de Georgiana Mihalcea
Hipertensiunea pulmonară reprezintă gruparea mai multor afecțiuni diferite ce au în comun creșterea presiunii sângelui în arterele pulmonare. Cele mai frecvente sunt cauzate de bolile cronice ale inimii sau ale plămânilor. Doctor Ionescu Alina Elena (medalion), medic specialist cardiolog de la Clinica Wellborn Târgoviște, ne-a mărturisit că doar un număr redus de cazuri prezintă hipertertensiune arterială pulmonară și au o afectare directă a vaselor pulmonare. Acest grup mic de boli poate beneficia de tratament vasodilatator pulmonar prin Program Național. Acestor pacienți li se adaugă și cei cu hipertensiunea pulmonară postembolică cronică inoperabilă.
„Fără tratament, poate duce la insuficiență cardiacă dreaptă”
- Ce este hipertensiunea arterială pulmonară?
- Hipertensiunea arterială pulmonară (HTAP) este o afecțiune cronică ce implică creșterea presiunii în arterele pulmonare. Aceasta determină îngroșarea pereților arterelor și creșterea rezistenței la fluxul sangvin, forțând inima să lucreze mai intens. Fără tratament, poate duce la insuficiență cardiacă dreaptă. HTAP poate fi primară, fără cauză cunoscută, sau secundară altor afecțiuni precum bolile cardiace sau pulmonare.
- Care este prevalența ei la noi?
- Prevalența HTAP în România este greu de estimat, însă se situează între 15 și 50 de cazuri la un milion de locuitori, conform datelor europene. În țara noastră, aceasta este subdiagnosticată, fiind mai frecventă la adulții tineri și la femei.
„Fumatul, obezitatea și expunerea la substanțe toxice pot contribui la dezvoltarea bolii”
- Care sunt factorii de risc cu care se asociază?
- Factorii de risc includ istoricul familial, bolile autoimune (precum scleroza sistemică și lupusul), infecția cu HIV, hipertensiunea portală și afecțiunile cardiace congenitale. Anumite medicamente și drogurile ilicite pot crește, de asemenea, riscul de HTAP. Fumatul, obezitatea și expunerea la substanțe toxice sunt factori modificabili care pot contribui la dezvoltarea bolii.
- Ce simptome ar trebui să ne trimită la medic?
- Simptomele hipertensiunii arteriale pulmonare sunt adesea subtile la început și pot evolua lent, motiv pentru care pacienții și chiar medicii pot trece cu vederea semnele inițiale. Cel mai frecvent simptom este dispneea, adică dificultatea de respirație, care apare inițial la eforturi fizice moderate și, pe măsură ce boala progresează, poate apărea chiar și în repaus. Alte simptome comune includ oboseala excesivă, palpitațiile, senzația de amețeală sau vertij, și episoade de leșin (sincope). Acestea sunt rezultatul incapacității inimii de a pompa eficient sângele prin arterele pulmonare îngustate. În stadiile avansate ale bolii, pacienții pot dezvolta edeme periferice, în special la nivelul picioarelor, din cauza insuficienței cardiace drepte.
„Diagnosticul de HTAP necesită o abordare multidisciplinară”
- Cu ce alte afecțiuni poate fi confundată?
- HTAP poate fi confundată cu alte afecțiuni, în special din cauza simptomelor sale nespecifice. Cele mai frecvente confuzii se fac cu insuficiența cardiacă, mai ales atunci când pacienții prezintă simptome precum dispneea și oboseala. De asemenea, HTAP poate fi confundată cu boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) sau cu astmul, deoarece aceste afecțiuni provoacă, de asemenea, dificultăți de respirație. Alte afecțiuni care pot avea tablou clinic asemănător cu HTAP includ embolia pulmonară cronică, miocardita, pericardita și anemia severă. Este esențial ca medicii să aibă în vedere HTAP atunci când simptomele persistă și nu răspund la tratamentele obișnuite pentru alte afecțiuni respiratorii sau cardiace.
