de Adi Văduva

Nicio intervenţie chirurgicală nu este mai încărcată de mister şi mai plină de legende decât cea de deviaţie de sept. Doctor Claudiu Manea (foto), medic ORL la clinica de specialitate de la Spitalul Sfânta Maria, ne-a adus lămuriri cu privire la cauzele apariţiei acesteia, dar şi legate de netratarea ei.

Duce la faringite şi amigdalite
- Ce este deviaţia de sept?
- Înainte de a vorbi despre deviaţia de sept trebuie să înţelegem ce este septul nazal - şi anume, peretele care desparte în mod perfect cele două fose nazale în două cavităţi simetrice. În realitate, aproximativ 70% dintre oameni au abateri de la linia mediană a septului nazal. Cea mai frecventă dintre cauze este diferenţa de creştere dintre os şi cartilajul nasului. În perioada de creştere a organismului, cartilajul se dezvoltă mai repede şi, neavând cum să se ducă nici sus, nici jos, nici în faţă, nici în spate, el se ondulează pe lateral. O altă cauză sunt traumatismele nazale.

- Ce neplăceri implică deviaţia de sept?
- Pacienţii trebuie să ştie faptul că respiraţia nazală este foarte importantă pentru buna funcţionare a organismului în general. Respiraţia nazală are trei virtuţi esenţiale: umidifierea, purificarea şi încălzirea aerului inspirat. Gândiţi-vă cât praf am inspira noi dacă nu s-ar opri în mucoasa nazală. Apoi, umidifierea este importantă, pentru că schimburile gazoase de la nivelul alveolei pulmonare nu se pot face dacă oxigenul nu ajunge acolo în formă lichidă. Legat de a treia funcţie, trebuie să vă imaginaţi o temperatură de –20°C. Pentru ca acel schimb gazos de care vorbeam mai devreme - oxigen/dioxid de carbon - să se realizeze la nivel optim, aerul inspirat trebuie să aibă 37°C. Deci, mucoasa nazală trebuie să-l încălzească, în acest caz, peste 50°C. Când nasul este înfundat încep să apară probleme la tractul respirator inferior şi, pentru că respiră pe gură, pacienţii fac mult mai des faringite sau amigdalite.

Auzul poate fi afectat iremediabil
- Cum sunt afectate sinusurile?
- Nasul comunică însă cu sinusurile paranazale prin nişte orificii naturale de drenaj, foarte înguste, milimetrice şi chiar submilimetrice. Proasta ventilaţie a sinusurilor determină apariţia rinosinuzitelor.

- Dar urechile?
- Cred că cititorii ştiu de trompele lui Eustachio, care fac legătura între urechi şi nas. Dacă aerul nu pătrunde corespunzător prin fosele nazale, urechea medie nu este bine ventilată. Acest lucru duce, în timp, la disfuncţia tubară, adică proasta funcţionare a trompei lui Eustachio. De aici pot rezulta otite - otită medie seroasă, adică acumulare de lichid la nivelul urechii medii. Dacă nu este tratată, aceasta se poate croniciza, lichidul transformându-se în mucus, care nu se poate scoate decât prin drenaj chirurgical. Presupunând că pacientul nu se prezintă la medic nici în această etapă, otita mucoasă degenerează în otită fibroadezivă. Aceste leziuni sunt definitive, ireversibile, şi pot afecta toată viaţa urechea medie şi deci auzul.

Pacienţii sforăie şi obosesc mai repede
- Sforăitul este tot de la deviaţia de sept?
- Da. Un pacient care respiră prost pe nas sforăie. Ulterior, acest sforăit poate degenera în aşa-numitul sindrom de apnee în somn. Vălul palatin flasc se lipeşte de peretele posterior faringian şi obstrucţionează respiraţia. Astfel, pacientul are perioade de secunde, zeci de secunde, mergând chiar până la minute, în care nu respiră. De pe urma lipsei de oxigen, prima care are de suferit este celula nervoasă. De aici se ajunge la problemele cerebrale sau de inimă - infarct miocardic.

