de Cătălina Tăgârţă
Rezistenţa la antibiotice reprezintă o problemă majoră de sănătate publică atât la nivel european, cât şi la nivel global şi este în cea mai mare măsură o consecinţă a abuzului şi a utilizării eronate a acestor medicamente. Ca rezultat al selectării de bacterii rezistente, pacienţii pot suferi de infecţii ce sunt mult mai dificil de tratat, deci care determină creşteri ale letalităţii sau ale duratei până la vindecare. Conferenţiar doctor Gabriel Popescu (foto) ne-a spus mai multe pe această temă.
Trebuie utilizate doar în doza corectă şi în perioada indicată
- Domnule doctor, care este cea mai importantă consecinţă a rezistenţei la antibiotice? Din păcate, mulţi dintre pacienţi nu prea înţeleg gravitatea acestui lucru.
- Dacă ar fi să explicăm pe înţelesul tuturor, în lipsa unor antibiotice active, unele intervenţii ale medicinei moderne care induc o stare de imunodepresie marcată - precum transplantul de organe, tratamentul citostatic sau imunosupresor - nu mai sunt posibile, deoarece implică un risc major de infecţii imposibil de tratat. Dintre acţiunile care pot limita acest fenomen de creştere a rezistenţei bacteriene, credem că buna practică a terapiei antibiotice este cea mai importantă. Utilizarea judicioasă a antibioticelor înseamnă a le folosi doar când sunt necesare, în doza corectă - nu subdozate, în ritmul de administrare corect şi pentru durata corespunzătoare - deci nu prelungit dincolo de acest moment.
- Dar cine este de vină pentru această problemă şi cum ar putea fi evitată?
- Nu putem face o analiză a consumului de antibiotice fără a spune că avem implicaţi mai mulţi actori. Pe de o parte, e vorba despre medici - care prescriu excesiv, chiar şi în situaţiile în care nu ar fi nevoie; pe de altă parte, se vorbeşte despre eliberarea exagerată/nejustificată din farmacii la solicitarea pacienţilor; dar şi despre populaţia generală, care în unele situaţii solicită antibiotic medicului - deşi acesta poate nu are intenţia să îl prescrie, fiindcă în situaţia prezentată nu se justifică un asemenea tratament...
„Jumătate dintre prescripţiile medicale sunt excesive”
- Deci e adevărat că unii medici prescriu antibiotice mai mult decât trebuie...
- Din păcate, da. Iar atunci când s-a lansat această idee, statisticile au arătat că, şi în cele mai îndepărtate state, jumătate dintre prescripţiile medicale sunt excesive, adică fie nu ar trebui să fie făcute deloc, fie includ două tipuri de medicament în loc de unul sau unele cu un spectru mai larg, deşi ar fi suficient un antibiotic cu spectru mai îngust...
- În cadrul unei conferinţe de presă aţi amintit că antibioticele pot fi folosite şi preventiv, dar într-o singură doză şi în situaţii speciale. Ne puteţi da mai multe detalii, vă rog?
- În scop profilactic, în 99% dintre cazuri e nevoie de o singură doză de antibiotic înainte de intervenţiile chirurgicale, dar neapărat la recomandarea medicului. Sunt excepţionale cazurile în care e nevoie de mai multe administrări. Dar atenţie! Aceasta este o situaţie aparte, nu înseamnă că pot fi luate oricând şi pentru prevenirea oricărui tip de afecţiuni.
Stafilococul auriu nesimptomatic trebuie lăsat în pace
- Să revenim însă la consumul de zi cu zi. A venit zăpada, copiii încep să tuşească... Cam cât la sută dintre cei care merg la medic primesc antibiotic pentru virusuri?
- Fără să avem o estimare foarte exactă, pot spune că circa o treime dintre prescripţii sunt nejustificate. Fiindcă ele nu tratează virusurile. De obicei, când există o infecţie, ca să fim mai siguri că nu se întâmplă ceva rău cu pacientul sau că nu ni se reproşează ceva, ce ne zicem? „Haideţi să prescriem, mai degrabă decât să nu...” Dar nu e un comportament corect. Spre exemplu, la început de an şcolar, că tot aţi amintit de copii, părinţii trebuie să ducă la şcoală analizele medicale ale celui mic. Ei bine, aflaţi că foarte mulţi copii primesc antibiotice pentru stafilococul auriu, deşi stafilococii există în mod normal în organism. E drept că uneori se formează colonii, dar nu e nevoie de un tratament drastic dacă pacientul nu are niciun fel de simptom. În acest caz, copiii nu trebuie trataţi doar pe baza analizei medicale, ci e foarte important şi examenul clinic.
„Administrate nejustificat duc la probleme grave”
- Ce se întâmplă cu un copil sau chiar cu adultul care are o viroză şi, deşi nu ar trebui să i se prescrie antibiotic, totuşi i se dă?
- Se vindecă de viroză în timpul în care ar fi făcut-o şi fără aceste medicamente, deci prin propriul sistem de apărare a organismului. Însă, din păcate, în acest caz pot să apară aşa-numitele dismicrobisme, pot apărea cazuri de candidoză bucală sau genitală posttratament antibiotic, iar în ultimul timp e mai frecventă diareea determinată de Clostridium difficilae.
- Chiar aşa, infecţiile cu Clostridium sunt declanşate de administrarea acestor medicamente?
- Da. În mare procent sunt corelate cu administrarea de antibiotice. Aşadar, ceea ce trebuie reţinut e faptul că un antibiotic administrat nejustificat nu vindecă nimic, dar poate să determine o problemă gravă pacientului respectiv.
- Dincolo de rezistenţă, înţeleg că pot apărea şi alte probleme grave în cazul în care antibioticele sunt consumate excesiv. În această situaţie, ce ar fi de făcut?
- Mesajul este: să nu se ia antibiotice atunci când nu este cazul. Or, acest lucru s-ar putea face foarte uşor dacă unii dintre concetăţenii noştri n-ar mai solicita aceste produse atunci când medicul nu recomandă sau să nu se ducă la farmacie să insiste să i se elibereze ceea ce nu i s-a prescris. Şi încă ceva: Chiar dacă poate părea paradoxal, mai bine ar întreba doctorul: „Domnule, oare într-adevăr este nevoie de antibiotic? Nu se poate vindeca boala mea şi fără el?” Dacă nu avem acest curaj, de a pune şi această întrebare, nu e bine...