de Cătălina Tăgârţă
În ultimii ani, multe femei, în special cele din mediul urban, pun pe locul al doilea conceperea unui copil, acordând o mai mare atenţie statutului social şi celui profesional. Chiar dacă acestea par a fi lucruri normale în evoluţia personală sau de cuplu, trebuie avut în vedere că fertilitatea unei femei este previzibilă şi că, o dată cu trecerea anilor, conceperea unui copil devine din ce în ce mai dificilă. Marilena Băluţă, medic specialist obstetrică-ginecologie şi embriolog la Spitalul Clinic „Prof. Dr. Panait Sârbu”, ne-a spus mai multe pe această temă.
„Investigarea trompelor uterine se face prin histerosalpingografie”
- Doamna doctor, în ultima perioadă, situaţia femeilor care nu reuşesc să rămână însărcinate pe cale naturală a luat amploare. Când ar trebui să ne îngrijorăm?
- Testarea fertilităţii poate fi făcută de orice fameie care încearcă să obţină o sarcină şi acest lucru nu se întâmplă. Dacă o femeie are până în 35 de ani şi încearcă să rămână însărcinată de peste un an, dar fără succes, atunci trebuie să consulte un medic specialist în investigarea şi tratamentul infertilităţii.
- Ce investigaţii se vor face în acest sens?
- Investigarea infertilităţii se face printr-o serie de teste care pot decela sau nu o cauză. Aceste teste vizează rezerva ovariană şi/sau problemele de ovulaţie şi includ testele hormonale - FSH, LH, estradiol, prolactină, AMH, TSH; teste pentru permeabilitatea organelor genitale de la nivelul colului uterin, al cavităţii uterine, al trompelor uterine - care se pot face cu ajutorul histerosalpingografiei (o radiografie cu substanţă de contrast). Mai poate fi vorba despre histeroscopie şi laparoscopie; despre culturi din col pentru microorganisme care sunt implicate în infertilitate - precum Chlamydia, Gonoree şi altele... Şi, evident că, în funcţie de rezultatele acestor investigaţii de bază, lista de analize poate fi extinsă.
Rata de succes în urma unei inseminări este de 10%-18%
- Cum poate fi rezolvată această problemă?
- În funcţie de vârsta pacientei şi patologia asociată, tratamentele pentru infertilitate pot fi simple - contact sexual dirijat, inseminare artificială - sau complexe - fertilizare in vitro/ICSI. Spre deosebire de celelalte două, contactul sexual dirijat este o procedură care nu necesită intervenţia medicului.
- Ce se poate spune despre inseminarea artificială?
- Aceasta este o procedură simplă, prin care sperma partenerului, după ce este „preparată” în laborator, este plasată cu ajutorul unui cateter subţire la nivelului tractului genital feminin. Plasarea spermei poate fi intracervicală, intrauterină, intratubară. Cel mai frecvent, în practica actuală sperma este introdusă în uter - inseminare intrauterină. În inseminarea artificială, fertilizarea are loc în mod natural, la nivelul trompei uterine. Contactul sexual dirijat şi inseminarea artificială pot fi făcute atât în funcţie de ciclul natural, cât şi în urma unei stimulări ovariene simple. Rata de succes în urma unei inseminări artificiale este de 10% per ciclu şi de aproximativ 15%-18% după stimularea ovariană.
„Sarcina, confirmată prin dozarea betahCG-ului”
- Dar despre fertilizarea in vitro/ICSI ce ne puteţi spune?
- Fertilizarea in vitro reprezintă fertilizarea ovocitului cu spermatozoidul în laborator. Fiind o procedură complexă, pregătirea până la recoltarea ovocitelor durează între două şi patru săptămâni. Pregătirea constă în administrarea unor preparate injectabile, care se administrează zilnic. Recoltarea ovocitelor se face prin puncţie transvaginală ecoghidată. În funcţie de numărul de foliculi şi sensibilitatea pacientei, puncţia se poate face sub analgezie intravenoasă sau nu.
- Acest lucru poate fi făcut şi la domiciliu?
- Da. Administrarea medicaţiei se poate face de pacientă, la domiciliu, după ce a fost consiliată de un cadru medical cu experienţă în tratamentele pentru infertilitate. În ceea ce priveşte rezultatele fertilizării in vitro, acestea depind de vârsta partenerei, de durata infertilităţii, de patologia asociată, şi se încadrează între 30% şi 40%. Aceste procente sunt constante pentru primele trei proceduri, însă, după a patra procedură, şansele de obţinere a unei sarcini scad.
- Sarcina obţinută în urma fertilizării in vitro e diferită de cea obţinută pe cale naturală?
- După confirmarea sarcinii, care se face biochimic - prin dozarea betahCG-ului, şi paraclinic - prin ecografie, pentru a stabili localizarea (intrauterin sau extrauterin) şi numărul de embrioni, aceasta evoluează ca orice sarcină obţinută spontan. Programul vizitelor este stabilit de medicul curant ginecolog.
- Pot apărea complicaţii în cazul fertilizării in vitro?
- Complicaţiile cele mai frecvente ale fertilizării in vitro sunt următoarele: sindromul de hiperstimulare ovariană, sarcina multiplă şi sarcina extrauterină. Sindromul de hiperstimulare ovariană apare în special la pacientele tinere sau cele cu ovare micropolichistice. Sarcina multiplă este influenţată de numărul de embrioni transferaţi. De asemenea, un embrion se poate diviza, rezultând gemenii monozigoţi sau gemenii identici. Sarcina extrauterină/heterotopică este o complicaţie relativ frecventă a fertilizării in vitro şi se întâmplă din cauza migrării embrionului spre trompa uterină. În sarcina heterotopică, un embrion este intrauterin şi unul extrauterin.