de Georgiana Mihalcea
Fertilizarea in vitro (FIV) reprezintă o procedură medicală avansată care ajută cuplurile să conceapă un copil, după ce tratamentele clasice de fertilitate sau alte metode de reproducere umană asistată, cum ar fi inseminarea artificială, au eșuat. Procedura FIV se realizează în mai multe etape: stimularea ovariană, colectarea ovocitelor, fertilizarea acestora cu material seminal și transferul embrionar. Câteva detalii despre fiecare procedură în parte am aflat de la Andreas Vythoulkas (medalion), medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, de la Clinica Genesis Athens.
„Înainte de a se folosi această metodă, cuplul va fi supus unor analize riguroase”
- Ce reprezintă, pe scurt feritilizarea in vitro?
- Fertilizarea in vitro este o metodă de reproducere umană asistată medical care presupune crearea embrionului în afara corpului uman. În clinicile de profil, la FIV se apelează după ce tratamentele clasice de fertilitate sau alte metode de reproducere asistată, cum ar fi inseminarea artificială, au eșuat. Între copilul conceput prin FIV și cel procreat pe cale naturală nu există nicio diferență. FIV se recomandă din start atât cuplurilor în care bărbatul are probleme grave de infertilitate, cât și celor în care femeia prezintă unele anomalii, cum ar fi lipsa trompelor uterine. Înainte de a se folosi această metodă, cuplul va fi supus unor analize riguroase, pentru a se determina dacă obținerea unei sarcini prin fertilizare in vitro este justificată și pentru a se strânge cât mai multe date cu privire la succesul aplicării FIV în cazul său. De altfel, diagnosticul riguros al infertilității și planul personalizat de tratament reprezintă condiții de bază ale succesului oricărei fertilizări in vitro.
- Care este prima etapă a acestui proces?
- Prima etapă a fertilizării in vitro constă în stimularea ovariană, proces care durează 10-12 zile. În acest interval, pacienta își administrează un tratament hormonal injectabil pentru a stimula ovarele să producă mai mulți foliculi maturi, desigur la recomandarea medicului specialist în infertilitate, care decide ce tip de protocol de stimulare este potrivit (scurt sau lung). Răspunsul pacientei la tratament este monitorizat prin analize hormonale specifice și urmărit prin ecografie transvaginală, cu o frecvență pe care o stabilește medicul. În funcție de rezultate, doza de medicamente poate fi ajustată în așa fel încât să fie evitată hiperstimularea ovariană și tratamentul să își atingă scopul.
„Colectarea ovocitelor se face prin puncție foliculară transvaginală ghidată ecografic”
- Ce urmează după terminarea tratamentului de stimulare hormonală?
- După terminarea tratamentului de stimulare hormonală, dacă foliculii au ajuns la maturarea dorită, se va administra injecția de declanșare a ovulației cu hCG - hormon cu același efect precum LH, hormonul hipofizar necesar pentru ovulație și eliberarea ovulelor. Scopul acesteia este de a pregăti organismul pentru următoarea etapă, și anume recoltarea ovocitelor. Pentru declanșarea ovulației, vi se va comunica un interval orar în care să vă administrați injecția, interval care variază în funcție de ora programată pentru puncția ovariană. Ovulația survine la 35-36 de ore după administrarea injecției. Este foarte important să administrați injecția la ora indicată de medic, pentru a nu exista un decalaj în ceea ce privește momentul puncției.
- Cum se face recoltarea ovocitelor?
- Colectarea ovocitelor se face prin puncție foliculară transvaginală ghidată ecografic. Aceasta este o procedură minim invazivă care durează între 5 și 30 de minute (cu cât sunt mai multe ovocite de recoltat, cu atât timpul necesar intervenției este mai mare). Poate fi realizată la cerere, cu analgosedare sau anestezie locală, în funcție de toleranța la durere a pacientei. În primele două-trei zile de la puncția ovariană, pacienta poate resimți un ușor disconfort la nivel pelvin, balonare, secreții maronii sau sângerări ușoare, constipație sau febră ușor crescută. Aceste simptome, normale de altfel, cedează de la sine, dar la nevoie pot fi administrate analgezice recomandate de medicul curant. În aceeași zi cu puncția ovariană, partenerul trebuie să dea o probă de spermă, care va fi esențială pentru următoarea etapă, și anume fertilizarea ovocitelor recoltate.
