de Cătălina Tăgârţă
Fiindcă ştiu destul de puţine lucruri despre boala Parkinson, oamenii o asociază adesea cu tremorul. Afecţiunea apare, de obicei, după vârsta de 50-60 de ani, nu poate fi prevenită şi, din păcate, poate fi ameliorată numai în mică măsură. Cu ajutorul tratamentului, pacientul îşi poate duce viaţa şi activitatea profesională cât mai aproape de normal. Doctorul George Popescu-Tismana (foto), medic primar neurolog la Centrul Medical Mediclass, din Bucureşti, ne-a spus mai multe despre această afecţiune.
„Cauzată de lipsa unor neurotransmiţători din creier”
Legătura între boală şi factorii de risc este încă în cercetare. „Parkinson este o boală cronică, cauzată de lipsa unor neurotransmiţători ce nu se mai produc în creier din cauza distrugerii unor celule din structurile de la baza acestuia. Factorii de risc bănuiţi sunt: cei genetici, vârsta, toxinele din mediul înconjurător sau radicalii liberi - antioxidanţii. Există două forme de sindrom parkinsonian sau extrapiramidal: una numită hiperton hipochinetic, care este fără tremor, dar cu înţepenirea corpului, şi alta numită hiperton hiperchinetic, care se manifestă doar prin tremor”, ne-a spus doctorul Popescu-Tismana. Însă tremurăturile prezentate de pacienţi nu sunt date întotdeauna numai de boala Parkinson. „De exemplu, mai există un sindrom asemănător în inducţia medicamentoasă, dat de neurolepticele folosite în psihiatrie, de leziuni multiple vasculare în emisferele cerebrale - lacunarism cerebral -, de acumularea de lichid în ventriculii cerebrali şi altele, în care se aplică un tratament specific bolii sau pur şi simplu n-au tratament - fără să pericliteze viaţa bolnavului”, ne-a mai explicat medicul neurolog.
„Se remarcă reducerea balansării braţelor”
E important ca familia şi apropiaţii să recunoască simptomele de timpuriu şi să-l îndrume pe bolnav să meargă la medic. „Afecţiunea se manifestă prin tremor, oscilaţii lente şi regulate ale mâinilor, braţelor, de o parte sau de ambele părţi ale corpului, dar numai când persoana este trează, în mers sau în repaos, ele dispărând în timpul somnului. De la început se remarcă o rigiditate musculară, reducerea balansării braţelor pe lângă corp în timpul mersului, generând cu timpul oboseală musculară sau chiar o anchilozare a unor articulaţii. De asemenea, mişcările sunt încetinite, limitate - simptom numit bradichinezie - inexpresivitatea muşchilor feţei - facies fijat, «masca parkisoniană» - şi rigiditatea musculaturii gâtului, ceea ce face ca vorbitul şi înghiţitul să se realizeze cu dificultate. Mai apare greutate în deplasare şi în menţinerea echilibrului, merge aplecat în faţă, cu paşi mici, de parcă îşi caută centrul de greutate″, a mai completat doctor George Popescu-Tismana.
„Somnul face să dispară tremorul”
Boala poate debuta unilateral sau bilateral şi este la fel de frecventă în rândul bărbaţilor şi al femeilor. „Somnul face să dispară tremorul din orice categorie. În plus, dexteritatea şi coordonarea mişcărilor sunt diminuate, scrisul devine cu caractere mici, pacientul se îmbracă mai greu şi ia masa cu dificultate. Un semn care poate da de bănuit constă în crampele musculare nejustificate ce apar la nivelul labei piciorului. Alte schimbări constau în: o piele mai grasă, constipaţie, apariţia transpiraţiei, scăderea tensiunii arteriale, uneori apar chiar tulburări ale somnului, senzaţie de anxietate, depresie şi oboseală”, a explicat medicul. Unul din trei pacienţi cu Parkinson poate dezvolta demenţă şi confuzie, similare bolii Alzheimer. Maladia Parkinson mai poate fi generată de tulburări circulatorii vasculare cerebrale cronice, care duc la o sărăcire neuronală în structura creierului. În cazul în care tremorul apare la vârste fragede, de până la 25 de ani, nu-i vorba despre boala Parkinson, ci simptomele pot aparţine unor afecţiuni eredo-degenerative, ereditare în cea mai mare parte.
Diagnosticul, pus de medicul neurolog
Diagnosticul este în general clinic şi aparţine medicului neurolog, nu există investigaţii de laborator deosebite, iar una din ele, cum ar fi PET, este foarte scumpă. „De asemenea, în ultimul timp, RMN aduce informaţii directe şi indirecte despre leziunile secundare vasculare sau ale circulaţiei lichidului cefalorahidian şi poate elimina cauze tumorale”, a mai spus neurologul.
„Bolnavul are nevoie de un spaţiu special”
Potrivit medicului, tratamentul bolii Parkinson cu sindrom hiperton hiperchinetic (cu tremor) trebuie început cu medicamente cum ar fi cele nondopaminergice (selegin sau amantadină) sau/şi anticolinerice. Pacienţii cu sindrom hiperton hipochinetic au nevoie de la început de medicamente dopaminergice (levodopa), care să suplinească lipsa transmiţătorilor din structurile profunde ale creierului. „Dozele tratamentului medicamentos variază în funcţie de vârstă, simptome şi răspunsul pacientului la acestea. În general, bolnavul nu trebuie să se interneze la spital, dar, având în vedere inabilităţile create de boală, acesta are nevoie acasă de un spaţiu în care să se descurce cât mai bine. În plus, legătura cu medicul neurolog trebuie să fie permanentă şi sinceră, pentru că dozele trebuie adaptate pentru ameliorarea simptomatologiei şi mai ales pentru prevenirea efectelor lor secundare - fenomenul «on-off»: agitaţie, insomnii, halucinaţii”, a mai spus doctor Popescu-Tismana.
Tratamentul se asociază cu o dietă completă şi complexă, sănătoasă, însoţită de exerciţii fizice şi uneori fizioterapie sau şedinţe de logopedie care pot fi de folos. „Dacă boala nu afectează intelectul şi nu împiedică activităţile fizice, bolnavii îşi pot desfăşura în continuare activitatea profesională. În ceea ce priveşte familia, aceasta trebuie să-l integreze pe pacient în parametrii vieţii normale, ca să nu sufere”, mai subliniază specialistul.
- Tratamentul chirurgical se practică tot mai rar în boala Parkinson şi are rezultate incerte.