de Elena Şerban
Începând din 2007, 2 aprilie a fost declarată Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului. Afecţiune pe care mulţi părinţi nu ştiu cum să o gestioneze, autismul nu se tratează ca orice altă boală, doar la medic. E nevoie atât de supravegherea unui psiholog, cât şi de ajutorul permanent al membrilor familiei copilului. Psiholog Anca Neagu (foto), preşedintele Asociaţiei de Terapie Comportamentală Aplicată (ATCA), a oferit câteva sfaturi părinţilor ai căror micuţi sunt autişti.
„Intervenţia timpurie are cele mai bune rezultate”
- Ce este autismul?
- Autismul este o dereglare neurobiologică ce afectează funcţionarea creierului. În absenţa unor semne biologice, afecţiunea poate fi diagnosticată doar prin observarea comportamentului copilului şi obţinerea unui istoric complet de la părinţi. Este important ca ei să ştie că intervenţia timpurie are cele mai bune rezultate. Cu cât vremea trece şi copilul înaintează în vârstă, simptomele prezente în tulburările de dezvoltare se amplifică. Autismul poate apărea în toate tipurile de familii, indiferent de mediul social, rasă sau etnie, şi afectează dezvoltarea normală a creierului în ariile responsabile cu funcţia de comunicare, interacţiune socială şi funcţionare cognitivă.
- Cât de devreme se poate diagnostica?
- Perioada maximă de dezvoltare a creierului uman este între 0 şi 3 ani, fapt ce sugerează că în acest interval trebuie să se înceapă intervenţia terapeutică. Diagnosticarea înainte de 2 ani este foarte greu de realizat, pentru că dezvoltarea copiilor diferă de la caz la caz. Copiii de 2 ani cu autism diferă foarte mult de la un caz la altul. De exemplu, unii sunt distanţi şi neafectuoşi, alţii sunt foarte sociabili, unii par că se dezvoltă normal până la 2 ani, apoi regresează.
„În cazurile severe, copilul se poate răni singur”
- Cum îşi dau părinţii seama că micuţul lor ar putea să sufere de această boală?
- Caracteristicile principale ale unui copil cu autism sunt: lentoare în înţelegerea mesajelor, dificultăţi la limbajul receptiv şi expresiv, probleme în sfera senzorială, comportamente nepotrivite din punct de vedere social sau comportamente în exces (autostimulări, ţipete etc.), incapacitate sau greutate în stabilirea contactului vizual, probleme de somn, mişcări ciudate ce implică diferite părţi ale corpului, insensibilitate la durere sau, dimpotrivă, una exagerată. În cazuri severe, copilul se poate răni singur. Dacă micuţul prezintă câteva dintre simptome, dar foarte rar, motivele de îngrijorare sunt minime. Dacă, dimpotrivă, micuţul se manifestă frecvent şi intens, este cazul ca părinţii să apeleze la ajutor specializat.
- Ce trebuie să facă părintele unui copil cu această afecţiune?
- Pentru a înţelege cu ce se confruntă un copil care suferă de autism, imediat după diagnosticare este recomandat ca părinţii să afle cât mai mult despre această boală. De asemenea, este foarte important ca adulţii să înţeleagă tulburările ce se petrec în sfera comunicării şi a limbajului, a socializării, autoservirii, jocului, somnului şi alimentaţiei, în sfera cognitivă etc. Discuţiile şi întâlnirile cu alte familii aflate în aceeaşi situaţie sunt extrem de importante. ATCA îi poate ajuta pe părinţi să afle ce trebuie făcut în momentul în care copilul lor a fost diagnosticat cu o astfel de tulburare. De altfel, în cadrul asociaţiei, am înfiinţat un centru de consultanţă, evaluare şi terapie pentru copiii cu tulburări din spectrul autist. Printre serviciile oferite se numără: evaluarea copiilor, intervenţie (terapie comportamentală, terapie ocupaţională - şedinţe individuale, dar şi în grupuri de câte trei sau patru micuţi), grupuri de socializare, consilierea psihologică a familiei copilului cu tulburări de acest gen şi terapie logopedică. Mai multe detalii puteţi găsi pe site-ul www.asociatiatca.ro.
- Nu reacţionează atunci când i se acordă atenţie;
- Zâmbeşte rar sau deloc;
- Nu întinde mâinile atunci când părinţii vor să îl ia în braţe;
- Evită contactul vizual;
- Este dificil de calmat când plânge;
- Plânge fără un motiv, iar aceste episoade durează o perioadă mare;
- Nu răspunde când este strigat;
- Nu aduce obiectele indicate;
- Nu răspunde la instrucţiuni;
- Nu imită ceea ce faceţi;
- Nu priveşte spre un obiect pe care îl indicaţi;
- Nu încearcă să vă atragă în activităţile lui;
- Lipseşte comunicarea
- Nu imită;
- Aveţi impresia că nu aude;
- Nu reacţionează la anumite tonalităţi ale vocii.
- Are o hipersensibilitate la sunete, unele dintre ele provocându-i crize de plâns şi nimic nu îl calmează;
- Nu urmăreşte cu privirea persoanele sau obiectele care se mişcă în câmpul lui vizual;
- Nu îi place să fie atins;
- Pare insensibil la durere.
- Are comportamente repetitive faţă de unele obiecte;
- Are anumite reacţii corporale repetitive, cum ar fi bătutul din palme sau legănatul;
- Manifestă aversiune faţă de schimbări;
- Când este dus într-un loc necunoscut nu manifestă interes pentru explorarea mediului;
- Uneori este autoagresiv sau agresiv cu cei din jur;
- Merge pe vârfuri;
- Prezintă probleme de alimentaţie şi probleme ale somnului;
- Îşi fixează privirea spre un punct fix şi o menţine mai mult de un minut;
- A încetat să mai rostească anumite cuvinte pe care înainte le utiliza;
- Nu doreşte să folosească cuvinte cu sens de comunicare;
- Ecolalia (repetarea la nesfârşit a unor sunete, cuvinte etc.);
- Nu manifestă nevoia de afecţiune.
- Până în 2007, autismul nu era recunoscut în cazul persoanelor trecute de 18 ani;
- După 2007 s-a recunoscut diagnosticul şi la adulţi, însă numai în cazul celor care suferă şi de retard mintal;
- Sunt mai mult de 3.800 de autişti înregistraţi oficial, însă numărul exact nu e cunoscut;
- Lunar, costul terapiilor necesare unui autist se ridică la aproximativ 1.500 de euro.
- În România, la fiecare şapte ore şi jumătate se naşte un copil autist.
De reţinut!
- Statisticile internaţionale realizate începând cu anii ‘90 arată că unul din 150 de copii suferă de autism. Afecţiunea este mai des întâlnită decât cancerul, diabetul şi SIDA.
- Autismul este diagnosticat de patru ori mai des la băieţi decât la fete.