multe cazuri de lupus. În ceea ce privește cauza acestei boli, nu se cunoaşte exact - unii oameni se nasc cu predispoziţia de a dezvolta boala care poate fi declanşată de anumite infecţii, unele medicamente sau de expunerea la Soare. Boala e mult mai frecventă la femei și, deşi nu există un tratament care să vindece lupusul, medicamentele pot ajuta într-o oarecare măsură la controlul simptomelor.
Nouă din zece pacienți sunt femei
Prevalenţa lupusului în populaţie variază în funcţie de zona geografică, rasă, sex sau vârstă. La nivel global, aceasta este estimată la 30-50 de cazuri la 100.000 de locuitori. Boala afectează în principal grupa de vârstă 15-45 de ani, nouă din zece pacienți fiind femei. Lupusul eritematos sistemic este o boală cu evoluţie cronică, cu perioade de exacerbări şi remisiuni. Semnele şi simptomele pot să apară brusc sau se pot dezvolta lent, pot fi uşoare sau severe şi pot fi temporare sau permanente. Majoritatea persoanelor cu lupus au o boală uşoară caracterizată prin episoade - numite pusee de activitate - când simptomele se înrăutăţesc pentru o vreme, apoi se îmbunătăţesc sau chiar dispar complet pentru o perioadă.
De la febră până la afectări hematologice
Nu există două cazuri la fel, boala manifestându-se diferit de la un pacient la altul sau chiar la acelaşi bolnav, de la o etapă la alta. Semnele şi simptomele depind de organul sau sistemul afectat. Cele mai frecvente manifestări sunt: febră, astenie, scădere ponderală, manifestări musculoscheletale (mialgii, artrite, miozită), manifestările cutanate erupții, alopecie, ulceraţii), afectări hematologice (scăderea numărului de globule roşii, de globule albe (cu apariţia unor infecţii grave) sau de trombocite (cu apariţia sângerărilor şi echimozelor). Toate acestea pot fi însoțite, mai rar, de manifestări neurologice: confuzie, depresie, convulsii sau accident vascular cerebral. De asemenea, lupusul este un factor de risc independent pentru ateroscleroză și poate genera inflamaţie la nivelul foițelor care acoperă plămânii sau inima.