„Se recomandă testarea genetică a embrionilor”
- Ce se întâmplă mai departe?
- Ovocitele recoltate de la femeie vor fi combinate cu spermatozoizii partenerului în laboratorul de embriologie, locul unde se întâmplă „magia”, și anume formarea embrionului. Există două metode principale de fertilizare, alegerea aparținându-i medicului specialist în infertilitate, care cunoaște cel mai bine cazul fiecărui cuplu: fertilizare clasică (ovocitele și spermatozoizii sunt lăsați să se combine natural într-o placă de cultură) sau fertilizare cu ICSI, adică injectare intracitoplasmatică a spermatozoidului (un singur spermatozoid viabil este injectat direct în ovul - când există probleme cu lichidul seminal). În funcție de evoluție, embrionii formați fie sunt selectați pentru transfer, fie sunt congelați, la cerere, pentru utilizări viitoare. Astfel, dacă FIV nu reușește prima oară, se repetă, trecându-se direct la embriotransfer, etapele anterioare nemaifiind necesare, în cazul în care există embrioni congelați. La trei, cinci zile de la fecundare, embrionii „proaspeți” selectați sunt transferați în uterul femeii. Embriologul împreună cu specialistul în infertilitate decid care este cel mai bun moment pentru ca embrionii să fie transferați în uter.
- Cum se pot verifica embrionii fecundați înainte de transfer?
- Embrionii fecundați pot fi verificați înainte de transfer, astfel încât să fie aleși cei cu șansele cele mai ridicate să nu aibă mutații genetice (euploizi) care pot determina eșecul de implantare, oprirea din evoluție a sarcinii sau probleme de sănătate ale viitorului copil. În acest scop, se recomandă testarea genetică a embrionilor (analiza PGT-A), de preferat în stadiul de blastocist, adică pe embrionii de ziua a 5-a, mai ales în cazul femeilor cu vârsta peste 35 de ani. Rata de succes a unui embriotransfer depinde în mare măsură de vârsta mamei, care este direct corelată cu calitatea ovocitelor. Totuși, țineți cont că testarea genetică a embrionilor este o investigație, nu un tratament. Embrionii testați nu pot fi îmbunătățiți, ci doar descoperiți la timp cei cu anomalii astfel încât să fie eliminați din procedura FIV.
- Care e ultimul pas al procedurii?
- După fertilizarea ovocitelor și dezvoltarea embrionilor, urmează embriotransferul. Transferul embrionului sau embrionilor (numărul acestora se va decide în funcție de alegerea cuplului și recomandarea medicului) în uterul femeii se realizează cu ajutorul unui cateter foarte subțire, introdus prin colul uterin. Este o procedură simplă, nedureroasă, care nu necesită anestezie. După transfer, pacienta trebuie să evite în primele trei zile efortul fizic intens și să urmeze un tratament hormonal personalizat pentru a crește șansele implantării cu succes a embrionului.
„Dacă totul decurge normal, la şase-opt săptămâni de la transferul embrionar are loc prima ecografie de confirmare a sarcinii“
- Cât se repede se poate afla dacă FIV a avut succes?
- Eșecul sau succesul procedurii FIV - adică mult dorita sarcină - este confirmat cu ajutorul testului de sânge beta-hCG, care se recoltează la 10-15 zile după transferul embrionar (nu mai devreme, pentru că rezultatele pot fi influențate de medicamentul pentru declanșarea ovulației). Urmează, așadar, o perioadă destul de grea din punct de vedere psihologic, de așteptare, pentru care e bine să vă înarmați cu răbdare. Cel mai indicat este să vă ocupați timpul cu activități relaxante: plimbări în parc, ascultarea muzicii preferate, cititul unei cărți, orice vă face să vă luați gândul de la scenariul cel mai sumbru. Dacă implantarea a avut loc fără probleme, atunci organismul va începe să producă hormonul numit gonodotropină corionică umană (HCG). În cazul în care testul beta-hCG este pozitiv (peste 10 unităţi), atunci se va repeta la fiecare 48 de ore analiza de sânge, pentru a vedea dacă valorile acestui hormon se dublează - e un semn că embrionul se dez- voltă normal. Dacă totul se desfăşoară în parametri, la şase-opt săptămâni de la transferul embrionar are loc prima ecografie de confirmare a sarcinii, în cadrul căreia viitoarele mămici pot auzi inclusiv primele bătăi de inimă ale bebelușului.