de Roxana Istudor şi Daniel Alexandrescu
Dependenți de rețelele de socializare, foarte sensibili la ce cred cei din mediul virtual despre ei, lăsați pe liste prea lungi de așteptare la cabinetele psihologilor, adolescenții sunt predispuși la a se autodiagnostica cu boli mintale, intrând într-un cerc vicios din care le este apoi extrem de greu să iasă.
„Validați” de… algoritmi?!
Un articol publicat în revista Educational Psychology in Practice explorează fenomenul extinderii autodiagnosticării cu boli mintale care se înregistrează în rândul adolescenților ce consumă conținut înșelător, neprofesionist, de pe rețelele de socializare. De exemplu, există o aplicație populară de social media, cu 1,7 miliarde de utilizatori, care le permite acestora să interacționeze cu videoclipuri scurte în care își pot pune siguri diagnostic de afecțiune mintală fără să mai ajungă la un profesionist. S-a demonstrat că aplicația influențează autodiagnosticarea, în special pentru tulburarea de deficit de atenție (ADHD) și autism. Practic, orice adolescent care este iritabil, lipsit de concentrare poate crede că suferă de o afecțiune mintală și algoritmii utilizați de platformă îl pot „confirma”: personalizează conținutul, creând potențial „ecou” și întărind simple bănuieli prin părtinire. Deși este binecunoscut faptul că acest tip de conținut este predispus la a răspândi dezinformări, fiind excesiv de generalizat sau inexact, adolescenții par inexorabil atrași de ideea de „neurodiversitate” și ajung să creadă că este ceva „la modă” să ai o astfel de afecțiune. Așa că și-o „pun” ei înșiși, după ce sunt „validați” de algoritmi din mediul virtual.
Evită să consulte un specialist, ca să nu fie „deconfirmați”
Din perspectivă neuroștiințifică, se cunoaște faptul că adolescenții tind să prețuiască opiniile colegilor, cum ar fi cele cu care interacționează prin intermediul rețelelor sociale, în detrimentul celor ale adulților. Comportamentul de asumare a riscurilor crește în această perioadă, tinerii părând capabili de foarte multe acțiuni, de toate felurile, de dragul aprobării sociale, percepută ca recompensă. Apartenența la tot mai extinsa masă a celor suspectați sau diagnosticați cu afecțiuni mintale le poate oferi un sentiment de sprijin pe scară largă. În același timp, există și tineri care evită să vadă un specialist, ca să nu fie „deconfirmați”. Iar în goana constantă după atenție, acești tineri, al căror creier nu este încă pe deplin dezvoltat, sunt expuși conținutului care îi îndeamnă să se simtă unici și identificabili prin… afecțiunile neurodivergente.
Liste de aşteptare cu anii pentru consultaţii
La rândul lor, influencerii de pe rețelele de socializare, unii dintre aceștia diagnosticați profesionist cu autism, ADHD sau alte boli de acest tip amplifică trendul, susținând că explozia acestui fenomen este un rezultat al… mai bunei conștientizări. La fel de adevărat este, pe de altă parte, că diagnosticul specializat este rezultatul unor mari cheltuieli și al unor așteptări care descurajează. Numai în Marea Britanie, listele de așteptare pot întârzia diagnosticul cu 40 de săptămâni și pot ajunge la doi ani, iar recomandările finale pot veni și după patru ani, răstimp uriaș pentru orice tânăr. În plus, cum foarte mulți tineri nu își pot permite asistență medicală privată, aceștia se află în fața unei alegeri cu repere dificile: să aștepte foarte mult, să trăiască cu bănuiala sau să se autodiagnosticheze „după ureche” - după conținutul de pe rețelele de socializare.