de Cătălina Tăgârţă
Acromegalia este o afecţiune gravă, ce apare când corpul produce prea mulţi hormoni ce controlează creşterea. De cele mai multe ori, persoanele care suferă de această boală constată că inelele nu li se mai potrivesc sau că pantofii nu-i mai încap, însă şi un gât îngroşat poate da de bănuit. Creşterea membrelor apare atunci când o tumoare (un adenom care nu este malign) de pe glanda hipofiză produce în exces hormoni de creştere. Semnele şi simptomele evoluează progresiv, astfel încât diagnosticul poate fi pus şi după zece ani. Profesor doctor Simona Fica (foto), preşedinta Societăţii Române de Endocrinologie, ne-a spus mai multe despre această afecţiune.
Scurtează durata de viaţă
Acromegalia este o boală rară, caracterizată prin hipersecreţie de hormon de creştere. Hormonii controlează mai multe funcţii din organism, iar atunci când aceştia nu se află în echilibru corpul începe să prezinte diferite semne şi simptome, iar starea de sănătate se înrăutăţeşte. Afecţiunea se poate asocia cu multiple complicaţii cardiovasculare, diabet zaharat, osteoporoză, cancer de colon, iar dacă nu este tratată scurtează durata vieţii pacienţilor. „Boala apare în jurul vârstei de 32-35 de ani şi, din păcate, în majoritatea cazurilor este diagnosticată foarte târziu. În general, medicii tratează simptomele, pacienţii merg acasă, iar afecţiunea se dezvoltă în continuare o perioadă bună, bolnavii aflând de existenţa ei abia mult prea târziu. În cele mai multe cazuri pot să treacă şi zece ani de la debutul bolii până în momentul diagnosticului”, a declarat medicul Simona Fica.
Simptomele, puse adesea pe seama altor afecţiuni
Motivul pentru care boala e diagnosticată târziu, ea păcălind în acest fel chiar şi medicii, este că majoritatea simptomelor sunt puse pe seama altor afecţiuni, a stresului sau a oboselii. „Printre simptomele şi semnele acromegaliei se numără: cefalee (n.r. - dureri de cap), dureri articulare, nevralgii, transpiraţii abundente, oboseală, pierderea acuităţii vizuale, dar şi modificarea trăsăturilor ca urmare a creşterii oaselor feţei, mărirea buzelor, nasului şi limbii, a mâinilor şi a picioarelor, maxilarul inferior poate fi proeminent, pot apărea tulburări de ciclu menstrual şi lactaţie la femei ori impotenţă la bărbaţi. Pentru confirmarea acromegaliei sunt necesare teste de laborator, cum ar fi dozarea în sânge în condiţii bazale şi în dinamică a hormonului de creştere - GH - şi a IGF-1, tomografii computerizate sau RMN-uri ale hipofizei, pentru a identifica existenţa unei tumori hipofizare”, a mai spus reprezentanta Societăţii Române de Endocrinologie.
Se poate vindeca
Sute de mii de oameni din întreaga lume suferă de acromegalie. În ciuda complicaţiilor precum diabetul zaharat, hipertensiunea sau insuficienţa cardiacă, boala nu este una incurabilă. „Persoanele cu acromegalie au multe opţiuni pentru a se simţi mai bine, a arăta mai bine şi a trăi mai mult, acromegalia nu este o sentinţă pe viaţă, ci un semnal de alarmă care arată că organismul trebuie îngrijit cu mai mare atenţie. Cu ajutorul tratamentului, pacienţii pot duce o viaţă normală”, i-a încurajat pe pacienţi medicul Simona Fica.
Tratament chirurgical, medicamentos sau radioterapie
Tratamentul acromegaliei urmăreşte oprirea secreţiei hormonului de creştere cu readucerea nivelurilor hormonale la normal. Există trei moduri prin care poate fi tratată afecţiunea: chirurgical (prin care se extirpă tumoarea hipofizară), medicamentos sau prin radioterapie. „Pe cale chirurgicală vorbim despre o intervenţie transsfenoidală, procedură prin care accesul la hipofiză se face prin nas şi/sau gură. Însă ocazional se poate apela şi la o craniotomie, respectiv o deschidere chirurgicală prin craniu, operaţia având o rată de succes de 80% pentru tumorile mai mici de 1 centimetru şi de 60% pentru cele mai mari. Medicamentele se prescriu pentru a reface secreţia normală a hormonului de creştere şi IGF-I, iar radioterapia presupune iradierea hipofizei cu raze X”, a mai explicat specialista. Potrivit acesteia, tratamentul medicamentos se administrează la intervale de timp variabile, fie înaintea unei intervenţii chirurgicale, fie după aceasta, pentru completarea efectului.
În plus, pe lângă tratamentul propriu-zis, medicul mai recomandă efectuarea unui consult oftalmologic anual, supravegherea nivelului de glucoză din sânge şi a tensiunii arteriale, ce trebuie să fie în limite normale. Apoi, sunt indicate o alimentaţie sănătoasă, multă mişcare şi efectuarea unei colonoscopii pentru screening-ul cancerului de colon. De asemenea, specialista aminteşte că trebuie luată în calcul posibilitatea de a primi consiliere sau psihoterapie.
- Încidenţa bolii este de trei-patru cazuri noi la 1 milion de locuitori, în România fiind 60-80 de cazuri noi pe an. Prevalenţa este de aproximativ 1.800 de cazuri în momentul de faţă în ţara noastră, dintre care doar 300 de persoane iau un tratament medicamentos.
- Mortalitatea pacienţilor cu acromegalie este de patru ori mai mare decât populaţia generală, în special din cauza complicaţiilor cardiovasculare.
• Pentru a observa transformările faciale lente, insidioase pe durata mai multor ani nu trebuie decât să se compare câteva fotografii - la anamneză se constată că primele modificări ale trăsăturilor feţei au apărut în urmă cu cinci-zece ani.
• Termenul de acromegalie provine din cuvântul grec ce exprimă o creştere şi îngroşare a extremităţilor (akros - extremităţi şi megalos - mari).