de Roxana Istudor şi Adrian Barna
Peste jumătate de miliard de persoane - bărbați, femei și copii de toate vârstele - trăiesc cu diabet în întreaga lume. Această boală este considerată cu atât mai periculoasă cu cât generează dizabilități și numeroase comorbidități, unele mai puțin vizibile. Printre acestea, cele musculo-scheletale sunt frecvente și necesită tot efortul de reabilitare al pacientului.
Înțepenirea articulațiilor, „ciocuri” la nivelul coloanei vertebrale
Complicațiile musculo-scheletale ale pacienților cu diabet includ artropatie diabetică la nivelul mâinilor - înțepenirea articulațiilor mici ale degetelor. La nivelul umerilor apare periartrita scapulohumerală, uneori extrem de dureroasă în timpul nopții, afecțiune care ajunge în multe cazuri destul de târziu la partea de recuperare medicală. La nivelul oaselor apare osteoporoza sau hiperostoza scheletală difuză - se formează „ciocuri” la nivelul coloanei, pe vertebre, care ajung să se unească și să se rigidizeze, pacientul nemaifiind capabil să efectueze mișcări de flexie, extensie etc. „Pacienții cu diabet au numeroase comorbidități, inclusiv musculo-scheletale, dar pot ameliora aceste probleme printr-un program de reabilitare fizică”, a explicat doctor Anatoli Covaleov, manager Spitalul Clinic de Recuperare, Medicină Fizică și Balneologie Eforie Nord (EFOSAN).
Scăderea masei musculare se combate prin mișcare
La nivelul mușchilor, la pacienții cu diabet de tip II se instalează atrofia - scăderea masei musculare. Cele mai frecvente riscuri asociate cu aceste comorbidități ale bolii sunt osteoporoza, care are o prevalență mare, și sarcopenia, care este de trei ori mai frecventă la pacienții cu diabet zaharat. Ambele afecțiuni dau osteosarcopenia, care generează un risc crescut de fracturi vertebrale sau periferice. Dacă se adaugă la acești pacienți și fenomenul de polineuropatie (senzitivă sau motorie, cu tulburări de echilibru), crește și mai mult pericolul de căderi și de fracturi, ceea ce înseamnă protezare (în cazul șoldului) sau urmări mult mai serioase dacă este vorba despre afectarea coloanei vertebrale. Iar dacă se instalează problemele musculare, soluția pe care o recomandă specialiștii este mișcarea: persoanele din categoria de vârstă 40-50 de ani ar trebui să facă un program de activitate fizică moderată de minimum trei ori pe săptămână, pentru cei de 50-60 de ani sunt necesare minimum patru zile pe săptămână de activitate fizică, iar pentru cei de peste 60 de ani este de preferat mișcarea zilnică. Activitate fizică moderată înseamnă mers alert - intensitatea trebuie să fie de așa natură încât să nu permită o conversație facilă cu o persoană din imediata apropiere.
Modificările stilului de viaţă pot încetini sau chiar opri progresia bolii
În ultimii 20 de ani, incidența mai multor complicații majore ale diabetului de tip II au scăzut în rândul adulților din întreaga lume, conștientizarea și prevenția fiind elemente determinante ale acestei evoluții. Stilul de viață sănătos poate ajuta la prevenirea bolii, cu atât mai mult dacă există un istoric familial - rude biologice care au avut diabet. Pentru persoanele care au diagnosticul de prediabet, modificările stilului de viață pot încetini sau chiar opri progresia către boală. Un stil sănătos de viață înseamnă consumul de alimente sănătoase (cu conținut scăzut de grăsimi și calorii și mai bogat în fibre - fructe, legume și cereale integrale), mersul de jos, pedalatul, alergarea sau înotul, pierderea câtorva kilograme, după caz, și mai ales menți- nerea unei greutăți optime pentru toată viața (reducerea cu 10% a greutății corporale poate reduce riscul de diabet), evitarea inactivității pe perioade lungi (statul în pat sau pe scaun), renunțarea la fumat, viciu care afectează circulația sangvină.