de Gabriela Niculescu

Aspirina, paracetamolul şi algocalminul sunt cele mai frecvente medicamente care se iau fără prescripţie medicală. Cu toţii ştim la ce sunt utile, dar nu prea mulţi cunoaştem care sunt pericolele la care ne expunem în caz de supradoză sau administrare nepotrivită, mai ales atunci când suferim de afecţiuni de care nici nu bănuim. Iulia Preda (foto), doctorand al Facultăţii de Farmacie în cadrul UMF „Carol Davila” din Bucureşti şi realizatoarea emisiunilor „Week-end GTV” şi „Noi să fim sănătoşi” de la Giga TV, ne-a spus care sunt riscurile.

Banala aspirină, un duşman de temut

Aspirina pare să fie cel mai banal medicament, iar în urmă cu doar câteva decenii, orice rău ai fi avut, obiceiul bătrânilor era ca, până va veni doctorul, să ofere o aspirină, „că nu strică”. Ei bine, aspirina poate strica. De aceea, în cele de mai jos nu m-aş referi la ce ajută asipirina, pentru că asta ştie toată lumea, ci, mai ales, la ceea ce poate ea să strice, lucru pe care unii îl ştiu mai puţin, iar alţii deloc.

Distruge acidul folic din organism
Acidul folic, existent în corpul nostru protejează împotriva stresului, întăreşte sistemul imunitar şi dirijează mai multe reacţii biochimice esenţiale. Persoanele care, pentru a se proteja de durerile articulare, iau doze zilnice de aspirină au prilejul să constate scăderea nivelului de acid folic atât în urină, cât şi în sânge.
Aspirina nu-i un medicament interzis, dar dozele trebuie individualizate de medic. Este de reţinut totuşi că acele doze foarte mici, aplicate vârstnicilor pentru buna circulaţie a sângelui prin vasele periferice, influenţează nesemnificativ asupra nivelului de acid folic şi nu prezintă pericol major.

Poate produce sângerări gastrointestinale
Persoanelor cu gastrite sau ulcer, medicul nu le prescrie aspirina. Prin prezenţa ei se adâncesc leziunile în aceste organe, cu sângerări frecvente, iar prima consecinţă ce apare este lipsa de fier în organism. A doua consecinţă este anemia, care se instalează ca urmare a deficitului de fier. Medicamentele ce conţin fier pot rezolva problema, restabilind structura sangvină, dar administrarea lor se face sub strict control medical, date fiind posibilele efecte secundare.
În ultimii ani a apărut şi la noi aşa-numita „aspirină tamponată”, care protejează sistemul gastrointestinal de efectele nocive ale medicamentului. Dar în cazul unui ulcer deja declarat, chiar şi folosirea acestora poate fi dăunătoare, aşa cum se menţionează de altfel pe majoritatea prospectelor.
De la caz la caz, medicii stabilesc eventualitatea tratamentului permanent cu microdoze de aspirină pentru fluidizarea sângelui, punând în balanţă beneficiile pe care contează în raport cu riscurile - de altfel scăzute în acest caz.

Este inamicul vitaminei B12
Distrugerea vitaminei B12 de aspirină, la nivelul stomacului, afectează acţiunea benefică a acestei vitamine în ceea ce priveşte menţinerea echilibrului energetic în corp, starea generală de spirit, memoria şi funcţiile sistemului nervos.
Consumul sistematic de aspirină trebuie însoţit de verificarea nivelului vitaminei B12. În cazul unor deficite, nivelul se poate reechilibra prin administrare de medicamente.

Epuizează vitamina C
Deşi prospectele anumitor medicamente asociază uneori vitamina C cu aspirina, excesul acesteia, luată ca atare, poate duce la distrugerea vitaminei aflate în corp. Ea trebuie completată concomitent, atât pe cale medicamentoasă, cât şi naturală (citrice, ardei etc.).
Lipsa vitaminei C afectează formarea sau menţinerea structurii osoase, a dinţilor, îngreunează combaterea stresului şi slăbeşte sistemul imunitar.

