de Roxana Istudor şi Adrian Barna

Clostridium difficile este o bacterie care trăiește în intestin şi provoacă o tulburare intestinală severă. Infecția cu acest patogen apare, de obicei, după utilizarea îndelungată a antibioticelor, iar prezența în organism a bacteriei este asociată cu diareea provocată de utilizarea antibioticelor, dar și cu colita pseudomembranoasă. Potrivit experților, câteva reguli de prevenție pot ține la distanță Clostridium difficile.

Prevalență în creștere la copii

Deși poate apărea la persoanele de orice vârstă, Clostridium difficile este depistată cel mai frecvent la persoanele în vârstă - studiile arată că riscul de a fi infectat cu această bacterie este de zece ori mai mare în cazul celor de peste 65 de ani. De asemenea, femeile sunt mai predispuse decât bărbații. În același timp, unele persoane pot fi doar purtătoare ale bacteriei, fără să se îmbolnăvească vreodată, dar pot răspândi infecțiile. Unele tulpini ale bacteriei pot provoca infecții grave şi la persoanele mai tinere. Pe de altă parte, la copiii cu vârsta mai mică de 5 ani (în special sugari), bacteria Clostridium difficile poate fi detectată în scaun, iar în ultimii ani, patogenul a fost raportat din ce în ce mai des ca fiind o cauză de boală gastrointestinală la copii, cu prevalența infecției în creștere.

Antibioticele distrug bacteriile bune

Bacteria Clostridium difficile este anaerobă, ceea ce înseamnă că nu are nevoie de oxigen pentru a trăi și a se reproduce. Ea poate fi prezentă în sol, apă și fecale. Bacteria pătrunde în organism prin cavitatea bucală şi poate începe să se înmulţească în intestinul subțire, generând toxine care distrug celulele și provoacă diaree apoasă. Principalii factori de risc ai infecției cu această bacterie sunt administrarea de antibiotice, care tind să distrugă o parte din bacteriile bune din corp, internarea în unități de îngrijire pe termen lung, spitale și cămine de vârstnici, unde germenii se răspândesc cu ușurință, iar pacienţii sunt deosebit de vulnerabili la infecții, precum și anumite afecțiuni sau proceduri medicale (boala inflamatorie intestinală, un sistem imunitar slăbit, boală cronică de rinichi, HIV/ SIDA, intervenții chirurgicale abdominale).

Pentru prevenirea infecției cu Clostridium difficile se recomandă evitarea utilizării inutile a antibioticelor, igiena mâinilor, curățenia temeinică a mediului și precauții de contact cu persoanele bolnave

Prezentă în sol, apă şi fecale, bacteria Clostridium difficile pătrunde în organism prin cavitatea bucală şi se înmulţeşte în intestinul subţire

Diaree, crampe, sensibilitate abdominală

Semnele și simptomele infecției cu Clostridium difficile apar, de obicei, în termen de câteva zile de la începerea unui tratament cu antibiotic și în general implică diaree apoasă, de trei ori sau de mai multe ori pe zi, timp de mai mult de o zi, crampe și sensibilitate abdominală. Persoanele care se confruntă cu o infecție severă cu Clostridium difficile au tendința de a se deshidrata și pot avea nevoie de spitalizare, întrucât riscă creșterea ritmului cardiac, insuficiență renală sau inflamarea colonului. Medicul poate solicita sigmoidoscopie flexibilă, teste de scaun, scanări imagistice și, după caz, o tomografie computerizată. Tratamentul în infecția cu Clostridium difficile poate implica oprirea oricărui antibiotic administrat și înlocuirea acestuia cu unul specific infecției, pentru o perioadă de zece zile, și consumul adecvat de lichide. De asemenea, regimul alimentar după tratamentul pentru Clostridium difficile trebuie să conțină și probiotice (alimente fermentate și care conțin fibre solubile, care ajută la reglarea digestiei).