de Cătălina Tăgârţă
Recent s-a tot vorbit despre tratarea definitivă a diabetului prin operaţii, termenul nou-introdus fiind „chirurgie metabolică”. Totul a pornit de la ideea că, dacă pancreasul nu mai produce insulină, este logic ca, prin înlocuirea lui, diabetul zaharat de tip I să fie vindecat. În acest fel se elimină necesitatea de a administra insulină, de a măsura glicemia şi de a urma o dietă strictă. Însă, realizarea transplantului de pancreas nu este deloc o procedură uşoară, la îndemâna oricui. E vorba despre o intervenţie chirurgicală care implică multe riscuri, un timp însemnat de recuperare şi medicamente imunosupresoare care suprimă răspunsul imun şi previn respingerea organului. De asemenea, se pare că primele trei săptămâni după operaţie implică un program strict de medicaţie, teste de sânge şi o monitorizare atentă. Rodica Cibea (foto), medic specialist în diabet la Clinica MedLife, ne-a spus mai multe despre această afecţiune şi despre obstacolele transplantului.
Uneori, primele simptome sunt date direct de complicaţiile cronice
- Doamna doctor, care sunt principalele cauze ale apariţiei diabetului?
- Există mai multe tipuri de diabet. Diabetul de tip I este o boală autoimună, în care organismul începe să producă anticorpi împotriva celulelor secretante de insulină din pancreas. În diabetul de tip II, cel mai frecvent tip, pancreasul produce insuficientă insulină şi/sau celulele corpului sunt rezistente la insulină. Factorii implicaţi în apariţia diabetului de tip II sunt multipli: moştenirea genetică, vârsta, stilul de viaţă, greutatea corporală şi aşa mai departe. Există şi diabetul secundar altor afecţiuni - de exemplu secundar unei pancreatite sau unei boli endocrine.
- Ce ne puteţi spune despre simptomele bolii?
- De cele mai multe ori, diabetul nu dă niciun fel de semne sau simptome în prima perioadă de evoluţie a bolii. Uneori glicemiile mari pot da sete, urinări frecvente şi scădere în greutate, iar alteori primele simptome ale diabetului sunt date direct de complicaţiile cronice - infarct, probleme oculare.
- Cum se pune diagnosticul?
- Diagnosticul se pune în funcţie de valorile crescute ale glicemiei - zahărului din sânge - corelat cu tabloul clinic şi celelalte analize.
Antidiabetice orale şi/sau insulină
- În ce constă tratamentul clasic?
- În cazul diabetului de tip I, tratamentul se face cu insulină, în cazul diabetului de tip II se folosesc, în funcţie de caz, antidiabetice orale şi/sau insulină.
- Au apărut informaţii despre transplantul de celule pancreatice, care i-ar putea scăpa pe pacienţii cu diabet de tip I de injecţiile cu insulină. În ce constă intervenţia şi cum se procedează?
- Transplantul de celule pancreatice este o intervenţie promiţătoare, ce preocupă lumea medicală de mai mulţi ani. Miza este într-adevăr posibilitatea de a scăpa persoanele cu diabet de tip I de administrarea insulinei injectabile şi de complicaţiile diabetului. Motivele pentru care această intervenţie nu este încă practicată la scară largă sunt legate nu numai de costuri, dar mai ales de anumite dificultăţi procedurale.
Donatorii, o reală problemă
- Care sunt acestea?
- Celulele transplantate trebuie să nu fie respinse de organismul-gazdă - şi uneori tratamentul imunosupresant necesar poate avea efecte adverse mai importante decât insulinoterapia în sine. Celulele transplantate trebuie să poată reacţiona la fluctuaţiile de glicemie din organism. Nu în ultimul rând, rămâne problema donatorilor.
- Ce recomandări, generale, le puteţi face pacienţilor cu diabet?
- În cazul persoanelor cu diabet, adoptarea unui stil de viaţă sănătos - alimentaţie echilibrată şi activitate fizică - este o componentă foarte importantă a tratamentului, indiferent dacă există sau nu un tratament medicamentos recomandat în paralel. Sunt foarte importante controalele regulate - consultaţii, analize - pentru a putea preveni şi trata problemele legate de diabet încă dinaintea apariţiei simptomelor.
Potrivit specialiştilor în domeniu, transplantul de pancreas este realizat foarte rar şi se face doar în cazurile grave de diabet, în general dacă este asociat cu insuficienţă renală care implică şi dializă, şi asta pentru că diabetul este principala cauză a insuficienţei renale, fiind întâlnită în peste 40% dintre cazuri. De asemenea, este indicat ca transplantul de pancreas să se realizeze până în vârsta de 45 de ani. „Persoanele cu vârsta până în 30 de ani au mai multe şanse să facă un transplant de pancreas”, a precizat pentru publicaţia EveryDayHealth.com Michael J. Holman, medic chirurg specializat în transplant renal şi pancreatic şi profesor asociat la Robert Wood Johnson University Hospital din New Jersey, SUA.
• 73% dintre pacienţii cu transplant de pancreas de la donator viu supravieţuiesc încă 10 ani, după cum a subliniat profesorul Mihai Lucan, şeful Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca în cadrul celei de-a 6-a ediţii a conferinţei „Danubian Transplant Symposium”, care a avut loc la Viena, la sfârşitul anului trecut.