Afectează nivelul zincului
Zincul este esenţial pentru prelucrarea hidrocarbonaţilor conţinuţi în alimente (cereale, legume, fructe, zahăr, miere), dar şi în ceea ce priveşte asimilarea proteinelor (carne, ouă, soia, ciuperci, unele legume), iar consumul de aspirină afectează nivelul său în organism.
La bărbaţi se pune în mod deosebit problema menţinerii nivelului normal de zinc de-a lungul întregii vieţi, acesta influenţând funcţionarea prostatei.
Zincul este esenţial pentru producerea de organism a cel puţin 200 de enzime necesare procesului de metabolizare.

Utilizarea cronică a paracetamolului poate duce la necroză hepatică

Paracetamolul, aparent un banal medicament, poate difuza în toate ţesuturile organismului. 80%-90% este metabolizat la nivelul ficatului şi apoi eliminat prin urină. O parte din paracetamolul administrat se elimină direct în urină, fără a fi metabolizat.
Este utilizat în mod curent pentru tratamentul simptomatic al afecţiunilor care implică durere de intensitate slabă sau moderată şi ca antipiretic în hipertermiile de natură infecţioasă. Efectul antipiretic este proporţional cu temperatura, paracetamolul fiind complet ineficient în scăderea temperaturii normale.
Printre efectele sale adverse se numără manifestările alergice urticariene, agranulocitoză sau granulocitopenie, anemie, trombocitopenie. După doze toxice sau utilizare cronică poate apărea hepatotoxicitate cu necroză hepatică generalizată şi ireversibilă. Se poate instala dependenţa psihică de paracetamol, dar nu a fost semnalată apariţia toleranţei şi a dependenţei fizice.

Intoxicaţiile apar frecvent la sugari
Intoxicaţia cu acest medicament poate apărea la orice vârstă. Accidentele terapeutice prin supradozare apar cel mai frecvent în cazul sugarilor, atunci când părinţii nu respectă dozele recomandate în funcţie de greutatea corporală şi de vârsta copilului. Trebuie avute în vedere toate medicamentele administrate care pot conţine paracetamol, pentru că aceste cantităţi se însumează. În această situaţie se poate ajunge la citoliză, cu necroză hepatică generalizată şi implicit insuficienţă hepatică. Semnele unei intoxicaţii apar la doze foarte variate. În cazul indivizilor cu probleme de sănătate, cum ar fi cele renale sau afeciuni hepatice anterioare, dozele periculoase pot fi mult mai mici.

Algocalminul este interzis în zeci de ţări din întreaga lume

Algocalminul sau aşa-numitul metamizol în multe ţări este utilizat cel mai frecvent ca analgezic şi antipiretic. În urma mai multor studii s-a constatat că algocalminul determină o scădere a temperaturii semnificativ mai mult decât ibuprofenul şi paracetamolul, menţinând-o scăzută pentru o durată mai lungă.
Ca orice medicament, şi acesta are reacţii adverse. Cea mai disputată dintre toate este agranulocitoza, care desemnează o stare de scădere critică a leucocitelor şi care, deşi este rară, are impact devastator, manifestându-se dramatic şi punând viaţa în pericol. Din această cauză, metamizolul a fost interzis în Suedia în 1974 şi în Statele Unite în 1977. De atunci, peste 30 de ţări, inclusiv Japonia, Australia, Iran şi mai multe ţări din Uniunea Europeană au interzis utilizarea medicamentului. În Germania, Ungaria, Portugalia şi Spania este un medicament folosit doar pe baza unei prescripţii medicale. Unele companii farmaceutice europene continuă încă să producă metamizolul şi să-l comercializeze. În Suedia, interdicţia a fost ridicată în 1995 şi reintrodusă în 1999, iar în România s-a introdus de curând eliberarea algocalminului pe prescripţie medicală simplă.

„Sănătatea sângelui, oaselor, creierului, inimii, ficatului şi muşchilor este, în mare parte, dependentă de zinc“