- Cine și cum pune diagnosticul?
- Diagnosticul de HTAP necesită o abordare multidisciplinară și este de obicei pus de un cardiolog sau de un pneumolog, cu experiență în acest domeniu. Procesul de diagnostic începe cu o anamneză detaliată și un examen fizic. Investigarea istoriei familiale, a simptomelor și a eventualelor boli asociate este esențială. Urmează o serie de teste neinvazive, precum electrocardiograma (EKG), care poate arăta semne de hipertrofie a ventriculului drept, și ecocardiografia, care este utilizată pentru a evalua presiunea în arterele pulmonare și funcția inimii. Radiografia toracică poate releva modificări la nivelul plămânilor sau al inimii. Dacă se suspectează HTAP, se va efectua un cateterism cardiac drept, care rămâne standardul de aur pentru diagnostic. Această procedură permite măsurarea directă a presiunii în arterele pulmonare și evaluarea severității bolii. Alte investigații pot include teste de laborator, teste de mers pe jos de șase minute pentru a evalua capacitatea funcțională a pacientului și tomografie computerizată (CT) sau rezonanță magnetică nucleară (RMN) pentru a exclude alte cauze ale simptomelor.
„Este recomandată o dietă echilibrată, săracă în sare, exerciții fizice moderate și evitarea absolută a fumatului”
- Ce variante de tratament sunt?
- Tratamentul include medicamente pentru dilatarea vaselor de sânge și reducerea presiunii arteriale pulmonare, precum blocantele receptorilor de endotelină și inhibitorii de fosfodiesterază-5. În cazuri avansate, se poate recurge la intervenții chirurgicale, inclusiv transplant pulmonar, însă aceste opțiuni sunt rezervate pacienților care nu răspund la tratamentul medicamentos.
- Se recomandă anumite schimbări ale stilului de viață?
- Da, schimbările stilului de viață sunt esențiale. Este recomandată o dietă echilibrată, săracă în sare, exerciții fizice moderate și evitarea absolută a fumatului. Gestionarea stresului și evitarea efortului fizic intens sunt, de asemenea, importante. Femeile cu HTAP trebuie să discute cu medicul despre riscurile asociate sarcinii.
„Prevenirea este dificilă, mai ales în cazurile idiopatice”
- La ce unități medicale îi sfătuiți pe oameni să meargă pentru depistarea precoce?
- Pentru diagnosticarea și gestionarea HTAP, este esențial ca pacienții să se adreseze centrelor medicale specializate în tratarea și dignosticarea acesteia. În România, există câteva centre de referință în orașe precum București, Cluj-Napoca, Targu-Mures, Timișoara și Iași, care dispun de echipe multidisciplinare.
- Poate fi prevenită în vreun fel?
- Prevenirea HTAP este dificilă, mai ales în cazurile idiopatice. Gestionarea bolilor asociate, evitarea factorilor de risc precum fumatul și utilizarea necorespunzătoare a medicamentelor pot reduce riscul. Educația pacienților și a personalului medical este esențială pentru depistarea precoce și intervenția timpurie.
„Speranţa de viaţă depinde de mai mulţi factori“
- Ce speranță de viață au pacienții după ce a fost descoperită boala?
- Speranța de viață a pacienților cu HTAP s-a îmbunătățit semnificativ în ultimele decenii datorită avansului în diagnostic și tratament. În trecut, pacienții cu HTAP aveau o speranță de viață limitată, de obicei în jur de doi-trei ani după diagnostic. În prezent, datorită noilor terapii și a îngrijirii multidisciplinare, mulți pacienți trăiesc mult mai mult, iar unii pot avea o calitate a vieții aproape normală pentru mai mulți ani. Speranța de viață depinde de mai mulți factori, inclusiv de cauza HTAP, de severitatea simptomelor la momentul diagnosticului, de răspunsul la tratament și de prezența altor afecțiuni care pot complica evoluția bolii.