Main menu

header

24-05-1de Cristina Cristache

Bronhiolita este o boală a căilor respiratorii cauzată de o infecţie ce afectează bronhiile mici, căile de transport al aerului în plămâni, numite şi bronhiole. Când acestea se inflamează, se umflă şi devin pline de mucus, iar respiraţia este îngreunată. Boala apare cel mai frecvent la bebeluşii şi copiii mici, deoarece căile lor respiratorii se pot bloca mai uşor decât ale copiilor mai mari sau ale adulţilor. Despre tratament vorbim cu Simona Moşescu (foto), medic primar pediatru la Spitalul de Urgenţe pentru Copii Grigore Alexandrescu.

Răcelile nu au legătură cu apariţia bolii
- Cât de frecventă este această afecţiune?
- Este cea mai frecventă cauză de boală respiratorie severă la sugari şi la copilul sub 2 ani, dar şi cel mai des întâlnit motiv de spitalizare a celor mici atât la noi, cât şi în lume. Cea mai mare rată de apariţie este între 2 şi 10 luni. Apare pentru că ventilaţia interalveolară se dezvoltă în timp şi nu în primele luni de viaţă, iar căile respiratorii sunt foarte mici la sugari, iar capacitatea lor de evacuare este scăzută.

- Apare mai frecvent la copiii sensibili, care răcesc mai des?
- Nu pot spune că apare la cei cu răceli frecvente, fiindcă, până la vârsta de 3 ani, aproape toţi copiii au trecut printr-un episod de infecţie cu virusuri declanşatoare de bronhiolită acută. 80% dintre cazuri au ca agent etiologic virusul respirator, iar restul, de 20%, este constituit din virusul gripal, paragripal, adenovirusurile, metapneumovirusurile şi unele cauze bacteriene precum micoplasmele sau chlamydia.

- Foarte mulţi medici pediatri ne spun că este bine să alăptăm copilul la sân. Ce beneficii sunt în acest caz?
- Laptele de mamă conţine anticorpi şi alţi factori antiinfecţioşi şi duce uneori la împiedicarea apariţiei alergiilor printr-un plus de imunitate. Practic, e un factor ce poate scădea riscul copilului de a face bronhiolită. În acest caz, fumatul în timpul sarcinii, dar şi al nealăptării reprezintă un factor de risc important pentru bronhiolită şi astm, un altul ar fi naşterea prematură.

Fumul de ţigară agravează starea şi întârzie vindecarea
- Cum influenţează mediile aglomerate apariţia bronhiolitei?
- Este o boală contagioasă, fiind vorba despre o afecţiune infecţioasă, produsă de virusuri, se transmite de la un individ la altul atât prin tuse, prin expectoraţie şi chiar prin obiecte, pentru că virusul poate staţiona pe materiale neorganice chiar şi câteva ore. Recomand spălarea frecventă a mâinilor, purtarea unei măşti atunci când unul dintre membrii familiei este bolnav şi evitarea expunerii la fumul de ţigară.

- Cum ne dăm seama că micuţul are bronhiolită?
- Debutează ca o răceală, iar în două-trei zile începe tusea frecventă, spastică, obositoare, respiraţia devine dificilă şi survine acel şuierat al respiraţiei, caracteristic bolii. Copilului îi este greu să mănânce când respiră de 60-70 de ori pe minut, în loc de 30 de ori, devine agitat, pentru că nu are suficient oxigen şi nu se odihneşte. În general, creşte numărul cazurilor în perioada octombrie-martie, pentru că şi virusul sinciţial este mai frecvent, dar şi rinovirusurile, virusul gripal şi paragripal par să fie mai frecvente.

Micuţul normal dezvoltat ar trebui să se facă bine fără antibiotic
- Să înţelegem că îmbolnăvirea face organismul mai puternic?
- Depinde de fiecare organism în parte. Unii copii trec prin asemenea boli fără să necesite spitalizări, ei sunt cei mai normali, deoarece capacitatea lor de apărare reuşeşte să stabilească germenul respectiv cu ajutorul medicaţiei antibiotice sau nu şi trec mai uşor peste boală. În cazul celor care fac forme mai severe este probabil vorba şi despre un dezechilibru în sistemul de apărare.

