de Claudia Stan

Asociaţia Română de Psihiatrie Comunitară şi compania farmaceutică Bristol-Myers Squibb au organizat cursul „Cum să scriem despre bolile mintale”, în cadrul căruia câţiva specialişti în domeniu au vorbit deschis despre afecţiunile psihiatrice. Cu această ocazie a fost lansat site-ul oficial despre sănătatea mintală www.dialogsanatatemintala.ro, fiind o sursă reală de informare pentru pacienţi, dar şi pentru personalul medical implicat în tratament. Cu această ocazie am rugat-o pe conferenţiar doctor Maria Ladea, psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Profesor Doctor Alexandru Obregia”, să ne spună câteva cuvinte despre gravitatea problemelor psihice.

„Se transmite genetic!”
- Cât de afectaţi sunt românii de diverse patologii psihologice, comparativ cu cetăţeni ai altor ţări?
- La noi, abia au început să apară rezultatele studiilor în acest caz. De cele mai multe ori ne raportăm la SUA şi la Europa, deoarece avem o cultură apropiată lor.

- Dezechilibrele psihice au de multe ori ca finalitate un act suicidal. Care ar fi motivele?
- Poate fi vorba despre un suicid din pricina depresiilor, schizofreniei, alcoolismului etc. Totodată există persoane care au dezechilibre psihice şi se pot îmbolnăvi de probleme somatice, iar multe dintre afecţiuni necesită o îngrijire atentă din partea bolnavului. De exemplu, un om care suferă de depresie, dar are şi diabet va fi mai puţin atent cu glicemia şi cu respectarea tratamentului, ceea ce poate duce la moarte.

- Care sunt cel mai des întâlnite cauze pentru care oamenii apelează la sfaturile psihologilor?
- Patologiile sunt foarte diferite. Dacă ne referim la depresie (cea mai frecventă, cea mai răspândită boală psihică), există un factor psihotraumatizant sau un stres cronic. În multe cazuri sunt nişte modificări neuropsihologice la nivelul substanţelor ce transmit semnale între neuroni. Acestea pot explica de ce depresia poate apărea chiar dacă nu mai există un motiv evident. Depinde foarte mult şi de vulnerabilitatea unei persoane, şi de experienţa de viaţă, de tot ce a trăit până la declanşarea depresiei. Tulburarea bipolară, depresia, schizofrenia şi alte tulburări psihice au o agregare familială ce ţine de genă. Dacă avem părinţi cu astfel de tulburări, există riscul de a se transmite mai departe.

„În cazurile uşoare se poate face doar psihoterapie”
- Cum putem preveni apariţia acestora? Le putem evita?
- O dată ce ţi s-a întâmplat să cazi în depresie, poţi considera acest lucru un semnal de alarmă. Atunci când cineva constată că este vulnerabil trebuie să încerce să găsească modalităţi de a se adapta pentru viitor, astfel încât la următoarele faze să nu mai reacţioneze la fel. Tratamentul medicamentos în cazurile severe este eficient. Abia după începerea acestuia poate fi făcută şi psihoterapia. În cazurile de depresie uşoară se poate face doar psihoterapie. Cele mai bune rezultate, conform statisticilor, sunt atunci când cele două se combină.

- Cum ar trebui să se comporte membrii unei familii în care există o persoană cu probleme psihice?
- Dacă este vorba despre o persoană cu demenţă, este necesară multă răbdare, să se vorbească încet, rar, să fie cât mai clari, dar mai ales să nu o contrazică. În cazurile de depresie trebuie să încerce să îi menajeze, dar asta nu înseamnă că trebuie să îi pună sub un clopot de sticlă, pentru că atunci când bolnavii ies pe uşă nu îi mai protejează nimeni. De cele mai multe ori, familia acceptă cu greu un astfel de diagnostic, iar asta poate îngreuna procedura tratamentului.

- Din păcate, românii fac des confuzia dintre psiholog şi psihiatru. Cum ar trebui să îşi dea seama la care dintre cei doi să apeleze?
- În primul rând, trebuie să existe o bună comunicare cu medicul de familie, care va şti către cine să îndrume pacientul. Dacă o persoană se duce la un psiholog, acesta îşi va da seama dacă este de competenţa sa sau nu, redirecţionând-o mai departe către un psihiatru. Ca o informaţie, să ştiţi că unii psihiatri au şi pregătire de psiholog. Mulţi însă preferă să se ducă direct la psiholog, fiindu-le teamă de psihiatri.

„Mulţi tineri se gândesc la moarte”
- Sunt tot mai multe cazuri de sinucidere în rândul adolescenţilor. Ce i-ar putea determina să recurgă la un asemenea gest?
- Nu ştim, pentru că nu putem generaliza. Încă nu ne putem da seama dacă aceste lucruri s-au întâmplat dintotdeauna sau au explodat acum, din cauza mediatizării tot mai intense şi a accesului la informaţii. Oricum, depinde de la caz la caz. Persoanele care recurg la un asemenea gest poate că erau deprimate, retrase, se simţeau izolate, aveau gânduri sau idei negre. Este bine să iei în seamă atunci când vezi pe cineva din jurul tău măcinat de probleme sau care dă semnale că ar recurge la sinucidere. Mulţi tineri se gândesc la moarte până ce ajung să pună în aplicare gestul fatal.

- Ar trebui să fie dată o lege care să determine fiecare şcoală să aibă un psiholog la dispoziţia elevilor?
- Ar fi un lucru bun, însă un astfel de psiholog ar trebui să aibă pregătirea necesară referitoare la adolescenţi, pentru că este ceva mai special. Eu am lucrat un an la Paris cu adolescenţi şi ştiu că este necesar să sesizezi anumite lucruri, pentru că unele tulburări de comportament pot fi tulburări de personalitate. Depresia, care este foarte des întâlnită în rândul adolescenţilor, poate fi tratată din timp, consumul de alcool şi de droguri, la fel. Este necesară o astfel de pregătire şi pentru profesori, dar primordială este implicarea familiei…