de Roxana Istudor şi Liviu Rusu
Glaucom este un termen folosit pentru a defini mai multe afecţiuni oculare care au ca efect degradarea nervului optic şi care, netratate, pot duce la deteriorarea vederii şi chiar la pierderea acesteia. Cei mai mulţi pacienţi nici nu ştiu că suferă de glaucom, pentru că este asimptomatic, iar diagnosticul este pus abia când efectele asupra vederii sunt deja ireversibile. Avansul tehnologiei a îmbunătățit mult, în zilele noastre, șansele persoanelor cu glaucom de a avea o viață mai bună.
Depistat la timp, poate fi încetinit
Sănătatea nervului optic este vitală pentru o vedere bună. Glaucomul, afecțiune care implică deteriorarea acestui nerv, poate să apară oricând, dar este mai des întâlnit în cazul persoanelor în vârstă. Pentru că orbirea cauzată de glaucom este ireversibilă, este foarte important să se efectueze regulat controale oftalmologice complete, care includ măsurarea presiunii intraoculare, astfel încât diagnosticul să fie pus în fazele incipiente ale bolii şi medicul să poată recomanda o schemă de tratament adecvată. Dacă glaucomul este depistat la timp, procesul deteriorării vederii poate fi încetinit, cu atât mai mult cu cât un pacient care primeşte un astfel de diagnostic poate avea nevoie de tratament pentru tot restul vieţii. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, această boală este a doua cauză de orbire le nivel mondial.
Presiune intraoculară crescută, din cauze necunoscute
Glaucomul este în continuare obiect de studiu în lumea medicală, întrucât nu se cunosc cauzele exacte care duc la apariţia afecţiunii și implicit nu există un tratament care s-o vindece, ci doar măsuri care să ţină simptomele sub control. Un motiv unanim acceptat ca fiind o posibilă cauză a glaucomului este presiunea intraoculară crescută. Potrivit experților de la Academia Americană de Oftalmologie, ochii produc în permanenţă un lichid transparent (umoare apoasă) care circulă în camera anterioară a globului ocular, cu rolul de a-l hrăni. Atunci când se înregistrează valori mai mari, ochiul produce lichidul, dar nu îl mai poate elimina în aceeaşi măsură, pentru că are loc (din cauze necunoscute) un blocaj. Consecinţa este că fluidul se acumulează în interior, presiunea intraoculară crescută deteriorează nervul optic şi, în timp, duce la orbire.
Vârsta înaintată și anumite afecțiuni cronice, principalii factori de risc
Ca în cazul oricărei alte afecţiuni medicale, există anumiţi factori care favorizează apariţia şi evoluţia glaucomului. Potrivit specialiștilor americani de la Mayo Clinic, cei mai importanți sunt vârsta înaintată (peste 60 de ani), existenţa unor cazuri de boală în familie, a unor afecţiuni cronice (diabet, afecțiuni cardiovasculare - hipertensiune sau hipotensiune arterială), corneea subţire în centru, miopia severă sau hipermetropia, traumele suferite la unul sau la ambii ochi, folosirea timp îndelungat a unor medicamente pe bază de corticosteroizi. Dat fiind faptul că multe dintre formele de glaucom nu au niciun fel de simptome, iar manifestările devin vizibile abia în momentul în care vederea este afectată grav, chiar şi cu tratament, aproximativ 15% dintre pacienţi îşi pierd vederea în 20 de ani de la diagnosticare. Ca urmare, depistarea la timp este esenţială, pentru că orice deteriorare a vederii până la începerea tratamentului este ireversibilă.
Afectează ambii ochi
Glaucomul are o evoluţie lentă, care se întinde pe mai mulţi ani şi afectează mai întâi vederea periferică. Dacă, totuşi, apar unele manifestări, acestea pot include vederea înceţoşată sau observarea de halouri în jurul punctelor luminoase, printre altele. În general, sunt afectaţi ambii ochi, iar pentru unul dintre aceștia, simptomele sunt mai severe. Există și situaţii în care glaucomul are o evoluţie rapidă şi poate cauza, printre altele, durere oculară intensă, stări de greaţă, înroşirea ochilor, durere de cap, vedere înceţoşată. Acestea pot fi semne care să trimită orice persoană la medicul oftalmolog în cel mai scurt timp, pentru ca specialistul să identifice eventualele evoluţii şi să recomande o schemă de tratament. În funcţie de unghiul iridocornean, glaucomul poate fi clasificat în două categorii: cu unghi deschis sau cu unghi închis (în formă cronică sau acută).
Dietă, exerciţii fizice, tehnici de relaxare
Glaucomul poate fi descoperit la o consultație de rutină şi poate fi ținut sub control urmându-se o schemă de tratament adecvată. După ce medicul află istoricul medical al pacientului, urmează o examinare complexă a ochilor, apoi, în funcție de caz, un tratament adecvat și constant. Dat fiind faptul că glaucomul se tratează, în mod special, prin intervenție asupra scăderii presiunii intraoculare, medicul specialist poate recomanda medicaţie administrată local sub forma picăturilor de ochi, tratament adminis- trat oral, cu laser, intervenţii chirurgicale sau scheme combinate. Experţii de la Mayo Clinic mai fac în plus unele recomandări pentru a controla simptomele bolii: dieta sănătoasă, exerciţiile fizice care să ajute la diminuarea presiunii intraoculare, limitarea consumului de cafeină, tehnici de relaxare pentru eliminarea stresului. În ceea ce privește prevenirea, lumea medicală consideră unanim că regularitatea controalelor oftalmologice este esențială pentru depistarea precoce a bolii.