- Când ducem copilul la medic?
- La debut nu poţi şti dacă este sau nu bronhiolită, pentru că simptomatologia acută apare în două-trei zile. De regulă, părinţii se prezintă încă de la primele semne de boală, dar atunci nu poţi spune decât că este o rinofaringită. Când medicul nu vede o evoluţie favorabilă a bolii, când copilul devine agitat şi are respiraţie grea, investigăm posibilitatea existenţei bronhiolitei. Incubaţia virusurilor este de două până la cinci zile, iar boala nu poate fi oprită din evoluţie.

Diagnosticul e pus doar după câteva zile de la declanşarea simptomelor
- Ce investigaţii se fac pentru a stabili diagnosticul?
- Sunt semne care te duc cu gândul la afecţiuni mai grave, cum ar fi pneumoniile bacteriene mai severe care se pot manifesta la fel, însă de regulă se face examen clinic şi, luând în calcul simptomatologia, nu e nevoie de o radiografie decât în situaţiile în care sunt dubii de diagnostic. Saturaţia în oxigen este utilă la internare, pentru a vedea cât de mult oxigen primeşte sângele.

- Care este tratamentul?
- Nu există medicamente care să prevină evoluţia virusului. Nu sunt studii care să arate că un anumit tratament poate da rezultate şi poate preveni recidiva. Mai nou, se consideră eficient tratamentul cu inhibitori de leucotriene, care se face pe o durată mai mare, de 3, 6 sau 12 luni, pentru a împiedica revenirea bolii. Un al doilea tratament este cel cu corticoizi inhalatori, tot pe o perioadă mai lungă. Odată pătruns în căile respiratorii, virusul le lezează şi, tocmai pentru a se reface şi pentru a reveni la condiţiile normale, e nevoie de trei-patru săptămâni. În orice caz sunt indicate hidratarea, aerul curat, tratamentul antitermic, dezobturantele nazale. Antibioticele sunt recomandate în cazuri foarte grave, dar la bronhiolita acută simplă, nu.

„După cinci-şase zile, evoluţia este favorabilă”
- De ce părinţii fac o legătură între bronhiolită, astm şi alergii?
- În primul rând, în cazul în care copilul este alergic, el are o predispoziţie şi va face sau nu astm bronşic, nu este obligatoriu. Dacă bronhiolitele acute apar la copii cu asemenea teren, ele sunt mai severe şi mai frecvente. Bronhiolita acută în sine nu duce la astm bronşic, faptul că îl dezvoltă la 4-5 ani, asta nu înseamnă că e de vină virusul sinciţial respirator, ci mai mulţi factori, împreună, au dus la aşa ceva.

- Când apare vindecarea?
- În general, după cinci-şase zile, evoluţia e favorabilă, sunt cazuri care se agravează după trei-patru zile, însă face parte din evoluţia bolii. Depinde mult de pacient şi de toleranţa la medicamente şi la calea de administrare, vârsta fiind şi ea un factor în stabilirea medicaţiei. Durează circa două luni până îşi revine complet, însă rămâne cu o predispoziţie spre noi episoade de inflamaţii ale căilor respiratorii mici.

Se recomandă şi presopunctura

Pentru sănătatea aparatului respirator vă recomandăm câteva remedii naturiste. Faceţi masaj pe piept şi pe spate cu patru linguri cu ulei de ricin şi două linguri cu ulei de terebentină amestecate şi încălzite. Puneţi comprese cu apă fierbinte şi oţet aromatic. Se poate consuma miere pentru tratarea tusei uscate şi a celei expectorante, specifice în cazul bronşitei. De asemenea, sunt indicate inhalaţiile cu infuzie fierbinte de muşeţel, rozmarin, levănţică şi cimbru de grădină de două ori pe zi. Este recomandată şi presopunctura - se masează timp de cinci-zece minute punctul din mijlocul pieptului sau se face masaj liniar pe faţa palmară a degetului inelar până la încheietura pumnului.