- Obosesc mai repede cei care au deviaţie de sept?
- Evident. Dacă se respiră pe gură, oxigenul nu mai este absorbit cum trebuie, iar o lipsă de oxigenare a sângelui duce la stări de oboseală. Apoi, dacă apare fenomenul de apnee în somn, aceşti oameni nu se odihnesc aşa cum trebuie.
Operaţia se realizează la orice vârstă şi în orice anotimp

- Cum se tratează deviaţia?
- Fiind vorba despre o malformaţie anatomică, singurul tratament eficient este cel chirurgical. Totuşi, nu toate deviaţiile de sept se operează. Dacă 70% dintre persoane au deviaţie de sept, asta nu înseamnă că trebuie să se opereze toate. Se intervine numai în cazurile în care aceste probleme împiedică buna funcţionare a nasului.

- Ce condiţii trebuie să îndeplinească un pacient pentru a fi apt de o astfel de operaţie?
- Operaţia în deviaţia de sept se face atunci când e nevoie, indiferent de vârsta pacientului sau de anotimp. Evident că ar fi mai bine să se realizeze după definitivarea perioadei de creştere, în general după împlinirea vârstei de 18 ani.

- Se foloseşte laserul?
- În mod obişnuit, deviaţia de sept nu se operează cu laserul. Acesta se poate folosi numai pentru vaporizarea unor mici creste septale. Se mai poate interveni sub control endoscopic, însă se prelungeşte timpul de operaţie.

- Odată operat de deviaţie de sept, există riscul unei recidive?
- Deviaţia de sept nu recidivează. Dacă intervenţia a fost făcută după încetarea perioadei de creştere, singura cauză a apariţiei unei noi deviaţii este un traumatism nazal.

Apa de mare şi serul fiziologic fac minuni
- Ce trebuie să facă pacientul după ce pleacă acasă în urma intervenţiei?
- În primul rând, să nu răcească, deoarece o viroză respiratorie poate duce la o infecţie. Apoi, trebuie să aibă grijă să nu se lovească. Eu le mai recomand pacienţilor să-şi facă toaleta nazală cu apă de mare sau cu ser fiziologic. Este indicat să curăţăm nasul dimineaţa şi seara pentru a îndepărta impurităţile din aer - aşa cum ne spălăm pe dinţi, trebuie să ne educăm să igienizăm şi nasul.

- Ce medicamente trebuie să ia pacientul după operaţie?
- Postoperator se administrează un banal tratament antibiotic pentru prevenirea oricăror infecţii, care trebuie urmat maximum patru-cinci zile. În rest, trebuie doar un tratament local pentru curăţarea secreţiilor postoperatorii.

Intervenţia se efectuează sub anestezie

Operaţia de deviaţie de sept se face sub anestezie. Aceasta se realizează local, la nivelul septului nazal. Pentru pacienţii mai sensibili se utilizează anesteziile potenţate intravenos (persoana nu este adormită complet, iar ulterior prezintă o amnezie retrogradă şi nu-şi aduce aminte nimic din ce s-a întâmplat în timpul operaţiei). Există şi anestezia generală, când pacientul este intubat şi adormit complet. Dacă malformaţia este în zona osoasă, se vor folosi şi dalta şi ciocanul. După efectuarea intervenţiei, pacienţii trebuie să stea cu nişte tampoane în nas, care au rolul de a opri sângerarea postoperatorie, dar şi de a ţine pe linia mediană septul nou-construit. Acesta are nevoie, pentru consolidare, de o perioadă între 24 şi 48 de ore. După ce se scot tampoanele, pacientul este chemat la spital câteva zile pentru a i se face toaleta foselor nazale.

Important! Operaţia de deviaţie de sept nu este una estetică, nu se modifică semnificativ forma nasului, ci este o intervenţie funcţională, în urma căreia pacienţii vor respira mai bine. Ea nu trebuie amânată dacă medicul specialist a recomandat intervenţia.