de Claudia Stan

Tumorile renale au devenit din ce în ce mai răspândite în societatea modernă, oamenii fiind „bombardaţi” cu produse pline de chimicale imposibil de procesat de organism. De acest teribil flagel suferă atât adulţi, cât şi copii! Din fericire, medicina din zilele noastre ne oferă posibilitatea de a scăpa de astfel de tumori prin intervenţii chirurgicale. Domnul doctor Cristian Iulius Surcel (foto), medic urolog specialist la Centrul de Chirurgie Urologică, Dializă şi Transplant Renal Fundeni, ne va spune câteva cuvinte despre cum putem preveni sau depista tumorile renale.

Tehnici în stadiu experimental
- Tumorile renale sunt din ce în ce mai răspândite, dar cât de departe a ajuns medicina în vindecarea lor?
- Tumorile renale reprezintă principala cauză de mortalitate, prin cancer, din patologia aparatului urogenital, fiind de două ori mai mare decât cea raportată în tumorile vezicale şi depăşind de trei ori pe cea din cancerul de prostată! Această agresivitate evolutivă a transformat tratamentul cancerului renal într-un adevărat „poligon de tragere”, în care au fost încercate o multitudine de opţiuni terapeutice, în cele din urmă, practic, puţine s-au impus ca fiind eficiente pe termen lung. De exemplu, o serie de tehnici minim invazive de tratament în tumorile renale, cu prezervarea parenchimului, se află încă în stadiu experimental, datele pe termen lung lipsind, iar momentul în care vor fi acceptate ca reprezentând adevărate opţiuni terapeutice nu este încă foarte aproape.

În România, cancerul renal este detectat tardiv
- Cum putem afla din timp despre riscul unei astfel de tumori?
- În ultimii ani, deşi incidenţa cancerului renal a crescut semnificativ la nivel mondial, majoritatea tumorilor sunt detectate în stadii precoce, ceea ce face ca tratamentul conservator să fie efectuat cu viză curativă. Folosirea pe scară largă a ecografiei abdominale de screening, dublată de evaluarea prin examen computer-tomograf a leziunilor astfel decelate, reprezintă achiziţiile imagistice de diagnostic ce au avut drept consecinţă schimbarea tabloului clinic al tumorilor renale. Astfel a apărut noţiunea de incidentalom, întrucât cancerul renal este adesea detectat incidental în ţările cu un sistem medical riguros şi eficient. Din nefericire, în statistica centrului nostru, din 1.600 de tumori renale operate în ultimii cinci ani, doar aproximativ 10% dintre ele au fost detectate în urma unui examen efectuat în cadrul unui program de screening sau pentru afecţiuni ale altor organe. În acelaşi timp, incidenţa cancerului renal avansat şi metastatic în clinica noastră depăşeşte 76% din numărul total al pacienţilor operaţi.

Intervenţia chirurgicală, singura opţiune
- Ce remedii există? Putem vorbi despre un triumf asupra bolii?
- Singurul tratament ce s-a dovedit eficient în tumorile renale îl reprezintă cel chirurgical. Putem afirma astăzi, fără echivoc, că terapia oncologică medicală este ineficientă, rezultatele ei fiind încurajatoare doar în stadiile terminale, moment la care chirurgia cu viză curativă nu mai este posibilă. În schimb, în toate celelalte stadii de evoluţie ale tumorilor renale, tratamentul chirurgical oncologic, invaziv, îşi găseşte eficienţa, fiind unicul responsabil de ratele de supravieţuire excelente raportate la cinci şi la zece ani de centrele cu experienţă în domeniu. Etalonul cu care se compară orice altă manevră sângerândă, fie deschisă, laparoscopică sau minim invazivă, îl reprezintă nefrectomia radicală, standardul de aur terapeutic pentru tumorile localizate sau local avansate.

Tipul operaţiei, în funcţie de gravitatea bolii
- Cât de complicate sunt operaţiile de îndepărtare a tumorilor?
- În 1993, doctor Novick a împărţit indicaţiile operaţiilor conservatoare pentru cancer renal în două grupe majore: imperative şi elective. Indicaţiile imperative cuprind următoarele categorii de pacienţi:
1. Cei cu cancer renal dezvoltat pe rinichi unic (chirurgical, funcţional sau congenital). Nefrectomia radicală ar aduce această grupă de pacienţi la condiţia de anefrici, cu necesitatea imediată a instituirii unui program de substituţie a funcţiei renale (hemodializă sau dializă peritoneală);
2. Pacienţi cu cancer renal sincron bilateral;
3. Cei cu cancer renal, dar cu rinichiul opus afectat: concomitent (rinichi mic, hipoplazic, pielonefritic etc.) sau de o condiţie potenţial evolutivă, ce-i ameninţă funcţia în viitor (litiază, pielonefrită cronică, stenoză de arteră renală, megaureter, hidronefroză congenitală, reflux vezico-ureteral etc.) şi, nu în ultimul rând, de o condiţie generală (diabet zaharat, HTA), ce are ca rezultantă în timp nefroangioscleroza şi insuficienţa renală consecutivă.
Decizia de intervenţie chirurgicală conservatoare la această grupă de pacienţi impune o responsabilitate deosebită, întrucât, la aceste cazuri, nefrectomia radicală este curativă în aproape 100% din cazuri, cu morbiditate operatorie foarte mică. Trebuie menţionat în acelaşi timp că riscul dezvoltării cancerului pe rinichiul opus normal este de 1,5%-2% din totalitatea acestei grupe de pacienţi.

- Care sunt tipurile de intervenţii la care sunt supuşi bolnavii?
- Chirurgia conservatoare renală presupune patru tipuri de intervenţii: enucleerea, enucleorezecţia, rezecţia cuneiformă şi nefrectomia parţială propriu-zisă. Toate aceste tipuri de intervenţii sunt efectuate în funcţie de alegerea şi de experienţa chirurgului, depinzând de caracteristicile tumorii (mărime, localizare, stadiu).