Main menu

header

19-07-1de Cătălina Tăgârţă

Testul de sarcină iese pozitiv, analizele de sânge indică o sarcină... Şi totuşi, acestea nu sunt suficiente ca să staţi liniştită. Este indicată o ecografie pentru a vă asigura că vă includeţi în categoria viitoarelor mămici, şi nu printre cele 2% cazuri de femei care au o sarcină extrauterină, numită şi ectopică. Doctor Marius Mîndroc (foto), medic rezident obstetrică-ginecologie la Spitalul Elias din Capitală, vă oferă mai multe informaţii despre această situaţie, ce reprezintă un pericol pentru sănătate.

„E împiedicată localizarea oului în uter”
- Ce ne puteţi spune despre sarcina extrauterină?
- În mod normal, fecundaţia se face în treimea externă a trompei uterine, determinând ulterior migrarea oului în cavitatea uterină în cinci-şase zile. Multitudinea de factori anatomici şi funcţionali ce împiedică localizarea oului în uter determină nidaţia (n.r. - implantarea) în alte localizări: trompe uterine, cavitate abdominală, ovare, col uterin, ceea ce ne face să vorbim despre sarcina extrauterină.

- Este periculoasă?
- Da. Localizarea oului în afara uterului, în organe care au alte funcţii, fără a îndeplini condiţiile propice dezvoltării sarcinii, duce de cele mai multe ori la complicaţii redutabile materne.

- Care sunt riscurile pentru mamă?
- Riscul cel mai mare, cu repercusiuni din cele mai grave, îl reprezintă „ruperea” sarcinii sau avortul tubar, hemoragia întunecând prognosticul şi deteriorând rapid starea generală a pacientei, cu evoluţie spre exitus (n.r. - deces) dacă nu se diagnostichează şi nu se intervine chirurgical la timp.

„Simptomele sunt similare ca în mod normal”
- Care sunt simptomele unei sarcini extrauterine?
- În primă fază, sarcina extrauterină nu se poate deosebi de sarcina normală, pe baza simptomelor. Nu există un simptom specific, dar existenţa unei combinaţii de manifestări şi explorări paraclinice poate pune diagnosticul corect. Astfel, simptomele sunt aceleaşi ca la sarcina normală: sâni sensibili la palpare, oboseală, greaţă, urinări frecvente. Însă, pe măsură ce sarcina extrauterină progresează, pot apărea şi alte simptome, cum ar fi: durere abdominală sau pelvină de obicei la şase-opt săptămâni de la absenţa menstruaţiei, durere iradiată, de tip pleuritic, prin iritarea diafragmului, durere în hipocondrul drept, la umăr, dar şi în timpul defecaţiei - dată de ruperea trompei. Mai pot apărea sângerarea vaginală puţin abundentă, cu sânge negricios, şi durerea în timpul actului sexual sau în timpul examinării pelvine.

- Ce ne puteţi spune despre diagnostic?
- Diagnosticul în sarcina extrauterină necomplicată se pune pe baza semnelor clinice - dureri pelvine, metroragii, amenoree - şi paraclinice. În peste 90% dintre cazuri, diagnosticul se pune pe baza dozării fracţiunii beta a gonadotrofinei corionice umane – când aceasta este peste 10 Mui/ml, uterul e gol, iar masa latero-uterină, determinată ecografic. În mod normal, în prima lună de sarcină, nivelul HCG se dublează la fiecare două zile, iar dacă nivelul HCG este scăzut, sarcina e fie prea mică, fie oprită din evoluţie. Apoi, ecografia mai poate pune în evidenţă o activitate cardiacă embrionară în afara uterului, uter de dimensiuni mici, deci să nu corespundă cu data sarcinii, în condiţiile în care o sarcină normală este vizibilă în uter la ecograf de la cinci săptămâni de la ultima menstruaţie. Aşadar, faptul că embrionul nu e vizibil în uter trebuie să dea, din nou, de bănuit.

„Se urmăreşte pe cât posibil salvarea trompei”
- Există vreo şansă ca femeia respectivă să aducă totuşi pe lume copilul?
- O sarcină extrauterină nu poate susţine viaţa fetusului foarte mult timp, neexistând şansa de a duce pe lume copilul. De cele mai multe ori determină ruperea organului unde se află embrionul - de obicei trompa uterină - care poate antrena o hemoragie internă, ce pune în pericol viaţa femeii. Această complicaţie a devenit o urgenţă chirurgicală.

- În cazul în care embrionul e identificat în trompă, aşa cum aţi dat exemplu, în ce constă operaţia? Se scoate doar fătul de acolo sau şi organul respectiv?
- Depinde de la caz la caz. În prezent, pe lângă salvarea vieţii femeii se urmăreşte pe cât posibil salvarea trompei uterine în condiţiile în care pacienta îşi doreşte un copil, iar trompa cealaltă a fost extirpată printr-o altă intervenţie sau compromisă funcţional. Astfel, se scoate doar sarcina printr-o mică incizie pe trompă sau îndeplinind anumite condiţii se poate trata şi medicamentos, injectându-se fie sub ghidaj laparoscopic în sacul amniotic, fie intramuscular.

Se poate rezolva şi cu tratament medicamentos
- Femeia mai poate rămâne însărcinată ulterior?
- Sigur. După chirurgia conservatoare - în comparaţie cu chirurgia radicală - funcţia trompei este păstrată în cele mai multe cazuri. La fel putem spune şi despre tratamentul medicamentos cu methotrexat.

- Dar mai există riscul ca şi viitoarea sarcină să fie tot extrauterină?
- Da. Riscul există în continuare.

- În cât timp se reface pacienta după o eventuală operaţie?
- Refacerea pacientei este rapidă dacă se practică intervenţia chirurgicală laparoscopică, indiferent că se conservă sau se scoate trompa uterină, în comparaţie cu intervenţia chirurgicală deschisă, respectiv laparotomia.

- Poate fi prevenită?
- Din păcate, deocamdată nu se poate preveni, dar se poate scădea riscul acesteia, eliminând şi diminuând factorii de risc de mai sus.

- Care e rata mortalităţii în cazul acestei afecţiuni?
- Sarcina extrauterină reprezintă o cauză frecventă de moarte maternă, procentul menţinându-se ridicat, undeva la 6,5%.

Infecţiile, printre factorii de risc

- Din ce motive apare sarcina extrauterină?
- Factorii de risc sunt următorii: bolile cu transmitere sexuală - un antecedent de infecţie creşte de câteva ori riscul de sarcină extrauterină - folosirea dispozitivelor intrauterine şi a contraceptivelor estroprogestative, repermeabilitatea incompletă a trompelor după tratamente antibiotice în urma salpingitelor acute, endometrioza salpingelui, hipoplazia congenitală, stricturi tubare, anomalii ale peristaltismului tubar, spasme tubare funcţionale, dar şi tratamentul infertilităţii cu medicamente ce determină inducerea ovulaţiei sau vârsta. De asemenea, o altă cauză ar putea fi chirurgia la nivelul trompelor, în scopul de a reface o trompă uterină ligaturată, sechele ale chirurgiei plastice tubare, compresiuni exercitate de tumori extrinseci pe traiectul trompei: fibroame sau o sarcină extrauterină anterioară.

- Riscul este de două ori mai mare pentru femeile cu vârsta între 35 şi 39 ani şi aproape de patru ori mai mare la cele peste 40 de ani.